481 matches
-
Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
astfel un aliniament de culmi mai joase: Dealul Sohodol (325 m), Dealul Mare (370 m), Dealul Gherțu (451 m), Dealul Călugăra (492 m) Dealul Moșului (444 m), Dealul Movilita (308 m), Dealul Faraoani, Dealul Somușca (401 m) Spre Valea Trotușului, Piemontul Orbenilor se termină abrupt. Arealulului îi este caracteristic climatul temperat-continental cu influențe de ariditate, cu ierni lungi și reci și veri calde adesea secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentuează spre est și sud. Prezența culmii între Depresiunea Tazlăului și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
obținând orașele Torino si Pinerolo. Aceștia au avut, în trecut, pretenții cu privire la cantonul Vaud, unde au ocupat Château of Chillon în Elveția, însă accesul lor a fost redus de la Geneva, în timpul Reformei Protestante, după care a fost cucerit de Berna. Piemont s-a alăturat mai târziu casei lui Humbert, iar numele a evoluat în "Savoia". Oamenii din Savoie au fost descendenți celți și romani. Până în momentul când Amadeus al VIII-lea a venit la putere în secolul al XIV-lea, Casa
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
ridicat la rangul de Duce de Savoia în 1416 de către Împăratul Roman Sigismund. Cu toate acestea, anii Renașterii ai Europei au fost martori la invazia și ocuparea Pieomntului de francezi. Când Carol al VIII-lea al Franței a invadat Savoia, Piemont și Italia în 1494 și a cucerit Napoli, Casa de Savoia s-a retras și și-a stabilit reședința la Torino, unde a rămas până la unificarea Italiei. Când Emanuel Philbert a venit la putere în 1553, cele mai multe din teritoriile familiei
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
aceștia au schimbat Sicilia pentru Sardinia. În 1792, Piemont-Sardinia s-a alăturat Primei Coaliții împotriva Primei Republici Franceze, dar a fost învinsă în 1796 de către Napoleon și forțată să încheie Tratatul de la Paris (1796), oferind trecere liberă armatei franceze prin Piemont. În 1798, Joubert a ocupat Torino și l-a forțat pe Carol Emanuel al IV-lea să abdice și să părăsească insula Sardiniei. În cele din urmă, în 1814 regatul a fost restaurat și s-a exstins, adăugând fosta Republlică
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
să se uite spre Regatul Sardiniei și către prim-ministrul său, Contele Cavour, ca lideri ai mișcării de unificare. În 1848, Statuto Albertino Carol Albert a admis o constituție a Regatului Sardiniei, inclusiv părțile nord-vestice ale Italiei, cum ar fi Piemontul. Statuto Albertino a rămas la baza sistemului juridic a Regatului chiar și după ce unificarea Italiei a fost realizată și Regatul Sardiniei a devenit Regatul Italiei în 1861. Regatul Italiei era primul stat Italian care includea Peninsula Italică de la căderea Imperiului
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
distincțiile familiei regale italiene nu sunt recunoscute în mod legal de către Republica Italiană, ceilalți membrii rămași ai Casei de Savoia, încă mai folosesc unele dintre diferitele titluri dobândite înainte de înființarea republicii, inclusiv Duce de Savoia, Prinț de Napoli, Prinț de Piemont și Duce de Aosta. În prezent, Casa de Savoia este contestată de doi veri: Vittorio Emanuel, Prinț de Napoli, care a renunțat la titlul de Rege al Italiei, și Prințul Amedeo, Duce de Aosta, care susține în continuare titlul de
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
Europa. Domnia Ioanei a fost, de asemenea, marcată de sprijinul și protecția afacerilor locale și de crearea de noi instituții. Crima a fost redusă foarte mult și ea a fost un susținător al păcii, extinzându-se și în Sicilia și Piemont. În ciuda spiritualității sale profunde și a prieteniei cu Caterina de Siena și Bridget a Suediei, curtea ei a fost remarcabilă pentru extravaganta colecție de animale exotice și a servitorilor de origini diferite, incluiv turci și africani. Scriitorul contemporan Giovanni Boccaccio
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
ianuarie stil nou 1835 existatu 22 de asemenea supuși recrutați din rândul bulgarilor și care obținuse patentele lor de la consulul general din capitala. Exemplul Angliei a fost urmat de celelalte state europene, și rând pe rând, Austria, Rusia, Grecia și Piemontul au inființat și ele viceconsulate în Brăila. În anul 1837, nu mai puțin de 405 locuitori ai orașului deveniseră sudiți sau supuși străini . Evenimentele politice esențiale din Brăila în răstimpul 1829-1848 au fost cele trei mișcări din anii 1841-1842 și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al comunei Isverna. Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Mehedinți (în Podișul Mehedinți, între Munții Mehedinți și Piemontul Getic), aproape de limita teritorială cu județul Caraș-Severin, în imediata apropiere sud-estică a Parcul National Domogled - Valea Cernei. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.142
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 265 hectare și include rezervația naturală de tip botanic - Piemontul Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
