757 matches
-
mirosul pielii mele, o plimbam în cele din urmă peste paginile manuscrisului meu pufos și interminabil, citind cuvinte lățite brusc, trapezoidal, în bulbucul de cuarț ce lăsa alături un mic și intens punct de lumină. În amurgul adânc, foile erau pielițe, aidoma celor pe care mama le scotea cu cuțitul când tăia carnea, sau ca bășica sidefie de pește. Bila se plimba peste pielițe umede, pline de capilare. Sub sfera grea, transparentă, literele formate cu pixul se dilatau într-atît, că prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cuarț ce lăsa alături un mic și intens punct de lumină. În amurgul adânc, foile erau pielițe, aidoma celor pe care mama le scotea cu cuțitul când tăia carnea, sau ca bășica sidefie de pește. Bila se plimba peste pielițe umede, pline de capilare. Sub sfera grea, transparentă, literele formate cu pixul se dilatau într-atît, că prin tubușoarele lor albastre se putea vedea circulația sângelui. Glande sudoripare, terminații nervoase libere și organe ale lui Pacini, grăsime dermică și melanină (formînd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea deja imprimate adânc amprentele degetului meu arătător, în ale căror șanțuri de ebonită îmi potriveam, de fiecare dată, din nou, vârful degetului. Și zăream iar, prin carnea transparentă a degetului meu, cum vezicule pline de dopamină se-apropie de pielița striată din vârf, cum se lipesc și se contopesc cu ea, cum pleznesc și eliberează în spațiul micro-nic dintre deget și buton neurotransmițătorul fierbinte ca o spermă abia țâșnită, îndreptîndu-se-n turbioane spre sinapsa de plastic crăpat. Și iarăși lichidul scânteietor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încastrată și ea-n zid, în altorelief, cu zâmbetul ei chinuit și ochii căprui de țărancă, era moale, era penetrabilă, de parcă zidul ar fi avut acolo o decalcifiere și în locul crustei concave de var s-ar fi ivit treptat o pieliță ce putea fi sfâșiată. Doar prin dreptul mamei se putea ieși, așa cum ieșim, în clipa morții, prin locul din creștet, dintre patru oase-mbinate, ce rămâne moale atâta vreme. Mama era translucidă ca un zgârci prin care pătrundea în sfera mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țevi, zgomotul apei trase la baie. Și mai rar vine cineva aici: mama și, de câteva ori, Herman. Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață. Singurul lucru viu, aici, este manuscrisul meu zvâcnitor, pielițele astea mustind de un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
camerele sânt interzise, blocate, baricadate pe dinăuntru, în afară de ultima, în care încă mi se permite să locuiesc. Dar odăile în spirală ale palatului meu de sidef nu sânt clădite-n spațiu ci în timp, ele sânt țestele mele succesive, de la pielița ce-mi învelea mugurul cerebral când încă pluteam în lichid amniotic până la zgârciul ce-nfășura creierul meu după naștere, la craniul încă moale de la un an, la cel de la cinci ani, de la zece și șaptesprezece ani: odăi succesive, lus-truite-n interior
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
O duzină de fluturi o vânează ca niște avioane vechi de război, se-apropie așa de mult că deodată orizontul e doar lumină groasă ca mierea. Unul din ei, nu cel mai bun, nici cel mai adevărat, se-mplîntă primul în pielița vie, o sparge și se topește-n minunea ei. Ceilalți ajung doar la o nanosecundă distanță, dar porțile sânt deja-nchise. Un mare cutremur electric îi arde pe toți, și le arde apoi și cenușa. Unul singur a fost mântuit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare umflătură dublă. Lutul fumuriu se deschidea tot mai mult la culoare pe măsură ce falusul erect prindea contur. Curând, suprafața lui avea textura pielii străbătute pe dedesubt de vine și filamente nervoase, ia pe punga scrotală crescură, fibroși și anarhici, perii. Pielițe, încrețituri, căldură și duritate elastică, toate deveniră mai adevărate decât adevărul, până ce prin ele-ncepu să se vadă. Se străvedea acum, prin carnea lucioasă a glandului și printre cei doi corpi cavernoși, uretra ce ducea undeva în adânc. Se străvedi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
