2,096 matches
-
coroana bogată spre cer, privind de sus la tabela de marcaj a stadionului. Trunchiul său imens, cu o circumferință de câțiva metri, a devenit parte a gardului ce închidea „potcoava” arenei. Preobabil, din pricina acestui arbore, pentru a-l salva de la pieire, stadionul a fost proiectat în ciudata formă de elipsă incompletă, retezată brutal de o linie dreaptă. Cred că existența acelui copac bătrân, vorbea fără cuvinte, despre responsabilitatea edililor orașului din acel timp. Noul complex sportiv, purtând numele de „Stadionul Municipal
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
mea fagilă, maturizând-o. Le voi relua curând în altă parte, întregindu-le mai ales pe cele despre poetul supravegheat și voi povesti cum, împotriva rațiunii lui salvatoare, destinul, adică propria lui structură spirituală, înfruntând "mașina infernală", îl împingea spre pieire. De altfel, în majoritatea poeziilor de atunci, presentimentele, ca în tragediile antice, domină și ne copleșesc. Aurel Covaci le cunoștea cel mai bine, i-a citit primul epitafurile despre care, cu nesăbuință, regretatul Laurențiu Ulici mi-a spus: „Poetul și-
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
03 martie 2012 Toate Articolele Autorului Apocalipsa I ...Întâiul gong sunase, ce crudă-a fost trezirea Când măștile căzura din ochii tuturor, Când mâinile ’nălțate cerșindu-și izbăvirea Strângeau în palme moartea împrăștiată-n zbor. Un glas apocaliptic ca prevestind pieirea Dezlănțuise iadul pecetluit cu sânge, Și luase foc pământul și ramurile-n tei Și iarba ofilită, îngenunchiat se strânge În ropot de travaliu se-nfășură de-acum O lume-nfiorată născându-se sub scrum. II Al doilea înger iată, își ascuți
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
Eu mă-nfior privindu-i, tresar la orice semn Ce liber i-ar sloboade din gropile păgâne Cu miile de-a rândul legați de-un sfânt blestem. Dar iată-i strânși în tropot - și pare că etern Deschisă-i calea astăzi pieirea s-o îngâne, Precum biruitorii satanei din infern. În vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi același foc Și-un iad apocaliptic e-n răzbunarea
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
Și-o nouă Viață de-astăzi e-abia la început. ...Trecută e urgia, și-n Ziua cea mai sfântă Când prima dimineață îmbracă nemurirea Cu îngeri în vitralii un cor de oameni cântă. Sunt cei ce-au ars Iubirii, îmbrățișând pieirea Decât să ’nalțe pumnul și sabia spre cer, Sunt cei veniți din iadul de unde-a fost odată Război și întuneric și molimă și ger, Ei vin din locuri unde, ca dintr-o veche rană Mai sângeră-amintirea un ultim strop de-
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în și deasupra lumii. Ea are drept scop și țintă finală înveșnicirea lumii cu Mântuitorul Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu - În Împărăția Sa, cu aportul dragostei desăvârșite, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica și a o câștiga pentru veșnicie. În felul acesta Biserica evită atât “monotelistul ecclesiologic” - negarea misiunii sale în
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
întorcându-le spatele. Se îndreptă spre ieșire. În urma sa, rânjetele se măcinau, crăpând obrajii ofiliți de sufletele uscate. Se disipau în deșertul existențelor golite de orele stoarse în beții și petreceri deșănțate. Inimi îmbătrânite, pustii, schilodite în trupuri bolnave sortite pieirii, plătite tribut, sacrificate pe altarul minciunilor și iluziilor deșarte. A rămas în picioare, privind cum umbrele îl inconjurau, năluci spulberate în aburii grei ai sentimentelor vinovate. Și-a scos ochelarii, ochii complet albi ... nu vedeau nimic. Nu-i acordați credit
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
utopia comunistă sovietică se transformaseră în deformații rupturale, imposibil de remodelat, iar homeostazia sistemului sovietic cu tot cu țările satelit suferea un proces ireversibil de implozie. Fiecare țară comunistă, la rândul ei, bineînțeles că și România, resimțea torsiunile finalului de ciclu, sortit pieirii, iar mai apoi reinventării politicului și a istoriei. „Eram între cei care credeau, cu disperare poate, dar erau convinși că regimul Ceaușescu nu avea cum să reziste ca un atol singuratic, că fisurarea sistemului trebuia să-l afecteze mortal, să
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
