746 matches
-
a respectului față de anumite profesii - printre care se află și cea medicală 1. Roberto Enrique Rodriguez Melendez, „Responsabilidad en el ejercicio profesional: a propósito de la denominada malpraxis médica“, www.lasultimas lasultias noticias, cl., sept. 1999. - care au fost coborâte de pe piedestal și au devenit obiectul unor exigențe sociale în creștere; posibilitatea auto-informării, în special prin mijloacele massmedia, dar și posibilitatea influențării și chiar manipulării opiniei publice prin intermediul acestora, precum și adoptare a unei concepții mercantiliste asupra unor profesii cum este și cea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
progresului morfofiziologic al diferitelor grupe de organisme. Pentru ca demonstrarea să-și atingă scopul propus, este nevoie să se respecte anumite reguli generale: - dacă obiectul de demonstrat este suficient de mare, se poate demonstra deodată întregii clase. Se așează pe un piedestal sau catedră. Concomitent cu demonstrarea, profesorul pune întrebări ca să se convingă dacă elevii intuiesc corect; - dacă demonstrarea se face pe obiecte mici, suficiente ca număr, acestea se distribuie elevilor și profesorul păstrează un exemplar; - dacă obiectul de demonstrat este mic
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
același mod. Era într-un fel umil. Deși era conștient de abilitățile sale cu totul neobișnuite - i-a spus odată lui Raymond Townsend că știe că este «un caz aparte» -, nu i-ar fi plăcut să fie ridicat pe un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege mai bine de ce Wittgenstein s-a gândit în mod serios că va trebui să părăsească definitiv Universitatea și să o rupă cu filozofia și de ce a încercat să-și convingă prietenii să evite să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât iarba din privire va da în spic tăcut/ Absente răni stelare nu-ți fie piedestale/ Abia sosit sfârșitul devine, în grabă, început"). În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a doua nu mai poate fi comparată cu acea femeie, necunoscută firava și tandra cu pălărie roz, moartă pe străzile Parisului, al cărei sânge revoluționarul Florent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe de o parte o greutate și soliditate proprie, dar pe de altă parte creează un continuum bazat pe trăsătură comună de vastitate. Tensiunea dintre continuum și separare generează, firește, plăcerea estetică. Cuvântul monolitic quasimodian se cade așadar coborât de pe piedestalul pe care cititorul simte că poetul, dar și literatura critică l-au ridicat pentru el, în înlănțuirea sintagmatica a versului și în context, căci numai astfel, plasându-l în curgerea frazei strofice, cititorul poate identifica rețeaua de asocieri sau de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de la capăt am și cântat cu vocea mea groasă am și plâns puțin m-am îmbrăcat în flori și în negru m-am parfumat cu givenchy am mirosit a cadavru proaspăt am fost un carusel sclipicios ca un licurici pe piedestal apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse și printre degete răsfirându-se m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele dincolo de oraș de patrie de onoare dincolo de numele meu și de cine sunt eu și
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
de concepții și metode ale unor "școli" și "curente filosofice occidentale", opuse, divergente sau germinate uneori de "marxismul recitit și reinterpretat". Atunci cam aceasta era metodologia de "învățare și gândire": marxismul este filosofia/doctrina dată, situată pe cel mai înalt piedestal teoretic, fiindcă se pretindea că slujește clasa cea mai progresistă (!), purtătoarea celei mai avansate societăți. Cât de jos a căzut această "conjectură"! Ea era "filosofie științifică" și în același timp "populară", prezentă mereu în documentele de partid. O ilustrare concretă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bienala de la Veneția 269, iar aceasta este distrusă pe parcursul transportului. Fotografia acestui monument a fost publicată și în volumul pe care i-l dedică Oscar Han sculptorului în 1935. Capul Poetului apare așezat pe o stâncă care-i servește de piedestal și care incorporează câteva trupuri contorsionate. Acest cap, departe de a fi senin-apolinic așa cum consideră Petre Popescu-Gogan, concentrează simbolic dramatismul creației, a emergenței propriei sale opere din neant. Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra sculpturii celebrului său contemporan, precum și a unei asimilări lente a principiilor sale structurale"270. Dezinteresul arătat dimensiunii documentare, istorice, cu privire la individualitatea fizi(onomi)că a poetului, cu alte cuvinte, ruperea contractului mimetic, deplasarea accentului către anturajul personajelor contopite în piedestal, așa cum o demonstrează seria desenelor preparative aflate în Cabinetul de Stampe al Muzeului Național de Artă și la Biblioteca Academiei, dezechilibrarea proporțiilor supradimensionat, capul lui Eminescu patronează întregul ansamblu -, toate aceste particularități conduc către edificarea unei estetici simboliste afine celei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
paciurian în consonanță cu Zeul Războiului, sculpturi între care se stabilește un spațiu de rezonanță, și monumentul Eminescu, unde figura eminesciană nu mai respectă datele realității, ci se reflectă în dinamica expresivă a personajelor captive în blocul care servește drept piedestal. În primul caz, figura eminesciană se detașa prin forța gândirii ca simbol al cunoașterii, Sfinxul, dar și ca geniu apoteozat malefic, Zeul Războiului. Pe filiera comentariului dantesc rodinian, geniul apare în dimensiunea sa damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primul caz, figura eminesciană se detașa prin forța gândirii ca simbol al cunoașterii, Sfinxul, dar și ca geniu apoteozat malefic, Zeul Războiului. Pe filiera comentariului dantesc rodinian, geniul apare în dimensiunea sa damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile din piedestal, menite să reflecte travaliul creator, îl apropie la limită de exacțiunile damnaților, geniul singur este capabil să se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot ceea ce este omenesc, natura sa ne tulbură pentru că ea este incomunicabilă, misterioasă, "rece". De remarcat faptul că două dintre cele trei figuri din piedestal, cele masculine, își ascund chipul. Ele nu au nimic din detașarea, echilibrul, compactul figurii rodiniene a Gânditorului, iar cea de-a treia, probabil o figură feminină, schițează un gest defensiv. Toate aceste personaje sunt contorsionate, strivite de o presiune enormă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum sculptorul ar executa un studiu lăsându-l neterminat. La celălalt, capul și gâtul au o poziție imposibilă, se apleacă sub un unghi care presupune inexistența coloanei vertebrale. Himerele par să aibă ulterior mobilitatea nevertebrată a expansiunii formale. Himerei (1919
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
multora dintre tablourile ei, grupuri de persoane ale căror gesturi compun atitudini hieratice, după o coregrafie misterioasă. "Descoperisem la stânga urcând la etaj, o sală plină cu vitrine, în care stăteau înșirate rând la rând sute de mici bronzuri vechi pe piedestalele lor. Erau atât de originale aceste statuete cu formele lor curioase... Primitivismul lor, verva și spontaneitatea gesturilor, m-au făcut să înțeleg frumusețea viziunei decorative în sculptură. [...] Desenam, ca în atâtea rânduri, pe genunchi, pe o foiță ruptă din carnet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pleurs montent jusqu'à toi, / Ne dis jamais: Pleurer?... pourquoi?"/Veux-tu savoir ce qui me ronge/ L'âme? Femme! c'est ton mensonge"515. Sub forma unui schelet la picioarele căruia se află un buchet de flori, cocoțată pe un piedestal, Moartea indică cu mâna un orologiu. La baza piedestalului sunt doi îndrăgostiți sărutându-se fără a ține cont de amenințarea morții, formulată atât de expresiv în stilul dansurilor macabre ale lui Hans Holbein cel Tânăr. Poetul decupează în spiritul sensibilității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pourquoi?"