3,087 matches
-
din țigara care a stră lucit o clipă ca o bijuterie și nu s-a mai văzut. știți ce, copii, mă bucur să vă văd, dar eu am ceva treabă, știți. Caraliii au și trecut pe-aici astă seară să pipăie fetele și să ia biștarii, așa că... Sigur, sigur, ne mai vedem noi. Cine era? a șoptit Farah. Doamne, Johan. Te rog să nu-mi spui că umbli după prostituate. Prin Întuneric, a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ntorci și o iei drept Înapoi, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. Prietenii noștri revoluționari care lucrează acolo o să facă ce mai e de făcut, iar eu te aștept chiar aici. — Ce-i Înăuntru? a Întrebat Adam și a pipăit bareta. De fapt voia și nu voia să știe. Asta nu contează, a răspuns Din Îngrijorat. N-o deschide! Nu faci altceva decât s-o lași la closet, așa cum ți-am explicat. Nu te mai gândi la ce trebuie să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce rost putea să aibă. Pur și simplu i se părea mai firesc decât să stea În tăcere. A tras iarăși cu urechea, tot nimic după cât putea să-și dea seama. A Întins mâna, a atins ușa cabinei și a pipăit lacul neted al lemnului vopsit În micuța lui celulă. A așteptat, Întrebându-se cum oare avea să se Încheie povestea asta. Nimic nu-i sigur În viață, Își amintea el vorbele lui Karl. Trebuie să te lași În voia soartei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu sun tem zgomotoși, iar mami a Întrebat: Dar nu sunt cumva muți? Iar infirmiera a zis: Nu, nu, bineînțeles că nu, iar mama a râs. I-a făcut pe toți sâ râdă. Tati se tot uita la ceas, Îl pipăia Întruna. Același Rolex pe care-l are și acum. Probabil că era nou-nouț. Iar frații au zis: Nu vă faceți griji, chiar dacă aici e un orfelinat creștin, ei sunt buni musulmani, mama lor era musulmană, din Sumatra, ni se pare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul venețian nu-și amintea, Înainte fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea cu ea, pipăind conturul celor două diapozitive. Cineva a apărut În colțul Îndepărtat al Încăperii, nu era ghidul ei, cel cu hainele lăbărțate, ci o persoană mai tânără, Într-un costum elegant, oarecum soldățesc, nu chiar uniformă, dar nici cos tum civil, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zâmbit nervos, nesiguri pe răspuns. Presupun că v ați uitat la Capturarea Prințului Diponegoro, a continuat Margaret. Vă rog să aruncați o privire și la celălalt. E ceva ales special pentru dumneavoastră. Uitându-i-se drept În ochi, președintele a pipăit diapozitivul rămas pe masă. Chiar după ce l-a ridicat În fața ochilor, a continuat s-o fixeze pe Margaret, În loc să privească diapozitivul. Ea și-a dat seama că pulsul i-o ia razna, că-i bubuie inima și că are furnicături
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cealaltă parte a biroului și s-a așezat pe scaun, apoi s-a Întins spre ultimul sertar de jos. Chiar fără lumină, n-a avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița. L-a descuiat și a pipăit teancul gros de foi al tezei. S-a Întrebat la ce bun o păstrase atâta vreme. I se părea penibilă, ceva mort, o piedică. A Împins o și a căutat pe pipăite pașaportul. În drum Îi trecuse prin minte că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degetul arătător și cel mijlociu, lăsa să cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și pipăiam locul să văd dacă mai ești lângă mine. Faptul că te găseam îmi crea o stare de liniște, ațipeam iar și durata între două treziri mi se părea enormă, îmi era bine încât aș fi vrut să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la cel mai mic pretext. Tot încerca să mă pipăie - atunci când nu se smiorcaia în batistă. — În interviu n-ați menționat acest detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
detaliu, o atenționă Adrian. — Ba l-am menționat, dar a fost tăiat. Avocații au început să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
elegant și ornamentat; cristalizarea artistică de preț care solicită plăcerea estetică; adevărul expresiei, savoarea ei; o anumită concretețe a metaforelor, marea lor putere de sugestie; înveșmântarea ideilor în imagini de un fior liric inedit; stilul adecvat care ne face să pipăim mișcarea ideilor; paleta clară și concisă cu care autorul zugrăvește; emotivitatea profundă a creatorului care denotă un suflet sensibil și visător; precizia limbajului, forța magnetică a cuvintelor în care zac idei poetice latente; suplețea observației critice; emiterea unor judecăți critice
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pustii. Strânge căpăstrul și încruntă sprâncenele și se vede că-i om rău, după cum își roade mustața și după cum sparge zările tot una cu calul în spume. La ,,Moara cu noroc”, banii curg valuri și mâinile care tremură și-i pipăie nu mai sunt curate și aspre, căci între galbeni și om se strecoară o umbră de sânge. Ne-am obișnuit să vorbim despre dragoste cu vorbele lui Eminescu. Ne-am obișnuit să vorbim despre copilărie cu vorbele lui Creangă. Ne-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te dintr-un coșmar și pipăindu-ți mâna pe care o credeai pierdută, Îți spui: Sunt Întreg! 6. Pe masa curată, un bilet. „Am plecat să mă plimb. Sau de tot.” Carevasăzică plecase. În timp ce el dormea. Mai degrabă ațipise câteva minute. Singur În toată casa. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și În Piața Carolina. Poarta era Închisă, dar cheia se afla la locul ei. Deschise fără greutate și intră În curte odată cu noul val de ninsoare. Se apropie de ușa magaziei de lemne. Prin Întuneric, degetele sale lungi și fierbinți pipăiau sfioase cuvintele Irlandezului: „je vais me réveiller, dans le silence, ne plus m'endormir, ce sera moi, ou rêver encore, rêver un silence, un silence de rêve, plein de murmures, je ne sais pas, ce sont des mots, ne jamais
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca să ajungă În hol fu nevoită să se prelingă pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vei zbura cu Taromul ca un bun evreu mioritic ce ești. Crescut la școala culorilor reci a lui Hollosy Simon, Ziffer Sandor și Nagy Oszkár și deprins cu aerul dulce-otrăvitor din preajma Phoenix-ului și a Firizei, vei putea În sfârșit pipăi lumina roșie a deșertului.” Auzi, evreu mioritic! Se apăra fără convingere de această vină obscură, fără greutate și fără consecințe, prin urmare neimputabilă, precum naivitatea sau entuziasmul În cazul unui adolescent. Când s-a demolat sinagoga de pe Progresului, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]