7,636 matches
-
îmi cere întruna iubire Iar mâna mea scrie versuri cerești. Baia Mare, 6 noimebrie 2016 De mână cu Tine De mână cu Tine colind anotimpuri. Și inima-mi bate în slove de cer. Vântu-mi aduce cereștile cânturi... Și deodată toate deșertăciunile pier. Mă las cufundat în speranțe de vis Ca un vultur spre bolta albastră, Cu Tine de mână-s ca în paradis, Și sunt fericit că sosit-am acasă. În brațele Tale mă simt ocrotit De-atâtea răutăți, judecăți și orgolii
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 29 Iunie 2016 Cei ce iubesc în viață cu fără de măsură Au parte întotdeauna de patimi și de ură, El, răstignit pe cruce, ei, omorâți cu pietre Și n-a pierit Iubirea nicicând pe-aceste vetre! Din lacrimă curată de m-au născut părinții M-au ocrotit de rele cu dragostea lor sfinții, Din leagănul prunciei și până sus, la vamă, Cei ce iubesc statornic de cine să se teamă? ........................................................ Cât
CEI CE IUBESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382266_a_383595]
-
rang mai înalt social. Asemănător unei mașini luxoase, sau unei blonde superbe, a te număra printre vânătorii de renume, echivalează cu un .....doctorat (a la parlamentari ). Și cine le stă în calea curajoșilor vânători ? ....bieții ciobani și câinii lor !!! Să piară !! După câte știu nu s-a făcut vreun sondaj sau studiu statistic despre câti parlamentari sunt și vânători, inclusiv rudele și prietenii. Noroc cu guvernul alcătuit din tehnocrați, care, spre satisfacția unanimă a dat un o ordonanță de urganță, prin
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
Cu pasul măsor îngusta cărare, Pe care o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
și lipsa de speranțe din aste zile. Nu mai stați timorați și complexați în fața unei Europe care ne datorează însăși existența. Amintiți-vă din nou de Marele nostru Ștefan. De toți moșii și strămoșii care nu au lăsat neamul să piară. Cu sute de ani înainte de Americi, teroriști, CIA-uri, Al- Qaede și atentate regizate, Ștefan cel Mare și Sfânt administra Islamului cea mai mare înfrângere suferită vreodată de vreo armie musulmană din partea unui lider creștin. Nici macar victoriile lui Carol cel
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
aprobat tăierile de salarii și impozitarea pensiilor împreună cu Boc. Băsescu și Boc au condus un guvern bazat numai pe tăieri, pe strîns cureaua, în timp ce bugetul statului era golit pe căi ascunse de abonații de serviciu. Hoții din politică nu vor pieri niciodată! La barza nou-venită, corupția îi va face întotdeauna cuib! Viețuitoarele din politica românească își duc corupția în spinare cu mîndrie, precum Țiriac, pușca de ucis animale! O, și ce simplu e pentru ei să fii un hoț fără răgaz
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
același curaj, de la simpla “omitere de denunț” și “favorizarea infractorului”, adică a “bandiților” din munți, până la “uneltirea împotriva regimului social”. N-a fost canonizat până-n prezent nici un martir al luptei anticomuniste, cleric sau laic. În temnițele comuniste au intrat, mulți pierind acolo, peste 2.000 de preoți ortodocși, iar peste 20 din aceștia au fost chiar executați, murind precum Mucenicii din Biblie. Alte culte religioase au făcut canonizări, înțelegându-le mai bine jertfirea de sine, Apostolatul. O Românie împânzită cu sârmă
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
văzut și munți de oase,/ Și de sânge râuri roșii,/ Dar din țara lor nu-i scoase/ Nici potop și nici furtună./ Graiul lor, de voie bună,/ Nu l-au dat//...// Vor căta mereu dușmanii/ Graiului român pierzare;/ Dar să piară ei cu toții:/ Nu l-am dat, și nici nepoții/ Nu-l vor da!”. Splendoare de limbă, precum cea din „Luceafărul” și „Odă” (În metru antic), este acea închinăciune în fața înaintemergătorilor evocați în „Epigonii” de Eminescu, Înaltul Domn al Poeziei și
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