degetele reci căutîndu-i pântecele, fesele și ouăle, gura adăstîndu-i pe gât și bărbie. Era desfăcută sub el și atât de plină de dorință cum nu puteau fi, își închipuise el pîn-atunci, decât flăcăii. Când, după un lung timp, îi desfăcuse pielițele de sub burtă și-i intrase adânc în născătoare, se deșertase acolo mugind răgușit, ca fiarele codrului, așa cum țipau și muierile în preajmă, de parcă vătraie înroșite le-ar fi pătruns între pulpe. Niciodată Vasili n-avea să mai simtă, oricât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pată difuză. Gura i se-ntindea pe bărbie și obraji ca o mâzgăleală de ruj. Trăsăturile se-ntingeau unele-n altele, brațele, când îi atingeau trunchiul, se contopeau cu coastele, iar picioarele îi erau acum unite prin faldurile unei pielițe hialine. Hainele i se amestecaseră cu pielea, pielea cu organele și organele cu vertebrele, încît, în cele din urmă, o melancolică pupă străvezie, plină cu un soi de lapte și pe coaja căreia erau schițate trăsături crude și stranii, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șir până ce, pe celelalte trei fețe, ieșeau în relief un chip de vultur, unul de taur și unul de leu, livide ca statuile și cu ochii goi, tari, acoperiți de-o cornee gălbuie. Dacă-ți înfundai mâna până la umăr, simțeai pielițe și organe umede, pulsând, retrăgîndu-se și vărsîndu-ți pe piele secreții vezicante, așa încît trebuia să ți-o tragi imediat înapoi, ca de pe-o plită încinsă. Un fel de tatuaje, aidoma arabescurilor șterse de pe covor, ne rămâneau apoi pe brațe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și susurător rinichi, am trecut printre cristalele oolitice, mai înalte ca noi, ale organului echilibrului... Pășeam pe un țesut epitehal ferm și elastic, inervat de firișoare sidefii. Cu gesturi largi, teatrale, ale brațului liber, mama îmi arăta, pe pereții de pieliță, câte o ramificație a unei artere, cîte-o deschidere-nconjurată de-un inel muscular sau, enorm deasupra capetelor noastre, cîte-un șir de vertebre monstruoase, poroase, lucind mat în penumbră. La capătul vertebrelor am pătruns într-o țeastă mai mare ca o cupolă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
murdară de meconiu, dislocase cu un troznet de oase fluturele iliac ce-o purtase până atunci, tandru, între aripe. Craniul fetiței, moale ca un ou de broască țestoasă, suferise și el presiuni și deformări tragice în tunelul de carne și pielițe prin care alunecase. Dar supraviețuiseră și copilul, și mama, chiar dacă mama avea să poarte de-atunci pentru toată viața un corset de plexiglas pe sub rochie, închis cu un mecanism complicat, iar fata avea să crească blândă și lipsită de voință
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
baros direct în vintre, venea dintr-o mutilare atroce. Peretele abdominal al femeii lipsea, ca al unui mulaj anatomic, lăsând să i se vadă aparatul reproducător, în culorile cărnii crude, roșii, mustind de sânge, și-ale arterelor purpurii, și-ale pielițelor sidefii, în contrast stupefiant cu albul rece, strălucitor, imaculat al statuii. Uterul era și el secționat ca să se poată zăn-n interior copilul ghemuit, deja complet format, cu capul în jos, umplând ca un fruct greu, minunat, cavitatea. Vaginul cobora dedesubt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pomeții și buzele lor tremurau în asaltul vălurelelor de aer umed. Puteau vedea cum se-nchid și se deschid stomatele frunzelor. Zăreau prin transparența frunzelor și tulpinilor cum suie un lapte alb către inflorescențe. Distingeau în petale, ca prin niște pielițe fragede, vase capilare, nervi, glomerule sudoripare. Unele aveau creste papilare ca degetele, altele pleoape cu gene ca ochii, altele înălțau în miezul franjelor vișinii un pistil lung și erect, cu o boabă limpede, cleioasă în vârf. Femeia se ridică în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stă imobil și el înaintează sau dacă uriașa celulă se apropie de el ca să-l încorporeze în sucurile ei dizolvante. Fapt e că erau tot mai aproape, că puteau acum desluși structuri pe fața cristalului, așa cum curenți curcubeeni se-nvîrtejesc pe pielița sclipitoare a baloanelor de săpun. Păreau absorbiți de pasta de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau că urmează o dâră de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de lumină compactă ce învelea sfera tare și străvezie, păreau că urmează o dâră de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins acum până la capătul vederii, intrară într-un labirint de pielițe strălucitoare, se încîlciră-n falduri hialine, străbătură sfinctere de mucilagiu, se avântară prin lumene prelungi și-ngrozitor de strâmte, suiră, zbătîndu-se ca somonii, cascade torențiale de flamă, până ce