674 matches
-
că Lucian a fost nevoit să asiste la acest cor de fluierături și huiduieli? Doar pentru că cineva a încercat să exploateze electoral o victorie reală, a unui campion real, într-o Românie tot mai ireală și mai plecată pe căile pierzaniei sociale... S-au auzit în ultimele zile tot felul de personaje trăitoare pe aceste meleaguri, care încercau să justifice gestul lui Obreja și care condamnau cu foc, de-a dreptul băsescian, gestul unor „spectatori nedrepți și nerecunoscători”. În logica acestor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu drapelele lumii. Sper ca odată și odată să le vină și românilor mintea la cap, și în loc să ridice statui unor paparude ca nelegiuitul de Coposu, acea scrumbie afumată plină de fiere și venin, ce a propovăduit doar distrugerea și pierzania țării noastre, să ridicăm cuvenitele statui unor mari patrioți români cum au fost mareșalul Antonescu și nu în ultimul rând marelui patriot și ctitor român Nicolaie Ceaușescu, un mare iubitor de neam și țară, un om dintr-o bucată ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
duhovnicești. Fericitul Augustin spune că soluția este să ne gândim la jertfa Mântuitorului pentru păcatele noastre și să ne bucurăm de progresul unui nou venit la credință. Durerea, prezentă în suflet pentru cel care ni se pare că merge spre pierzanie, înflăcărează sufletul și discursul nostru este mai mișcător. La fel suntem împovărați de durerea pentru păcatele proprii. O astfel de durere e privită ca o „jertfă adusă lui Dumnezeu”. Capitolul al XV-lea încheie partea teoretică a tratatului și este
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de Fericitul Augustin sunt pretext pentru demonstrarea sau argumentarea mesajului biblic, ori pentru începerea expunerii sau a unui dialog. Exemplificăm: „Oare nu vedem cât de mulți sunt cei care își pierd bogățiile dintr-o dată și cât de mulți merg la pierzanie din cauza lor fie pentru că râvnesc să le dobândească, fie pentru că le sunt răpite atunci când sunt doborâți de alții mai lacomi de averi decât ei? Chiar dacă ele rămân de-a lungul întregii vieți împreună cu omul și nu-l părăsesc, le părăsește
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai 1985 în fața Bundestag-ului, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la capitularea Germaniei, el a calificat 8 mai ca fiind "Ziua eliberării": "Avem toate motivele, spunea el, de a vedea în 8 mai 1945 sfîrșitul unei perioade de pierzanie în istoria Germaniei, un sfîrșit care aducea un grăunte de speranță pentru un viitor mai bun". Acest discurs, impregnat cu o credință profundă, care amintea de cel rostit la Köln în martie 1946 de către Adenauer, a fost difuzat în întreaga
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui (In. 4, 34)? Oare nu se vede și de aici că își făcea o plăcere și o bucurie din împlinirea voilor părintești, adică din readucerea la mântuire a celor alunecați în pierzanie? Nu e nici o îndoială”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a X-a, cap. al doilea, în PSB, vol. 41, p. 949-950) „Căci I se aduce necinste pentru noi, deoarece El ridică păcatul nostru, după cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
simple, concise și clare. Un radicalism care îi devenise străin lui Russell. Chiar și mediul intelectual rafinat de la Cambridge, unde Russell se simțea bine, a început în curând să fie perceput de Wittgenstein drept un loc al deșertăciunii și al pierzaniei. Tot mai convins că gânduri importante nu 326 GÂNDITORUL SINGURATIC pot răsări decât în mintea unor oameni ale căror relații cu sine și cu alții sunt libere de orice ambiguitate și compromis, Wittgenstein a decis în toamna anului 1913 să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și față de cei ce le-au dat viață. Băieții erau educați și ei în spiritul rușinii și al bunului simț, al cinstei și al hărniciei. Nu băteau toată ziua străzile și nu pierdeau nopțile în baruri, discoteci și case de pierzanie ca cei de azi...Se pare că în unele privințe au dreptate bătrânii dacă reținem tendința tineretului actual spre libertinaj excesiv și lipsa de interes și de autoritate a multor părinți. Nimeni nu este capabil de autoeducație fără să fi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
