18,182 matches
-
găsește, alături de mulți alții de aceeași anvergură, și Francisc Șirato. Despre el se știe bine că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un pictor grațios, un bun colorist și cam atît. Cine va pătrunde cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
că este un pictor grațios, un bun colorist și cam atît. Cine va pătrunde cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni dramatice. In al doilea rînd, aceea că pictorul nu este un simplu
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni dramatice. In al doilea rînd, aceea că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
lui Cezanne este încă vie, la compoziția cu subiecte sociale și sfîrșește prin a experimenta bucuria pură a culorii și dizolvarea formei plastice în elementele constitutive ale propriului său limbaj. Iar cine îl privește acum pe Șirato ca pe un pictor previzibil, ușor de înțeles și interesat exclusiv de bucuriile simple ale ochiului este ori naiv și neinformat sau, și mai rău, captiv încă în convingerea că numele artistului, o dată cunoscut, face inutilă apropierea de operă. Jiquidi Dacă nu uitat cu
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
Mattis, fiul lui Hans Mattis -Teutsch, căruia, de altfel, îi și urmează pe simezele galeriei. Născut în 1913, Ioan Mattis vine în imediata noastră contemporaneitate (el moare la Brașov în 1988) cu întreaga problematică artistică și cu reflexele estetice ale pictorului interbelic. Făcînd parte din aceeași generație cu }uculescu, Baba, Ciucurencu, }ipoia etc., adică generația artiștilor formați în libertate și intrați, apoi, la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
contemplat, ca pe animale, în euforie biologică. Le-a ascultat poveștile și le-a transcris limba. Această atitudine nu este o atitudine de luptător social și de scriitor progresist. M. Sadoveanu este un scriitor paseist. Sentimentul său pentru natură, de pictor al plantelor, se împletește cu pictura animalieră. Vraja trecutului este vrajă strict voievodală. Istoria se face de voievozi, istoria n-o face poporul, în creația lui Sadoveanu. Acest scriitor moldovean, cu satanica lui cobiliță de juvete, este un scriitor conservator
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
graficieni de talie națională, Nicolae Aurel Alexi și Aurel Bulacu. De altfel, cei doi nu sunt la prima manifestare comună în sălile muzeului. În urmă cu două decenii, ei au mai făcut o expoziție împreună, dedicată atunci fostului lor dascăl, pictorul Ilie Marineanu. Actuala expoziție, intitulată sugestiv După 20 de ani, punctează evoluția lor artistică în acest răstimp. Titlul prezentului articol parafrazează, de altfel, titlul uneia dintre lucrările lui Nicolae A. Alexi, o compoziție cu cinci personaje, prietenii săi, îmbrăcați în
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
socio-politic viciat iremediabil. Plecarea din țară e singura soluție de "ieșire" dintr-un cerc istoric nociv. Proza nu e rea, dar politizarea clișeizantă a subiectului plictisește și transformă finalul într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și închis într-un ospiciu, iar aceasta este cea mai radicală situație din proza lui Adrian
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
politizarea clișeizantă a subiectului plictisește și transformă finalul într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și închis într-un ospiciu, iar aceasta este cea mai radicală situație din proza lui Adrian Buz, altfel zbătându-se, atât ca discurs cât și ca acțiune, într-o zonă mediană a tensiunii. Poate că acesta este
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
pentru studiul naturii (o sugerează studiul după model al lui Empoli sau căutările luministice ale lui Boscoli) și care vor exercita o influență puternică asupra viitoarei generații de artiști: acei petit-maîtres, lucrînd pentru curtea Medici, de multe ori nu doar pictori, desenatori sau gravori, ci și scenografi, arhitecți și ingineri, asemenea lui Giulio Parigi, la scoala căruia cei mai mulți s-au format. între ei, Jacques Callot, lorenezul care va poposi la curtea florentina pentru un deceniu și își va lăsa definitiv amprenta
