1,558 matches
-
Lăpușnei; care împreună cu Gâtea și Meșterița pe dreapta, Sebeșul pe stânga, croiesc frumosul drum și dau naștere Văii Gurghiului care adună: Pârâul Nergu, Fâncel, Fătăciunița, Tisieu, Tireu, Isticeu, Valea Cașvei, pe dreapta, iar în stânga Călin, Sirodul, Prislopul, Bucin, Florești, Dulcea, Pietroasa și Orșova, ca să le ducă și să le lase în Mureș. Cea mai mare suprafață aparține climei „muntelui și dealului” cu ușoare diferențieri de la est la vest. Izotermele anuale sunt cuprinse în medie între +6ș-8 °C. Ploile din zona Fâncel
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice. Șopârla de iarbă trăiește în vestul României pe terenuri înierbate nisipoase, pe dune și pe porțiuni pietroase. În Muntenia și Dobrogea, se întâlnește în special pe terenurile înierbate, la liziera pădurilor și în rariști, pe marginea culturilor și chiar în interiorul lor; mai rar în regiunile pietroase. Adesea țâșnește pe lângă picioarele călătorului care străbate coamele dealurilor îmbrăcate cu
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
vestul României pe terenuri înierbate nisipoase, pe dune și pe porțiuni pietroase. În Muntenia și Dobrogea, se întâlnește în special pe terenurile înierbate, la liziera pădurilor și în rariști, pe marginea culturilor și chiar în interiorul lor; mai rar în regiunile pietroase. Adesea țâșnește pe lângă picioarele călătorului care străbate coamele dealurilor îmbrăcate cu pelin și euforbii, ascunzându-se în găuri de greieri și în crăpături. Hibernează îngropată în pământ din octombrie sau chiar noiembrie până în aprilie. Este diurnă, indivizii fiind activi între
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
a acestora au fost defrișate de-a lungul timpului, locul lor fiind luat de pășuni, fânețe și terenuri de cultură. În est și mai ales în sud, unde se face simțită influența climatică mediteraneană, peisajul caracteristic este cel de stepă pietroasă și de tufărișuri cu specii termofile (maquis). Oamenii din jur Masivul Central Francez reprezintă o veche arie de locuire, urme ale prezenței omului datând din perioada preistorică. În prezent, în raport cu alte regiuni ale Franței, Masivul Central Francez este mai puțin
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
școlii), cât ei se aflau la petrecerile pe care le dadeau în "prăvăliile" din apropiere. strezeni (cehă) = păzit (română) Strejeni, cătun, al com. Tisăul, jud. Buzău, cu 480 locuitori si 98 case. In vatra satului, pe malul stîng al izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o grosime de 9,67 m. pag. 478 din "Marele Dicționar geografic al Romîniei, 1902". Existența schitului de pe pârâul Căprița vine în susținerea celor descrise anterior. Acest schit a
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene ("Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru "ad-interim", la Ministerul Treburilor Străine. Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa. După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul "Notice sur la Roùmanie" (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea "Antichitățile preistorice ale
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
W. Cox). În 1889 Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: "Scrieri Literare și Istorice" (care îi apăruse în 1888, în trei volume). Apare la Paris (1889) "Le Trésor de Pétrossa" („Tezaurul de la Pietroasa”), amplă monografie de arheologie istorică în limba franceză. În 1891 Alexandru Odobescu devine directorul Școlii Normale Superioare, calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: "Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique".
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vișeului cu debit mai mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și Toroiaga. Drenează o suprafață de 422 km 2,are o lungime de 42 km și un debit mediu de 9 mc/ s. Valoarea deosebită a acestor bogății naturale este dată de marea diversitate calitativă și cantitativă a mineralizațiilor
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
ul (Thymallus thymallus) este un pește dulcicol, asemănător cu păstrăvul, din familia salmonide ("Salmonidae") care trăiește în zona inferioară a râurilor repezi de munte, cu apă limpede, rece și cu fundul pietros, din Europa. Trăiește și în România și Republica Moldova. Lungimea mijlocie 30-35 cm, iar greutatea 300-400 g; lungimea maximă 60 cm, greutatea maximă 6,7 kg. Masculii sunt mai mari ca femelele. Poate trăi 12-14 ani. Are corpul alungit, ușor comprimat
Lipan () [Corola-website/Science/331967_a_333296]
-
Guvidul de Razelm ("Ponticola syrman") este un pește mic dulcicol, din familia gobiide, care trăiește pe funduri pietroase din apele dulci sau foarte ușor salmastre. Răspândit în râurile tributare ale coastei estice ale Mării Negre, de la Cuban până la Batum; de asemenea, în râurile tributare ale Mării Azov și râurile tributare ale coastei sudice și vestice ale Mării Caspice; semnalat
Guvid de Razelm () [Corola-website/Science/331008_a_332337]
-
Lostrița ("Hucho hucho") este un pește răpitor dulcicol, din familia salmonide ("Salmonidae"), din apele mari curgătoare de munte cu fund pietros din bazinul hidrografic al Dunării. Este o specie endemică în bazinul dunărean. În România este pe cale de dispariție, din cauză pescuitului, pentru care motiv lostrița este pusă sub protecția legii și se pescuiește numai cu autorizație specială. Carnea sa este