am văzut. Alergarăm la edificiul poliției, alături, unde în curte ni se prezintă o priveliște îngrozitoare. Pompierii depuseră aci cadavrele aflate pe scările teatrului. Am numărat 50 morți. Cadavrele nu erau vătămate, ci numai negrite de fum: se vede că pieriseră sufocate. Teribile erau scrântirile membrelor și fețele schimbate de durere la unele cadavre. Am văzut o grămadă de 10 — 12 morți, cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți. La mulți li s-
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
e moartă. Ei au fost însoțiți de profesorul Löw cu soția sa. Aceștia de asemenea sunt morți. Apoi se anunță moartea arhitectului Melic din Viena. El însoțise la teatru pe oaspeții săi din Nikolsburg, cari și ei poate vor fi pierit în flăcări. ” În ziarul ” Timpul”, de a doua zi, 3 decembrie 1881, Eminescu continuă reportajul, sub titlul: ”CATASTROFA DIN VIENA”. Foile vieneze mai aduc următoarele amănunte asupra îngrozitorului incendiu din Viena: Focul n-a izbucnit dintr-o lampă, ci la
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
încadrat, simetric, de două "turle verzi" (care, de fapt, sunt una și aceeași, în timpuri, însă, narative osebite): a(le) bisericii paraginii grotești ce, încă, se mai cheamă Curtea-veche, - cărei "Curți-vechi", fără această "turlă verde ș...ț, i-ar fi pierit până și amintirea!" Or, în proximitatea aceleiași verzi turle (și poate că, pe vremuri, daurită, - căci aurul, în străvezime, este verde; "verde și aur"11 fiind, de altfel, culorile "vecerniei mute", a Crailor, în visul matein), are să aibă loc "transfigurarea
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pândă: eu cel nevolnic, cu săgeată blândă, sunt primul vânător al ginții mele! Fără de mine n-ar pieri mistreții, bizonii s-ar propti în steaua vieții și urșii ne-ar goni de prin firide. N-au teamă ceilalți, întreaga teamă de fiare-a tuturor îmi cade-n seamă: ei știu că mâna mea pe zid ucide. Despre "Neguțătorul
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
o lungă vreme deși pare doar ieri / suntem holtei pe-acea undă neluminată / că țărm de insulă pustie / sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E limpede că "țara" absconsă a lui Ioan Radu Văcărescu e una reală,pe care o transpune într-o ficțiune menită a se alătura, complementar, altor imagini
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
a mai apucat să asculte encomioane, ca sexagenar, deschide complotul. O sumă de generalități greu l-ar reface din cuvinte, însă gesturile lui, nobil-risipitoare, precum acela de-a rupe dintr-o moștenire nu pentru pîine, ci pentru o revistă, care piere "după ultimul pumn de monede dus tipografului", spun cine era, pentru ai lui, lucidul agonic. Roi Petaud al suprarealismului. O schiță a lui Man Ray arată masa de disecție, umbrela, mașina de cusut, întîlnirea frumoasă, fiindcă stranie, gîndită de Lautréamont
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
din Cartea psalmilor/ pre stihuri retocmită, acum, de Șerban Foarță) Ia, Dumnezeule, aminte la ruga mea și-ascultă-mi încă o dată inima,-n adâncă durerea ei, - ce nu Te minte. Căci de la marginile lumii, eu, Doamne, am strigat spre Tine când inima pierise-n mine"... (din Psalmul 60, op. cit.) Ruga tânărului Eugen Ionescu Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria-i norodul/ care își trudește rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ care umblă s-o jupoaie,/ s-o trădeze și s-o vândă/ corbilor ce stau la pândă!/ Crește
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
lor. O mînă providențială priveghiă asupră-le și îi strecură minunat din toate primejdiile. Aceasta ne va aduce să credem că o nație, care în mijlocul atîtor nevoi și-a păstrat naționalitatea ei în curgere de optsprezece veacuri, nu mai poate pieri" (Cuvînt preliminar despre izvoarele istoriei românilor). Cel ce scrie istoria unui asemenea popor, așa cum a vrut Bălcescu să facă, va trebui să adopte calea sacrificiului de sine: "Lucrați numai spre a vă întări brațele și inima și a vă îmbărbăta