sau drama omului modern și a lumii în care trăiește, cum pe bună dreptate constata marele moralist român - Profesorul Constantin Pavel în lucrarea sa ,,Problema răului la Fericitul Augustin,, este că ,,piere și nu-și dă seama de unde-i vine pieirea. Aruncă vina pe crizele economice, sociale și politice, socotindu-le ultimele și singurele cauze ale răului de care suferă, dar ignoră cauza adevărată a tuturor relelor: păcatul,,. Cauza acestei tragedii a omului contemporan o constituie antropologia greșită de la care se
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
viață ca și tatăl său. Adrian descoperă, în curând, un prieten fantomatic, care-l însoțește în momente de răscruce. În momentul în care acesta dispare, Adrian devine debusolat și pornește în căutarea lui. Explorarea lui nechibzuită îl aduce în pragul pieirii. Sever nu este o ființă aievea. El este un dublu total al său. Amintirile de viață ale lui Sever sunt, de fapt, trăirile reale ale lui Adrian. Periplul lui prin viață este cu mult mai bogat decât îl crede tatăl
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
coboară în creație, îl reduce la datele imanentului, dar acest imanent este divinitatea. Patriarhul Nichifor Mărurisitorul zice: „Sensul idolilor și al înclinării lor de către cei rătăciți, rămânând la ceea ce se vede și neputând indica mai mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel (I Corinteni 8,4) spune: „Nu este vreo putere în idoli, ci sunt pietre și demoni...”. Tocmai pentru faptul că idolii simbolizează forțe imanente, exagerate demonic, sau asociat mituri, care personifică
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GUSTĂM Autor: Alexandru Topolenco Publicat în: Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Să te saturi de iubire Ca și cum mănînci lămîie, Ești scutit tu de pieire Căci ești punctual de pornire. Scuturi inima de singe Și devii încet color, Te privești Tu în oglindă Ce observe acum tu oare?! Un tablou multicolor... Totuși riscă să iubești Nu te costă decît timpul, Aici crești, aici gîndești Haide
GUSTĂM de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375986_a_377315]
-
cuprind la piept mereu,Ești floarea vieții mele tristeRegină om, cu chip de Zeu.... XVI. GUSTĂM, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1408 din 08 noiembrie 2014. Să te saturi de iubire Ca și cum mănînci lămîie, Ești scutit tu de pieire Căci ești punctual de pornire. Scuturi inima de singe Și devii încet color, Te privești Tu în oglindă Ce observe acum tu oare?! Un tablou multicolor... Totuși riscă să iubești Nu te costă decît timpul, Aici crești, aici gîndești Haide
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
Paradis trimisă ai fost pe-acest pământ, De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt ! Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare, Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire, Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă; Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă, Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
Paradis trimisă ai fost pe-acest pământ,De Creatorul lumii, chiar de sub Tronu-I sfânt !Și-ai luat atunci cu tine simțiri înălțătoare,Fiori de fericire, plăceri amețitoare, Fecundele dorințe și geniu, și orbire,Și lacrimi și durere, și viață, și pieire... Cu mrjele-ți vrăjite, ne prinzi în dulcea-ți plasă;Ca peștii-n ea ne zbatem, niciunul să nu iasă,Dar, ca-ntr-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
02 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu În fiecare ochi de floare Se-nchide din penelul sfânt Motiv în scrâșnet de culoare: Aripi-petale mor în cânt... Ți se întârzie privirea În zborul crudului fior Ulei și spațiu duc pieirea Într-un colind cuprins de dor Oglinda cerului se varsă Ca un albastru clopot surd Din mâini de aur se revarsă Lumina Marelui absurd Rămâne-nțepenită-n pânză Iubirea sufletului-zeu Iar o copită prinde-o mânză Suflet umil de Dumnezeu... Referință Bibliografică
IMPRESIE ȘI CULOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373066_a_374395]
-
a venit sfârșitul lumii, rugăciunile neîncetate erau repertoriul obligatoriu al unor grupuri de babe ce aproape că-și rupeau îmbrăcămintea pentru a contracara spaima, greu de potolit în alte condiții. „Blestemul lui Dumnezeu maică, blestemul lui Dumnezeu care ne aduce pieirea păcătoșilor... !”, nu mai conteneau ele și oamenii mari mai că-și pierduseră firea și le țineau isonul, se poticneau în nedumerirea și balamucul creat și întârziau să ia vreo măsură care să liniștească gloata. Ea a venit însă din altă