/Veux-tu savoir ce qui me ronge/ L'âme? Femme! c'est ton mensonge"515. Sub forma unui schelet la picioarele căruia se află un buchet de flori, cocoțată pe un piedestal, Moartea indică cu mâna un orologiu. La baza piedestalului sunt doi îndrăgostiți sărutându-se fără a ține cont de amenințarea morții, formulată atât de expresiv în stilul dansurilor macabre ale lui Hans Holbein cel Tânăr. Poetul decupează în spiritul sensibilității decadente profilul femeii fatale, sfinx și minciună, victimizând erotic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare a suferinței. Și aici intervine ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai evidențiază rolul decisiv al femeii și al mamei, candoarea și fragilitatea ei, puterea de jertfă, dragostea nelimitată, dăruirea permanentă, calități ce o plasează pe un piedestal, ce îi dau o aură de sacralitate. Mama în citate, maxime și aforisme „Mama este începutul tuturor începuturilor.” Grigore Vieru (Mișcarea în infinit) „O mamă nu este o persoană pe care să te sprijini, ci o persoană care face sprijinul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pe Simina, dar o iubea, și încă mai puțin a vrut ca cineva să simtă că-i este dragă și nu voiește s-o ieie. Pentru tânărul bogătan lipsa intenției de a se căsători nu înseamnă și coborârea Siminei de pe piedestalul pe care au ridicat-o sentimentele lui față de ea. Ea e mai mult decât o ,,slăbiciune", de aceea reacționează cu o virulență neașteptată amenințând cu sinuciderea atunci când fata îl învinuiește de faptul că își ascunde cu rușine de lume dragostea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
independente de om. Nu este o structură de oțel odihnindu-se pe patul de stâncă al realității obiective, ci diafan plutitoare împreună cu alte speculații în regiunile parțial explorate ale minții umane. Dacă crearea geometriei neeuclidiene a smuls brutal matematica de pe piedestalul adevărului, tot ea i-a dăruit libertatea de a cutreiera. Opera lui Lobatchevsky, Riemann și Bolyai a dăruit efectiv matematicienilor bilet de voie să cutreiere oriunde doreau. Faptul că geometriile neeuclidiene, care erau cercetate inițial de dragul a ceea ce părea a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pragmatiste (studiul lui John Dewey, Art as Experience, a fost reeditat la Gallimard în 2010), care-și găsește un ecou specific în lucrarea lui Jean-Marie Schaeffer, Adieu à l'esthétique (Paris, PUF, 2000), unde se vorbește despre "coborârea" esteticului de pe piedestalul emoțiilor înalte, despre necesitatea de a înlocui "contemplarea" elitistă cu trăiri mai umile, dar mai importante în practica noastră vitală (criticul relansează conceptul de "conduită estetică"). Lucrarea lui Schaeffer poate fi citată și ca o critică a esteticului asociat exclusiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atâta vreme cât e tânără și frumoasă. Nimeni nu se preocupă de calitățile ei morale sau de valoarea sa intelectuală; toate astea nu sunt decât o chestiune secundară. În alte părți, înconjurăm femeia cu un nimb; aici statuia e doborâtă, spartă pe piedestalul ei. Dezonorată prin acest dispreț sistematic, femeia își uită cele mai nobile instincte, își neglijează cele mai prețioase calități; sufletul său se pervertește. Făcută pentru a iubi devreme, e obișnuită aici cu ura; plătește disprețul cu o purtare imorală. Cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au o inteligență pătrunzătoare și știu să se servească de ea. Pentru ei, străinul e întotdeauna așezat pe un piedestal; îl fac să pozeze cu îndemânare, fără ca el să-și dea seama; îl sondează, îl cântăresc și îl judecă. Trebuie să fii foarte exact, foarte închis și să te ferești să-ți mărturisești impresiile. Crezi că te deschizi unei inimi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
acasă, n-am ezitat să o calific drept “proastă, tậmpită” spre bucuria domnului învățător care și-a schimbat în cele din urmă atitudinea. Pe mine, această întậmplare m-a marcat enorm și in ochii mei Domnul a coborật atunci de pe piedestalul acela înalt unde îl așezasem odinioară. Tậrziu, aveam să dezleg misterul acelui bilet, al cărui subiect era dr. Meisner, ginerele domnului învățător, care, se plăngea mama, îi indicase greșit tensiunea arterială, obsesia întregii ei vieți. Ea, sărmana, și-a numărat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]