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
experiențele majore ale genului. Insă în paralel cu investigarea picturii sub raportul limbajului, al tehnicii și al instrumentarului, Bernea încearcă și decodarea imaginii ca metaforă a creației înseși. Intre procesul de cristaliazare a obiectului plastic și traseele devenirii, în general, pictorul descoperă și afirmă existența unei solidarități intime, nașterea formei din magma cromatică transformîndu-se, astfel, într-un comentariu asupra nașterii pur și simplu. Dar pentru a urmări acest traseu de la virtualitate la existență, de la materia indiferentă la sens, Bernea răstoarnă chiar
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
byroniene: "Descindea dintr-o casă nobilă, dar sărăcită printr-o serie de nebunii, cari stîrniseră scandalul public. Tînărul nobil avea o inimă generoasă și sensibilă, dar era un temperament nervos și ușor iritabil. Avea un cap frumos, dar era șchiop; pictorii îi copiau cu plăcere trăsăturile feții și cerșetorii se strîmbau după el pe stradă. Distins laolaltă prin puterea și slăbiciunea intelectului său, afecționat dar pervers, un lord sărac, un schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Pavel Șușară Am scris, cu un alt prilej, despre pictorul Silviu Oravitzan, dar și despre subtilul cercetător al limbajului și al duhului încorporat în imaginea artistică, un text pe care și acum îl socotesc perfect plauzibil în ceea ce privește lectura picturii sale și reprezentativ pentru capacitatea mea de a percepe expresia artistică
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care au amuțit, care și-au transmis către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepămîntescă, trebuie să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile mele, și cu atît mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să surprindă momentul în care materia se deschide, înflorește, își pierde opacitatea și devine un mediu transparent care nu absoarbe lumina, ci o generează
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
se mai știe nimic altceva. Nici despre artist. S-a stabilit doar că nu s-a bucurat de o faimă mondială, deoarece nu i s-a mai găsit cadavrul. Cîțiva savanți au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul l-au anticipat pe Lenin și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
și în cel al ștergerii aparente a granițelor dintre imaginar și real (pe urmele mai îndepărtate ale idealiștilor romantici germani), ca efect al acestei dezlănțuiri "totale". Visînd (violent) cu ochii deschiși, poetul încearcă a transfera realului mirajele sale precum acei pictori ca Dali sau Magritte care îmbinau perspectiva suprarealistă cu o minuție tehnică realistă: "mi-e foame ronțăi arbori mi-e sete beau dîmbovița mi-e frig mă-nvelesc cu surîsul monei-lisa/ mi-e somn dorm în sexul stelei polare din
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
cu cai care pasc în ploaie. Circularitatea e evidentă, iar imaginea poate fi un indiciu valid. Criticii s-au înghesuit să interpreteze protagonistul Rubliov în cheie creștină (comentatorul BBC pe care îl citam înainte) sau în cheie artistică (regizorul folosește pictorul drept pânză pe care zugrăvește o frescă socială). Aceste exegeze mi se par consistente, dar ceea ce mi-a sugerat mie filmul a fost alternativa mitului grec. Care, fragmentat, ar avea trei episoade: efortul depus pentru înjghebarea aripilor, zborul și ajungerea
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
concentrează pe primul episod, cel al efortului extrem, fragmentul final e transcenderea condiției umane, iar căderea nu mai trebuie descrisă pentru că o bănuim. Avem prologul și lebăda moartă, în putrefacție - din capitolul Patima lui Andrei - pentru a bănui că sfârșitul pictorului are toate șansele să fie unul violent. Și zborul lui Icar în proximitatea soarelui și picturile lui Andrei reprezintă o detașare extremă față de epoca lor și o transcendere a condiției umane, a determinismului (omul se rupe de mediul care l-
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