al făgăduinței", de cucerit, dar și promis. Iar un mit hasidic ne spune că se află mereu împrăștiați pe pămînt 36 de înțelepți, oameni de obicei umili și umiliți, dar care țin baierele lumii, pentru ca aceasta să nu cadă în pierzanie. Ei sunt "sarea pămîn tului". Biblia ne dă și alte cifre în acest sens, dar iată că pot fi suficienți 36 de necunoscuți care trăiesc și făptuiesc ținînd dreaptă cumpăna istoriei, iar apoi dispar în uitarea lutului orb, pierduți prin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
forțelor care acționează în univers. Această înzestrare face din el o putere ambivalentă. Putere, cunoaștere și ambivalență - iată trăsăturile definitorii ale fantomei în orice cultură. Fantoma poate revela un adevăr salutar, dar poate face și dezvăluiri primejdioase, ce duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un alt element ce poate fi regăsit pretutindeni). Când întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor rămâne împietriți pe loc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca înșelătorie, ca impostură, ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu disimulează cine știe ce capcană nebănuită? Macbeth și Hamlet sunt două
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de apariția spectrului. La un prim nivel, termenul ne trimite la dezbaterea din epocă referitoare la strigoi și la una dintre interpretările date fenomenului: mortul care se întoarce este formă uzurpată de diavol pentru a-i înșela și duce la pierzanie pe cei vii. Dar semnificația „uzurpării” depășește cu mult această referință istorică la o anumită concepție despre fantomă, atingând chestiunea fundamentală a imitației, a fabricării unei aparențe, a unei asemănări diabolice. Forma uzurpată este mimeticul care încearcă să treacă drept
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
noastre, un cer și un pămînt locuite de ființe inteligente și sensibile. Astfel Dumnezeu nu e nicidecum creatorul elementelor acestei lumi, „slabe și sărace” (Galileni 4:9). „Există un alt creator sau factor care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
improvizație; inimă; iubirea; încăpere; încinge; încins; îneca; lampa; lemnele; Ana Lesco; luminos; mare; metamorfoză; miere; mistuie; mistuit; mîncare; mîncarea; mocni; mult; neputința; nerăbdare; de nerăbdare; nervi; nervii mei; nimicește; pagube; paie; panică; paprika; ca para; paraziții; pară; pădure; pierdere; pieri; pierzanie; piper; pîlpîie; pîrjolește; ploaie; pompier; prăjește; purifica; purificare; rău; răutate; rece; a se risipi; scînteie; sete; sfîrșit; soarele; soba; spaimă; stejar; stins; la stomac; suferință; șef; tigaia; trecut; trecutul; țigara; a uita; văpaie; vede; vîlvătaie; zare; zbiară (1); 793/171
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
floare; frică; fudulie; galben puternic; gingaș; glorie; Gold Corporation; gram; indian; inel scump; lacăt; lăcomie; lemn; lingou; lingură; linguri; lucitor; luciu; măr; mda...; metal scump; modă; monedă de schimb; mulți bani; munte; neprețuit; nisip; noroc; obiect; obiecte; opulent; pasiune; patimă; pierzanie; podoabe; poleit; popă; posesie; preț; prețioase; prețiozitate; prosperitate; prostie; putere; putere falsă; putere financiară; Roșia Montana; salbă; sclipiri; superb; tinichea; uau; urăsc; valută; veșmînt; viu; zăcămînt (1); 790/148/62/86/0 auzi: ureche (116); sunet (51); asculta (32); bine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gaz; greu; Guță; Hefaistos; iarna; incinerare; infern; inimă; la inimă; iute; încins; lăuntric; limbi; liniștit; lumînare; lup; mașina; mic; mistuire; moale; de neînvins; nestins; noroc; pace; pai; pe paie; de paie; pană; panică; și pară; patimă; pădure; pămînt; perfecțiune; piele; pierzanie; plasmă; plăcut; plîns; ploaie; poluare; pompier; prăjeală; prăpăd; profunzime; răscoală; roată; scîntei; seducție; sentiment; soare; soba; din sobă; soc; spadă; spaimă; spălare; stinge; stins; strașnic; în suflet; sus; tăciuni; tărie; teamă; temperatură; teracotă; teribil; toaletă; țară; țigan; țigară; ură; văpaie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
