750 matches
-
de-l ținea ascuns acolo, la Otopeni, la vie. Frumoasă femeie fusese Margo și-ncă se mai ținea bine, mărunțică, nu așa naltă ca sor-sa, da femeie bine și elegantă, și la pantof purta treiștrei. Uite-așa avea niște piciorușe... Și l-a ținut p-ăla ascuns, ea știe cât, poate ani de zile. Sta el ascuns toată ziua, nu-l scotea decât când pleca Riri la școală ; c-avusese Margo și copil cu bărba-su. Și pe ăla nu-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pantalonași, dacă începe războiul, ar putea chiar să se travestească în roșior sau în vânător de munte, să se înroleze, și nimeni pe lume să nu știe nimic. Nimeni să nu știe, decât după ce își-va-fi-dat-viața-pentru-rege-și-pentru țară, așa, o forfecare a piciorușelor în aer, ca la picantul cancan, seara, în dormitorul lor, până să apară mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
una. — Aidi, donșoară, lăsați în pace măsuța, c asta nu-i jucărie... Madam Ana prinde degețelele fetiței și reușește să o ducă spre ușă, câțiva pași ; dar tocmai când se întinde, greoaie, să pună mâna pe clanță, Yvonne, nesigură pe piciorușele ei strâmbe, dar cu o viclenie agilă, dispare deodată pe după mobile, spre marele amuzament al domnului Ialomițeanu. — Yvonne ! Știi unde trebuia să fii la ora aceasta ! Lumea străină o tulbură și o obosește și, cu cât e mai obosită, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
taftaua care tot timpul foșnește uscat, de parcă s-ar rupe. — Dacă nu vrei să stai locului, coboară imediat, își pierde Sophie răbdarea. Iar Yvonne nu așteaptă să i-o spună de două ori. Papa întinde brațul și Yvonne aleargă pe piciorușele ei subțiri și i se cuibărește la subțioară. De acolo privește sfidător ciucurii de cristal ai lămpii, Apollo cel de bronz și tot restul salonului. Respiră încântată mirosul liniștitor și simte, uimitor de sigur și uimitor de clar pentru micuța
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
partid e un maior rotund, se vede că nu prea are treabă cu instrucția. Pe chipul porcin, cu obrazul atacat de semne de alcoolism, i se instalează o expresie de mulțumire. Își freacă jovial palmele grăsuțe și se fîțÎie pe piciorușele scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără locuitor. Chiar și În ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un șobolan de apă, fără să-i tulbure suprafața lucie. Ridică cu grijă musca pe dosul palmei lui și se înălță apoi în apă, depunând insecta salvată pe ciment, lângă picioarele goale ale lui William. Musca se scutură, își ridică piciorușele peste aripi, parcă ștergându-le, apoi își luă zborul. Adam își flutură politicos mâna în direcția lui William în chip de salut, apoi dispăru în aburul des. William, care în timpul conversației cu Adam uitase de moartea lui, și-o reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luciul galben de odinioară, așa cum mi-l aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic pentru gătit. Cu asta am început cu luciul. Rezervorul a redevenit nu doar rotofei și plăcut la atingere, ci și plin de prosperitate. Cele trei piciorușe de metal, scurte și ferme, stând rășchirate îl țineau la o distanță minimă de tăblia mesei. Cu câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea primusul, mama mă lăsa să dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prea plăcut. Prințesa începu să plângă. Un melcușor încetinel cu cornițe, cu cocoașa țuguiată, era pe frunza unei flori din apropiere: -Nu mai plânge, prințesică, hai să ne jucăm puțin și o să vezi că nu o să te mai doară piciorușul. -Cum să mă joc eu cu tine melc codobelc? Orice om cât de bătrân Tot te-ntrece Când el merge Tu rămâi singur pe drum. - Asta așa e, dar dacă tu mi-ai cânta cântecul meu preferat, cred că-l
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din ascunzătoare. - Vai, ce multă lumină e afară! Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe și încercă să se scuture de ceva alb, rece și pufos. - Ce o fi asta? - Se numește zăpadă îi răspunse un gândăcel cu spinarea roșie. - Mai sunt doar câteva pâlcuri, dar se vor topi și ele, continuă gândăcelul. - Vai ce
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