li se permise să-și proptească în fine palmele pe luciul înghețat al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asimptotice nu au gust de scorțișoară. Rotindu-se-n jurul axei lor, gloanțele se apropiau unul de altul atrăgîndu-se chemotactic, făcând schimb de particule virtuale, transmițîndu-și mereu unul altuia coordonatele, locul în spațiu și viteza, corectând erorile din mers. Prin pielița lor exterioară se zărea celula fecundată evoluând într-un început de structură: morulă, blastulă, gastrulă, apoi cele trei foițe embrionare, canalul neuronal, un rudiment de coloană. Un cap mare și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cămașa smulsă deodată din pantaloni și sfoara cu care aceștia erau legați. Cea mai tristă și mai disperată schimbare se zărea totuși pe fața băiatului: dulcea visătorie din ochii lui, curbura de fetiță a obrazului, buzele drăgălașe, mereu desfăcute, cu pielița crăpată de vânt, toate dispăruseră cu încetul. Stânca facială crescuse și se remodelase, arcadele deveniseră proeminente, fălcile tari, bărbia agresivă și voluntară. Era ca și când marea strălucire a visului s-ar fi retras de pe plaja feței sale, și refluxul, indus de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
delicat, țepii moi ai mustății și-ai bărbii aurii, abia mijite. Acum, în seara adâncă, patina pe-ncîlcitura de râuri și iazuri un bărbat tânăr, încă subțire, care nu mai păstra din Maarten cel de la salcie decât câteva amintiri tatuate pe pielița groasă ce-i învelea encefalul. Acum gândea altfel, răsufla altfel, vedea altfel culorile, aștepta altceva de la marea călătorie. Nici nu-și dădea seama de când începuse să ningă, cu fulgi ce păreau întunecați pe cerul lăptos. Ninsoarea îngustase deodată lumea, copacii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luminează livid. Troznetul, uneori, al vertebrelor lombare, bolboroseala, uneori, a intestinelor ce-i înfășoară, glasuri, uneori, deformate de mușchi și de apă. Halucinații provocate de deprivarea senzorială, tresăriri când mugurii membrelor ating un corp străin. Primii neuroni, în cranii de pieliță, aducând amintirile speciei și-ale străbunilor: palate de marmură transparentizate de lumină. Neuroni încîlciți ca un ghem de șerpi, încercînd să plodească, din sperma lor rece, oul cu coajă trandafirie al minții. Flotila de vânt paraclet și de foc dădu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fire de păr crescură ca niște ierburi din scalp. Erau acele trupuri ca în vârstă de treizeci de ani, și alcătuiau o foarte mare armată. Dar suflet nu era-n ele, și nici viață. Cruzi ca niște mari fructe cu pielița străvezie, toți încremeniseră, privind extatic în zare. În ochi li se răsfrângea corola de flăcări negre a sferei. Maarten își văzu trupul, între zecile de mii, și se lăsă deasupra lui ca o limbă de foc. Se resorbi-n țeasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Notre Dame. Bertine își primi repede paharul, din care-ncepu să bea femeiește, cu înghițituri mici, clipind des din cauza aburului de alcool ce-i irita ochii. În contrast cu tencuiala albă-a obrazului, ochii verzi erau tiviți cu o dungă roșie de pieliță crudă, de parcă ar fi picurat cineva sub pleoapele lor, dintr-un ac de seringă, câțiva milimetri cubi de sânge. Zeița-ncepu să sporovăiască, uitîndu-se galeș în ochii lui Maarten, dar și urmărind lung cu privirea pe fiecare nou intrat, despre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre genunchi îmi era plin de sânge. Când sîn-gele s-a dus, mi-am privit rotula și am văzut ceva lucind în ea. Mi-am înfrînt suferința și senzația de vomă, mi-am făcut curaj și am tras puțin de pielițele julite. Maarten, rotula mea era de cristal! Scînteia-n soare ca dopul de sticlă de la carafa de-acasă! Apoi rana s-a acoperit de-o crustă vișinie, crusta s-a dus și ea curând și-a rămas în urma ei o pată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar crește și s-ar înălța, foarte lent, din lemnul mesei mele, ca o floare de hârtie murdărită de pastă de pix. Sânt sute de diapozitive suprapuse, fiecare pagină o secțiune din lumea ei, fiecare atât de subțire, încît prin pielița ei se văd vasele capilare și terminațiile nervoase irigând literele, care fără ele s-ar veșteji. Manuscrisul intră-n lume chinuitor de încet, fiecare pagină lăsând după ea jeturi de linii punctate ca niște mănunchiuri de raze, ca niște faruri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]