descrie cum Tarkovski a precipitat evenimentele, devansând această vreme a măcelului, cel puțin a celui declanșat de dușmănia dintre cei doi frați cnezi (care, din punct de vedere istoric, nici nu erau gemeni). Se poate deduce că nu epoca, ci pictorul - deși uneori apare periferic - e focusul filmului. Epoca e "deviată" doar pentru a servi de fundal. Tocmai pentru că într-un timp atât de încărcat și de tumultuos, martiriul și redempțiunea sunt mai proxime, mai palpabile. De altfel, Tarkovski transplantează Golgota
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
În orizontul limitat al poeziei basarabene, a adus sonorități originale, ce puteau părea stranii, chiar exotice. Disc (1968) a impresionat prin acuratețea povestirii, valențele lirice și simbolice, proiecția retrospectivă. Mihail Vrânceanu, naratorul, delegat al autorului, reconstituie trecutul unui bun prieten, pictorul Adrian Tonegaru, dispărut în vâltoarea celui de-al doilea război, îngropând cu el speranța unei cariere artistice excepționale și un ideal de artă înrudit cu al lui Ștefan Luchian. Retrospectiva, pusă sub semnul impreciziilor și invenției oniricului, se realizează la
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
al doilea război, îngropând cu el speranța unei cariere artistice excepționale și un ideal de artă înrudit cu al lui Ștefan Luchian. Retrospectiva, pusă sub semnul impreciziilor și invenției oniricului, se realizează la îndemnul fiicei Marcela Tonegaru, rezultat al iubirii pictorului cu Iolanda Mladin, cunoscută la Antifala, localitate imaginară din Delta Dunării. Denumirile de localități sunt stranii, ca la Ștefan Bănulescu: Genucla, Ramidava. Romanul evocă drama războiului și sfârșitul unui artist. Trecutul pierdut declanșează obsesia memoriei, cu întoarceri în timp până în
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
spiritul geometric pare să fie într-un declin galopant din pricina turbulențelor unei istorii scăpate din frîu, apare, într-o singurătate monumentală și hieratică, o confirmare zdrobitoare: studiile de geometrie artistică, indiferent de cum s-ar numi ele pe anumite secvențe, ale pictorului și profesorului Zamfir Dumitrescu. Dar dacă poetul spunea doar că geometria se întîlnește cu poezia, după mai bine de jumătate de veac pictorul spune definitiv și radical că pictura este geometrie. Și cum pictura nu este decît o metaforă a
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
o confirmare zdrobitoare: studiile de geometrie artistică, indiferent de cum s-ar numi ele pe anumite secvențe, ale pictorului și profesorului Zamfir Dumitrescu. Dar dacă poetul spunea doar că geometria se întîlnește cu poezia, după mai bine de jumătate de veac pictorul spune definitiv și radical că pictura este geometrie. Și cum pictura nu este decît o metaforă a lumii vizibile, adică a lumii înseși, concluzia este una singură: întreaga fire este geometrie. Astfel, pictorul, transformat pe nesimțite într-un ordonator al
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
după mai bine de jumătate de veac pictorul spune definitiv și radical că pictura este geometrie. Și cum pictura nu este decît o metaforă a lumii vizibile, adică a lumii înseși, concluzia este una singură: întreaga fire este geometrie. Astfel, pictorul, transformat pe nesimțite într-un ordonator al realului infinit, poate vorbi despre geometria pămîntului, despre geometria apei, despre geometria frunzei, despre geometria luminii și a umbrei, despre geometria culorii, și a cerului, și a tuturor celor care pot fi văzute
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
comunicare Dacă istoria literară poate recunoaște exact apartenența unui scriitor în funcție de limba în care scrie, indiferent care este sursa imaginarului său și care sînt resorturile genezei unui text sau altul, în cazul artelor plastice lucrurile sînt mult mai complicate. Un pictor sau un sculptor, în mai mare măsură chiar decît muzicianul, este greu de localizat etnic și de subsumat unui grup cu o identitate anume, dacă el însuși nu intră efectiv în structurile, în comportamentul și în dinamica acelui grup. A
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]