la rangul de locotenent în 1856 și căpitan în 1858. La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase pe 14 iulie 1860 trimiterea unui grup de șase ofițeri în misiune în Piemont, aceștia, între ei Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
(n. 11 martie 1806, Vercelli, Piemont - d. 5 martie 1867, Dijon) a fost un pictor romantic, litograf și ilustrator francez. S-a înscris în 1821 la Școala de Arte Frumoase, lucrând în atelierul lui Guillaume Guillon Lethière și primind o solidă pregătire clasică. A devenit tovarăș
Louis Boulanger () [Corola-website/Science/335311_a_336640]
-
adoptat zollpfund (libra vamală) de 500 g pentru comerțul între state. În 1872, nou formatul Imperiu German a adoptat sistemul metric ca sistem oficial de măsuri și greutăți și la fel și Regatul Italiei nou unificat, urmând exemplul dat de Piemont, a adoptat sistemul metric în 1861. "Exposition Universelle (1867)" (Expoziția de la Paris) a dedicat un stand sistemului metric și până în 1875 două treimi din populația Europei și aproape de jumătate din populația lumii adoptase sistemul metric. Prin 1872, singurele mari puteri
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
atât de multe armate de naționalitate diferită spre victorie. Succesele lui Marlborough au continuat, și, în contextul imperiului, a fost numit prinț al Sfântului Imperiu Roman și prinț de Mindelheim. Prințul Eugen a avut și el succes, cucerind Milano și Piemont în septembrie 1707 și obligându-i pe francezi să se retragă dincolo de Alpi. Ludovic al XIV-lea a pierdut o bună parte din Spania orientală. Într-un final Ludovic al XIV-lea a cerut pacea, oferindu-se în schimb să
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
cu Villars nu erau tocmai cordiale, a ignorat repararea și consolidarea apărării de pe înălțimile Schellenberg. Dar când Maximilian, Elector de Bavaria a realizat că Schellenberg va fi atacat, l-a însărcinat pe Jean Baptiste, Conte de Arco, un ofițer din Piemont, să consolideze apărarea orașului. În noaptea dintre 1 și 2 iulie în tabăra aliaților de lângă Amerdingen, la 24 de kilometri de Donauwörth, Ducele de Marlborough primește un mesaj urgent de la Prințul Eugen de Savoia prin care-l informa că mareșalul
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
sau Lorena. Convins de acest fapt s-a aliat cu Imperiul Habsburgic, singurul care în caz de victorie putea garanta independența statului de Savoia. A fost o alegere abilă, inteligentă, dar și riscantă deoarece în cazul unei înfrângeri, Savoia și Piemont ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
cazul unei înfrângeri, Savoia și Piemont ar fi fost distruse și anihilate. Alegerea ducelui de Savoia în toamna anului 1703 (Tratatul de la Torino (1703)) poartă la începerea acțiunilor belice ale lui Ludovic al XIV-lea, întâi în Savoia apoi în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
mai aprigă", ar fi răspuns. Oricum, ducele nu intenționa să rămână pentru mult timp în Torino. Pe 17 iunie, cu o trupă de 4000 de soldați a părăsit orașul și a început o lungă serie de lupte de gherilă în Piemont, cu scopul de a distrage un număr major de trupe franco-spaniole de la asediul capitalei. La Feuillade a predat comanda operațiunilor de asediu generalului Chamarande și împreună cu 10000 de oameni s-a lansat în urmărirea ducelui de Savoia. Când ducele s-
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen de Savoia a plecat să se întâlnească cu Victor Amadeus. Pe 2 septembrie, cei doi Savoia au urcate pe dealul Superga care domina orașul, pentru a studia tactica de contraofensivă: au decis să încercuiască inamicul folosind cea mai
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
Lainez. După câteva săptămâni de noviciat urmează studii teologice la Colegiul Roman. Și-a întrerupt studiile întrucât a fost trimis (1560) de către Lainez la vechiul său protector, ducele Emmanuel-Philibert, pentru a obține o susținere financiară necesară fondării unui colegiu în Piemont. Papa Grigore al XIII-lea, inițiatorul calendarului gregorian, i-a încredințat medierea împăcării dintre împăratul Rudolf al II-lea și Ștefan Báthory. Principalul punct litigios era legat de stăpânirea cetății Sătmarului. Negocierile s-au desfășurat la Cașovia. Regele Báthory l-
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
o curte de artiști, scriitori și muzicieni, care l-au urmat de la palatul de la Chiaia la vila sa de la Sorrento. După decesul lui Ferdinand al II-lea în mai 1859, Contele de Siracuza a pledat pentru o alianță strânsă cu Piemont. Nu avea o părerea bună despre nepotul său, Francisc al II-lea, noul rege. Relația lor a fost rece. În aprilie 1860, Leopold i-a cerut nepotului său să facă concesii liberale. După câteva luni a plecat în Piedmont. A
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
început în 1775, iar clădirea era destinată inițial pentru corpul de elită al armatei Regatului Neapolelui. În 1791 a devenit prima reședință a ministrului Joseph Acton și succesiv sediul miniștrilor de stat până în 1825. După anexarea Regatului Neapolelui la Regatul Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]