scurt, dar nu trebuie să devină și la noi la fel. Eu m-am născut într-un sat minunat și am niște prieteni minunați cu care îmi împart multe ore din viață alergând pe cărări cunoscute și necunoscute, bătătorite de piciorușele noastre neobosite! Avem nevoie de copilărie, este un lucru foarte important și, dacă îl irosim cu alte lucruri urâte, nu merită! Nu trebuie să o lăsăm să plece. Să nu ne înfingem în mall-uri și să devenim dependenți de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, taremi plăcea să mă scald în ea. Și, pe când îngerașul privea în jos, pe pământ, ce să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea și visa un înger în zbor! Cum e posibil? Iată că este, în
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de cât, original. Fii. Da. Sunt. Sănătate. învingătorule. Că bine zici. Chiar învingător, sunt,învingător de infern. MIREASA CODRILOR DE MIRI Diferența dintr-un pui de pisică și Zâna - mireasa codrilor de miri, consta în faptul că prima avea patru piciorușe, pe când, cealaltă, două picioruțe și două mânușoare. În rest - zâmbetul, mișcările, parcă de dans acrobatic, sunetele, pe care le scoteau, atunci când păreau a spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și apoi legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi aleargă buiestru pe sub pleoape, amestecându-se cu lumina, la început hospoasă și înțepătoare ca nisipul și apoi limpede ca un izvor de munte gâlgâind untos a văz curat prin venele de lumină și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să meargă singur, dar majordomul-casier Îl ținea de mîini, silindu-l să facă niște pași mărunți aproape În aer cu piciorușele lui strîmbe. Era pentru prima dată cînd micuțul monstru făcea și altceva decît să zbiere, toți s-au bucurat și prînzul căpătă Înfățișarea obișnuită de fiecare zi. Celso și Daniel Începură să discute despre fotbal. Unul voia să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu un ghiuri simetrice și multiple era cu totul altceva, ceva aproape viu, ca un făt modelat din foițe embrionare suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nicăieri, dar acum nici măcar nu se mai mișcă. Băiatul se-ntoarce ba ntr-o parte, ba-ntr-alta. Același rezultat. Ce-ar fi să facă, împreună cu ea, câțiva pași?! Ce-ar fi? Unu, doi, trei... gata!, a zburat. Fuga într-acolo! Piciorușele copilului s-au pornit să alerge, iar ochii lui Paul urmăresc cu atenție drumul prin aer al gărgăriței. Acum - după ea, s-o prindem și, iarăși, să-i cântăm. Oare, unde o fi căzut? Sau mai zboară și acum? Da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în brațe. Dar se poate și mai rău. Toto are niște colici îngrozitoare. Țipă strident, se zvârcolește, își strânge piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul îmi este încordat
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
adunat la mine-n computer și încă așteaptă. Nu știu exact ce... Cam așa poate fi rezumată experiența mea scris maternitate. Însă lucrurile sunt, desigur, mult mai complicate... Dormi, puiul mamei, dormi, închide ochișorii, domolește-ți bătăile inimii și tremurul piciorușelor, lasă-ți respirația să ți se liniștească ușurel, până când vei aluneca lin în somn, mama e obosită, de jumătate de oră se învârte prin cameră cu tine-n brațe, urmând pașii unui ritual secret de adus somnul, șoptind ceva ce
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
așa că mai degrabă citeam. Atunci, în prima perioadă din viața Evei, am început să citesc Amos Oz. Tot atunci am citit cea mai nepotrivită carte pentru lăuzie, Thera de Zeruya Shalev. Când nu dormea însă și trebuia să-i masez piciorușele - ca multe fetițe, și Eva s-a născut cu mici probleme la picioare și șolduri, pe care le-am rezolvat prin masaj medical trei ore pe zi -, ascultam foarte mult radio. Începusem cu muzică la posturile comerciale, după un timp
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
-ți cer. — N-am timp, nu vezi că n-am timp ? ! Tu nu vezi ce fac cu timpul meu toată ziua ? ! — Scrie doar o pagină, atât. Cu mine pompier. Ce te costă ? Am pus copilul pe spate și-i flexez piciorușele în ritmul unui studiu pentru pian al lui Liszt. Îi place. Toma continuă să mă bată la cap. Și-așa e patetic să termini un roman cu o scenă de sinucidere. — Bag scena la început. Scriu totul în retrospectivă. Tu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un șofer În livrea, șerpuiește iute și se oprește lîngă bordură, iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]