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fericiți. Din păcate, o bună parte din muzica de azi nu mai specifică (nici sublimul durerii, nici cel al bucuriei), ci doar generalizează. E lipsită de densitatea care dădea viață sunetelor. Detaliile s-au estompat; în unele împrejurări chiar au pierit. Ascultați o fugă de Bach: ce densitate a detaliilor! Un opus de Xenakis, din contră, nu mai e organic, ci abstract. La Bach sensul organicității întregului e girat de sensul amănuntului; la Xenakis, cucerirea atenției prin înțelesurile locale ale detaliului
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
eșuează în mediocritate și promiscuitate. Societatea devine mediul vâscos în care individualitățile se șterg, sentimentele se maculează, oamenii colcăie într-o existență lipsită de orizont. Atrium este romanul ratării unor foști colegi de liceu. În contact cu viața reală iluziile pier una după alta, entuziasmul adolescentin se stinge și în locul lor se instalează, pe nesimțite, blazarea, ratarea (care îmbracă forme dintre cele mai diverse, de la cea profesională pur și simplu, la plafonare, eșuarea relațiilor amoroase și a căsătoriilor) întreaga existență este
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
va conduce, în vis, către lebede și către Odette, tot el îl va înșela prezentându-i pe Odile cu înfățișarea lui Odette, după care o va "seduce și abandona" pe Regina mamă și în final se va lupta cu Siegfried, pierind amândoi, împreună cu lebedele, sub un uriaș val, realizat scenic printr-o imensă pânză neagră. Și toate acestea se vor petrece în visul lui Siegfried, care adoarme citind Lacul lebedelor, în viața lui reală petrecându-se doar balul de la începutul primului
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
cucerit Moldova, deci e vorba tot de mercenari din acea zonă. Nu vreau să insist, teama lui Hassan este personală, căci ghiaurului Mihai i-a cășunat tocmai pe el, provocându-l la un inimaginabil duel de șefi: "Stăi, pașă! Să piară azi unul din noi." Iată, într-un delir de superlative, lașitatea (sau, de ce nu?, prudența politică) fascinată de prezența agresoare: Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalelei-i zuruie crunte, Gigantică poartă-o cupolă pe frunte, și vorba
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată. Perspectiva lipsește, iar putința de a vorbi cu o minimă adecvare despre fenomenul legionar piere". Într-atît de pasională e atmosfera ce înconjoară fenomenul istoric cu pricina, încît pînă și plasarea cercetătorului într-un "spațiu neutru", al înregistrării evenimentelor, nu e scutită de suspiciunea unei tendențiozități mascate, a unui odios partizanat disimulat. Și totuși nu putem
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
o totală justificare a celeilalte tabere. Să stăm strîmb și să judecăm drept. Pentru fărădelegile lor, unele abominabile, legionarii au primit o triplă pedeapsă, din partea lui Carol al II-lea, a lui Antonescu și a comuniștilor, multe mii dintre ei pierind pe frontul de Est unde au fost trimiși intenționat în linia întîi. Au fost sancționați cu vîrf și îndesat. Pentru fiecare crimă pe care au săvîrșit-o cămășile verzi, au pierit măcar cîteva zeci din rîndul lor. Comparativ, căpeteniile, torționarii, propagandiștii
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
a lui Antonescu și a comuniștilor, multe mii dintre ei pierind pe frontul de Est unde au fost trimiși intenționat în linia întîi. Au fost sancționați cu vîrf și îndesat. Pentru fiecare crimă pe care au săvîrșit-o cămășile verzi, au pierit măcar cîteva zeci din rîndul lor. Comparativ, căpeteniile, torționarii, propagandiștii totalitarismului comunist n-au primit nici 0,1 la sută din aceeași pedeapsă! Unii din exponenții sistemului comunist se mai află în Parlamentul României, suflînd în trîmbițele lor retardate, iar
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și se recombină năstrușnic. Gravitația romanescă - nevoia de un viitor confirmat de autorul însuși - a pierit. Rămâne ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul ‘Și mai departe? Și? Și?..' Dar mai rămâne ca - în absența acestui "Și? Și?" - lectorul să descopere și el
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]