14,398 matches
-
minim poate să se regăsească în necuprindere și desmărginire, l-ar fi făcut pe Homer să-l definească pe Eumeu, un biet porcar, drept „divin”. Existență în care și noi putem să ne redescoperim drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
a și pus afiș...) SCOATEREA DIN URNĂ unde am fost cândva - nu ne întoarcem nici știm cărarea - gustul nu ni-i harnic pentru vreun rai: nu ne cunoaște - noi nu-l toarcem cine-om mai fi ne întrebăm zadarnic așa pierduți - străinii de lumină vom hoinări istorii fără rost cei ce-or veni s-or întreba de-am fost nici Dumnezeu n-avem și nici pricină la stele rumegăm ca la potlogi uitând că de ținut ne ține glia de vrem
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Actualitate > VALERIU DULGHERU - AM PIERDUT ALEGERILE DAR... Autor: Valeriu Dulgheru Publicat în: Ediția nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis”. (Radu Gir) Am pierdut o
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
vor fi sancționate. Și bravii noștri tineri au demonstrat că nu vor să fie priviți ca niște boi ascultători (precum sunt priviți unii dintre părinții lor!) și au ieșit ieri la protest. Acești tineri trebuie susținuți. „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor”. Să demonstrăm că vrem să luptăm cu oligarhia, hoția, corupția. Primii au fost cei din Diasporă care-i susțin. „După ce ne-au furat
AM PIERDUT ALEGERILE DAR… de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380639_a_381968]
-
un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos și-ți strâng la piept pașii pierduți „Pe lângă plopii fără soț” apoi, ca-n fiecare an, tăcuți ne-nvață cum se moare demn, în tăcere și frumos. Referință Bibliografică: SUB TEIUL TĂU / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
ziduri se aude Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani. Atingându-l m-a întrebat de ce este umed și, pentru un moment nu am știut ce să
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
unui copil neatins de praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a întrebatde ce este umed și, pentruun moment nu am știutce să îi răspund.Pentru
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
poate îndrepta ceva la el, iar acest lucru își face simțită prezența prin faptul că, în final, tot nu putem renunța atât de ușor să mai stăm prin preajma lui. Cu alte cuvinte, niciodată nu este nici timpul și nici totul pierdut, pentru că, fiecare om, oricât de jos s-ar afla în ierarhia spirituală, tot are șansa de a repara greșelile din trecut și a-și perfecționa și purifica sufletul. Poate că acesta este adevăratul motiv pentru care nu ne putem dispensa
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
hrănesc. Dar poate că lucrurile nu stau tocmai așa. Poate că oamenii lipsiți de caracter, în toată slabiciunea lor, au mereu nevoie de cineva care să le lumineze calea și să le dea o mică speranță, căci nu este totul pierdut, iar situația lor se poate îndrepta în viitor. Mai degrabă este vorba despre lupta dintre subconștientul oamenilor, dar mai adânc gândit, ne dăm seama că este lupta dintre sufletele lor. Este lupta unui suflet evoluat de a ridica un altul
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
fascinat de clarul de lună, de zânele care se adună și de liniștea nopții. Revolta poetului se îndreaptă și împotriva tagmei preoțești, socotită de el, ca fiind răspunzătoare pentru sărăcia celor mulți. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor pierduți și ale viselor neîmplinite. Mai apar, bacovienele neguri fără noimă, nouri ca plumbul, semne de furtună, frunze de vânt spulberate, neliniști, „muzica stihiei” care a cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
din câte 3 versuri, chiar și 2, la fel ca poeziile tradiționale japoneze, cu formă fixă, numite haiku, ultima fiind alcătuită din 4 versuri: „...percep / Culorile înțepenite / Gândurile răzvrătite”; „...văd / Razele fierbinți de soare / Valurile reci de mare”; „...regret / timpul pierdut / făr’ de-nceput!”; „...iubesc / făr’ să cerșesc / Raiul ceresc”; „...scriu / cioplind la sicriu / pe maluri de Jiu”; „...șlefuiesc / Cuvinte / pentru lucruri sfinte”; „...mă-nchin / momentului în care a încremenit veșnicia / într-un amestec de verde și albastru / eu rămân un
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
cu credința-ntr-o minune” (Colindătorii). Nu e o noutate că poetul este un căutător, prin excelență: „Caut, caut în zadar sentimente de iubire / Când la porțile ce bat întâlnesc doar amăgire / Nu mă cobor în trecut să găsesc vise pierdute / Simțurile îmi impun sentimente rezolute // În sacul cu amintiri caut cu înfrigurare / Idealele trăiri dintr-o lume trecătoare / Nu mi-i dat ca altă dată să mă sprijin pe vreun crez / Părăsit de vis și șansă n-am ce să