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
ea este acestă făptură pe care-am întâlnit-o eu rătăcită pe-aici. Am sărit din hardughia mea și m-am apropiat de Agneta. Cineva parcă din interior mi-a vorbit tare: “Piai ,Satano, că ispita te va duce la pieire!” și cam în acelaș timp Agneta mi-a strigat: “Pleacă de-aici, Mihaly, că dacă ne vede cineva, ne afurisesc ăștia, și eu nu mai am pe nimeni pe pământ!” Nu mai știam de mine, tremuram tot, îmi pierdusem controlul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373262_a_374591]
-
sorții. - Măă, Gheorghe, mă! Adă repede un ibric cu apă răce, să bea fata asta, că-i friptă de săte. Hai, că-și reveni! Că nu mai credeam că este vreo nădejde, după cât fu ea de fleșcăită! Fusese salvată de la pieire de niște țigani borâți, dar cu suflete de aur adevărat! * Revenită din leșin, Maia văzu că între corturi era o vatră, atelierul de lucru, unde trebăluiau trei oameni. Doi din ei băteau fiarele înroșite în foc, pe nicovale ce sunau
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
care viețuiesc alte limbi decât cea pe care au deprins-o de la părinții lor. Liric prin excelență, poetul abordează temele tradiționale ale literaturii aromane: dragostea de neam, nostalgia după locurile de baștină ale străbunilor săi, dragostea pentru limba amenințată cu pieirea, iubirea față de ființele cele mai scumpe: mama, bunica, partenera de viață [...]. Nu lipsește din poezia să nici sentimentul iubirii creștine. Dor (călător de la matcă la izvor) vine în continuarea altor volume (Di vreari, Frăndză di zbor armânesc sau Puizii mințiți
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
bătrâni au devenit ruine... Oceanele-s murdare și tot ce-a fost frumos Au transformat în bani pentru al lor folos!" O, Doamne din înalturi...privește spre Pământ Și lasă-nțelepciune prin sfântul Tău Cuvânt... Trezește omenirea din drumul spre pieire Și ține-o vegheatoare pân' la a Ta venire! Referință Bibliografică: Rugăciunea Pământului... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379703_a_381032]
-
niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită de cărămiziul ruginii ce-i pregătea pieirea încă din fașă. Citește mai mult Efemeride (1) Au spart cuvântulsă-i smulgă înțelesul...Frumusețea luizăcea sfărâmatăsub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi...Le-au îngropat sub asfaltașteptând să-ncolțească.Treceau mașinileca niște mâinice luau pulsul străzii așteptând ca gestația
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
din 30 martie 2017. Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul înghețat-a pe buze, Încercările de viață-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare străină, Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută, Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea pe care Plimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă, Te strig cu
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
te-așteaptă. Citește mai mult Sufletul uscatu-sa de plâns amar,Zâmbetul înghețat-a pe buze,Încercările de viață-s în zadar,Nimic nu mai pare s-amuze.Ochii-mi caută în rece privire,Vulturi turbați zboară pe cerAmenință-n cercuri, pieire...Refuz să trăiesc sau să sper!!!Lumea-njur îmi pare străină,Nici eu nu-mi mai sunt cunoscută,Mă macină durere de vină,Apus-am cu dragostea pierdută.Mâinile smulg carnea pe carePlimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă,Te strig cu
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
minunată... O să vi le dăm pe toate, Însă... doar pe lumea-ailal tă. V-ați întins spre noi stigmatul: V-ați impus spionii, furii Ca să ne conducă statul... Ați pierdut simțul măsurii?! Neamul meu nu are frică: Când dușmanu’-i vrea pieirea Tot românul se ridică Să-l alunge cu securea. Referință Bibliografică: POEZIA PATRIOTICĂ:CE-AVEȚI VOI CU ȚARA ASTA ... / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2014, Anul VI, 06 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolaie Dincă
POEZIA PATRIOTICĂ:CE-AVEȚI VOI CU ȚARA ASTA … de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375708_a_377037]