iluzoriu, fascinant [i atroce" Din ce motive apare Parisul în biografia lui Cioran se știe. Parisul e locul consacrării. De-aici speră să cucerească lumea, să o posede chiar. Greu de bănuit că, nu foarte târziu, Parisul va întruchipa locul pierzaniei. De ce? Iată, într-adevăr, întrebarea. Deocamdată să reținem o mărturisire din 1970: „Orice s-ar întâmpla, nu vom scăpa de un destin minor, asta e convingerea mea adâncă; altădată, ea era un prilej de suferință, azi abia o mai deosebesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Pe de o parte, el e încântat într-o vreme de Paris, însă nu pentru că i-ar fi adus consacrarea, celebritatea, gloria, adică nu pentru că i-ar fi satisfăcut orgoliul rănit de neputințele României, ci, paradoxal, pentru că Parisul e locul pierzaniei. Scepticismul lui găsește aici locul potrivit pentru a-și întinde tentaculele prin care soarbe seva vitală. Prin urmare, aici, la Paris, viciul scepticismului proliferează strălucitor: „Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inimii", Editura Tineretului, 1959; "Materia și visele",E. P. L. 1961; "Culorile toamnei", E. P. L. 1962; "Pe coardele timpului", E. P. L., 1963; Cu farurile aprinse", E. P. L., 1965; "Focuri de toamnă", Eminescu, 1974; "Rămâne pururi vatra", Albatros, 1974. De la "Cântecele de pierzanie" la "Steaguri" (1951) poetul aduce ecouri multiplicate pe fondul tradiției ardelene. Cu "Mărul de lângă drum" (1954) și cu următoarele volume până la "Cântecele inimii" (1960) se manifestă ca un poet prodigios, de o vitalitate și un orgoliu singular, sau își confundă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parcă un orgoliu profesional îl face să nu mai teoretizeze în metafore cum să scrie și ce să scrie, și pe fondul unei sensibilități lirice, al unei structuri solare statornice, se va întoarce la valorile depozitate cândva în "Cântece de pierzanie". Poetul devine reflexiv, poet al metamorfozelor firii, un cântăreț grav al "Comunei de aur", al timpului, expresie a rodului său, a trecerii, în contactul viselor cu materia. Germinația ca motiv liric și generozitatea specifică materiei, dar și a poetului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va rămâne Ceahlăul sau Vezuviul de altădată, simboluri ale firii lui mărețe, va reveni la ipostaza plutonică; se va identifica cu soarele-n amurg, cu stelele, cu flăcările focului menite să purifice lumea. Ipostaza plutonică datează din perioada "Cântecelor de pierzanie" și ea se potențează de-a lungul existenței poetice, pentru ca în volumul "Arderi" (cum a remarcat critica) să devină idee nucleu în jurul căreia gravitează problematica operei. Arderea se desfășoară pe același fond rural: "Adun durerea de pe-ntreaga țară/ Ca fânul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la număr, ancorează într-o evocare ce arată interes și pasiune pentru trecutul istoric, care constituie unul din elementele de bază în viziunea asupra existenței noastre aflată în perioada celor mai spectaculare transformări sociale. Mihai Beniuc, încă din "Cântecele de pierzanie", îi evocă pe Horia și pe Iancu, la amintirea cărora îi pare că aude: "Șuier de piatră pe tăiș de coasă" ("Aicea printre Ardeleni"). Odată cu volumul " Un om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocarea simbolică a unor figuri ca Horia, Iancu, Bălcescu, precum și figuri și momente ale perioadei de luptă din ilegalitate: Roaită, Filimon Sârbu, Donca Simo, Grivița, Insurecția, 30 Decembrie. Tiparul este neoclasic, retoric și discursiv. M. Beniuc, încă în "Cântece de pierzanie", simte în contemporanii lui pe urmașii lui Horia și ai lui Iancu ("A fost odată un Horia"); mai târziu în "Versuri" (1949) coboară eroi populari în legendă Chivără roșie umblă prin zloată și ploaie, desprins din piatra munților și din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar și atingerea nefastă căci, iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî în joacă porumbelul scamatorului îi corespunde sabia ucigașă, dar "adevă rată" a celui care nu crede în miracolul artei. Îndepărtarea martorilor, în scena finală, pare nu atât o aplecare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]