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
amenințarea insului. Este un curs periculos, pe care-l promovează acest Pavlic Morozov pre nume Dodon. Nu ... VII. VALERIU DULGHERU - AM PIERDUT ALEGERILE DAR..., de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 2146 din 15 noiembrie 2016. „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis”. (Radu Gir) Am pierdut o
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
de vin băute. Nu că nu s-ar fi așteptat la acest rezultat dar modul în care a procedat această gașcă și în ziua alegerilor a fost unul ieșit din comun. Întreaga campanie ... Citește mai mult „Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor,cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor.Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s.Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis”.(Radu Gir)Am pierdut o
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
imbecilizare, cu pâine și circ...Am avut prințipuri pe vremea dacilor, căci dintre toate neamurile cucerite de romani, suntem singurii care au ajuns subiect de imortalizat în piatră, taman în capitala imperiului, pe Columna lui” (Ioan Luca Caragiale. O scrisoare pierdută) Suntem ceva mai mult de 3 milioane de oameni în acest colț de Țară dar atât de divizați. Conform recensământului suntem aproximativ 80% români (români și declarați moldoveni) dar uneori se creează impresia că sunt mai mulți ruși. Suntem divizați
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
imbecilizare, cu pâine și circ...Am avut prințipuri pe vremea dacilor, căci dintre toate neamurile cucerite de romani, suntem singurii care au ajuns subiect de imortalizat în piatră, taman în capitala imperiului, pe Columna lui” (Ioan Luca Caragiale. O scrisoare pierdută) Suntem ceva mai mult de 3 milioane de oameni în acest colț de Țară dar atât de divizați. Conform recensământului suntem aproximativ 80% români (români și declarați moldoveni) dar uneori se creează impresia că sunt mai mulți ruși. Suntem divizați
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
te căutam. Iubire acvatică Mi-e viața scrisă pe-un tapet Furat de zei și aruncat în mare Când simt cum mă străbați încet Cu clipe-adânci, ca o plecare. Iau timpul și-l prefac într-un ochean Îmbălsămat cu clipele pierdute, Ca să te caut la margini de ocean, Să te iubesc cu aripile rupte. Cum n-ai să știi că te-urmăresc mereu, Ai să înoți în apele cu pești Și-o să-nțelegi că-n ochii lor sunt eu. Privirea mea
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
o să-ți strig că o să te găsesc curând, așa invizibil cum ești, pentru că îți presimt ochii în preajma focului meu. O să pipăi aerul cu părul meu despletit, ca să regăsesc forma trupului tău, o să scormonesc printre bătăile inimii mele, ca să descopăr ecourile pierdute ale cuvintelor rostite de tine cândva, o să devin fluidă și o să curg prin însuși sângele meu impur, mereu amestecat cu ființa ta. Alergând frenetic o să mă-ntorc prin toate clipele și prin toate îmbrățișările: poate o să te găsesc undeva acolo
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Pentru că ne întâlnim mereu prea aproape de cer, Nu ne mai putem controla nici măcar zborul. În loc de aripi avem doar zbaterea secundelor care pier Și din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în inimă îmbrățișarea Și mirarea că timpul te-ntoarce mereu spre cer și spre mine. Chiromanție Așa te-aș cuprinde și te-
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
suntem unul altuia și eu și tu, și viață și moarte, și sfârșit și început. Mă face fericită zborul spre noi și uneori mă sperie, alteori mă uimește abisul deasupra căruia pendulăm: renașterea mea în brațele tale și ochii mei pierduți departe de ochii tăi. Prizonieră Mă gândesc cum să fac să dorm cât mai puțin și să stau cât mai mult în brațele tale, în sărutul tău, în dorul tău, în trupul tău, în cărțile tale, în literele numelui tău
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
comportamentale, plecau la muncă printre străini cu gând să se chivernisească. Vai de mama lor! Aici în împărăție ei erau subiectele unor balade de o tristețe fără margini iar mentalul colectiv îi vedea ca pe niște rătăciți care având mințile pierdute credeau că averile sunt mai importante decât iubirea de moșie. Asta cu moșia era o chestiune pur lingvistică, fără nici un fel de legătură cu realitatea. Putem spune deci că fericirea acestor oameni era o chestiune de bun simț iar ei
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc timid,cu frică și nu mai am cuvinte, Dar simt cum mă cuprinde.. Lumină din Tabor
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]