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cu dinți puternici, dispusă terminal. Înotătoarea dorsală este așezată înaintea înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală mult în urma înotătoarei dorsale. Există o înotătoare adipoasă. Coloritul corpului este cenușiu-brun pe spate, iar pe laturi și abdomen argintiu. Lostrița depune icrele pe funduri pietroase, în martie-aprilie. Se practică și reproducerea artificială. "Hucho", latinizarea numelui german "Huch", dat lostriței. , puică (pe Cerna), lostoză, lostocă, lostiță, lostruță, lostucă. Este cel mai mare salmonid al apelor noastre: ajunge până la 1,2-1,5 m lungime și 10-20 kg
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
la izvoare, iar în afluenții de munte ai Dunării nu coboară prea jos. Lostrița este o specie dulcicolă, bentopelagică, răpitoare. Trăiește în râuri mari și late de munte (zona lipanului și moioagei) cu apă adâncă și curent puternic și fund pietros. Preferă apele bine oxigenate și reci (6°C-18°C). De obicei, trăiește în ape adânci umbrite de vegetația riverană abundentă, de multe ori în vecinătatea unor structuri artificiale, cum ar fi ecluze și poduri. Lostrița nu trăiește în ape
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
rezultate deosebit de apreciabile. Aproape toate încercările de aclimatizare experimentale în alte râuri decât cele origine nu s-au încununate de succes, cu excepția unor râuri din Spania. În România a fost desemnate câteva situri pentru conservare: Bistrița Aurie, Călimani-Gurghiu, Munții Maramureșului, Pietrosul Broștenilor-Cheile Zugrenilor, Tisa Superioară. Lostrița este citată printre speciile pe cale de dispariție în protocolul Convenției de la Berna privind conservarea speciilor sălbatice și habitatelor naturale (Anexa III). Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
, comuna Pietroasa, județul Timiș a fost construită în anul 1779. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Pe valea superioară a Begheiului, pe brațul denumit "Bega caldă", situată între Curtea și Crivina
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
fost construită în anul 1779. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Pe valea superioară a Begheiului, pe brațul denumit "Bega caldă", situată între Curtea și Crivina de Sus, localitatea Pietroasa de Sus este atestată documentar în anii 1514-1516, când făcea parte din proprietățile lui George de Brandemburg. Conscripția din 1717 o amintește cu 15 case în districtul Făgetului. Tradiția locală păstrează versiunea că satul a fost întemeiat de două familii
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
2/2 INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI AI OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII "Modernizare DJ 205, Pietroasele-Breaza-Năeni-Fințești-DN 1B, km 19+450-44+800, județul Buzău" Titular: Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului Beneficiar: județul Buzău, prin Consiliul Județean Buzău Amplasament: județul Buzău, drumul județean DJ 205, localitățile Pietroasele, Breaza, Năeni, Fințești, km 19+450-44+800 Indicatorii tehnico-economici: Anexa 2/3 INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI AI OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII "Reabilitare DJ 203K, Gura Teghii-Nehoiașu, km 116+000-127+600, județul Buzău" Titular: Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului Beneficiar: județul Buzău, prin Consiliul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/231555_a_232884]
-
Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit la
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit la altitudini de până la 2500 m deasupra nivelului mării (în Caucaz). Este
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
și invers protagoniștii povestirii sunt trădați de un partener după reușita unei operațiuni ajungând să fie urmăriți de fostul lor angajator este vorba de fapt de un complex vulcanic cu mai multe vârfuri și cratere sunt frecvent găsiți în locurile pietroase sau printre plante mai sunt recunoscuți și după numărul de serii manga la care lucreează la un moment dat titlul unui metal prețios indică continutul de metal prețios fin al unui aliaj exprimat in miimi ultimii ani au văzut un
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
sa era de aproximativ 700 km. Brazda lui Novac pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
pornea de la gura Topolniței (județul Mehedinți), traversa Oltenia și Muntenia pe sub dealuri până la Mizil, urmele sale văzându-se și astăzi. "Brazda lui Novac de Nord" se oprește în masivul Istriței, la Pietroasele, unde s-a identificat și Castrul roman de la Pietroasele. Momentul construirii castrului poate fi fixat după pacea încheiată între romani și vizigoți (anul 333), dată la care a fost ridicată și "Brazda lui Novac de Nord". În prezent, "Brazda lui Novac de Nord" constituie suportul terasamentelor căii ferate Curtea
Brazda lui Novac (limes) () [Corola-website/Science/308902_a_310231]
-
în plină zonă temperată. Așezat la 18 km spre sud de lanțul Munților Carpați, în cuprinsul Podișului Getic, în Depresiunea Târgu Jiu - Câmpul Mare sau Depresiunea Olteană (una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare) la nord de confluența Amaradiei Pietroase cu Jiul, municipiul are o desfășurare de la nord la sud pe o lungime de aproximativ 13 km de-a lungul râului Jiu, de o parte și de alta, iar de la vest la est o întindere de circa 10 km. Conform
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]