1,034 matches
-
Ctitorie a lui Vasile Lupu, biserica a fost zidită între anii 1632-1636 și sfințită cu ocazia sosirii domnitorului la Orhei în 1637. Lăcașul a fost ctitorit în 1637 de către Vasile Lupu, domnitorul Țării Moldovei între 1634-1653. Drept mărturie servește o pisanie cu stema Moldovei în centru, instalată deasupra intrării în biserică, cu următorul text: Aspectul exterior a fost modificat de-a lungul anilor, fiind adăugată clopotnița în două niveluri. Biserica este de tip moldovenesc vechi mixt. Pronaosul este dreptunghiular și alungit
Biserica Sfântul Dumitru din Orhei () [Corola-website/Science/333990_a_335319]
-
construit de către Freiwald în stil neoclasic, propriu arhitecturii civile din Moldova acelor vremuri. În anul 1811, Săndulache Sturdza a ridicat în spatele palatului, o biserică de conac, pe locul unde a fost anterior o biserică de lemn. Acest lucru rezultă din pisania ce a fost așezată la intrare și care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. În mai 1837, prozatorul Costache Negruzzi descrie astfel palatul de la Ruginoasa în povestirea "Scrisoarea I (Primblare)" din volumul "Negru pe alb. Scrisori
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului din Odesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. Astfel
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
tot atunci s-au tencuit pereții, ascunzându-se aspectul plastic al bârnelor, al îmbinărilor și consolelor. Modificarea părții de vest a cauzat și renunțarea la cadrele intrărilor, cu inscripții și decor sculptat. În 1821, pereții lăcașului au fost zugrăviți, conținutul pisaniei de pe tâmplă, fiind acesta: “Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au zugrăvit această sfântă biserică prin măna lui Nichifor Bădău zugrav cu cheltuiale de bani 20, din tot satul Ociului, fiind ctitor Ciorogar Adam, Maria, Adamul, Ana, Dan crâșnicul, Bălan Mihaiu, Petrișor
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
și s-au pus și șindiile pre biserică șapte mii...”. Știrea privind șindrilitul este interesantă, prin ea calculându-se cu aproximație, vechimea bisericii (cca 1700), căci în trecut de la o lucrare de învelire la alta trecea o jumătate de veac. Pisania pare a menționa un singur zugrav, pe Nichifor, întâlnit la Julița, cu numele Nandonie. Prezența în pisania de la Ocișor a numelui Bădău ne îndreptățește ipoteza că este vorba de un al doilea zugrav, Nicolae Bădău de la Lupșa Mare, al cărui
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
calculându-se cu aproximație, vechimea bisericii (cca 1700), căci în trecut de la o lucrare de învelire la alta trecea o jumătate de veac. Pisania pare a menționa un singur zugrav, pe Nichifor, întâlnit la Julița, cu numele Nandonie. Prezența în pisania de la Ocișor a numelui Bădău ne îndreptățește ipoteza că este vorba de un al doilea zugrav, Nicolae Bădău de la Lupșa Mare, al cărui prenume ori a fost omis, ori a dispărut. Pictura de la Ociu deține prin desen, culoare și tematică
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
și medalioane cu prooroci, în decor cu viță de struguri; apostolii cu Deisis. Icoanele împărătești prezintă asemănări cu multe altele din zonă, prin chenarele în stuc pe motiv floral (Sf. Nicolae, în întregime, ține cârja cu cap de dragon). Data pisaniei se repetă pe alocuri, ca și la Șteia. Două icoane împărătești s-au păstrat în pronaos, ele evocând tâmpla din al XVIII-lea veac și înmulțind cele știute despre activitatea lui popa Ioan din Deva, căruia i se atribuie.
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum atestă pisania amplasată deasupra intrării în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii, Alexandru (Alecu) Balș (26 iulie 1801 - 14 aprilie 1864), era fiul logofătului Constantin Balș ("Ciuntul") (1744-1828) și a îndeplinit următoarele
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de biserică, boierul a avut și un conac care a aparținut mai apoi și Principesei Ileana a României și a fost ulterior transformat în spital. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în care este scris următorul text în limba română cu caractere chirilice: ""Acest sfnt lăcaș sau zidit dinnou spre cinste și laoda sfntului iera(r)h Necolai cu bunăvroință și osirdia de bunului neam dumnalui, marelui visternic și cavalear Alexandru
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Biserica „Sf. Enoh, Ilie și Ioan Teologul” - Dragomirna Mică este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1602, după cum scrie în pisania în limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurat
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
Crimca a zidit o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în anul 1602. Deasupra ușii de intrare în naosul bisericii se află următoarea pisanie în limba slavonă: ""În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh care se cinstește în Sfânta Treime, unui Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
anul 1535 de către marele vistiernic Mateiaș, sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul stâng al râului Miletin. Ea a fost realizată în stilul arhitecturii feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic și a zidit hramul Sf. Nicolae la mănăstirea sa, pe Miletin; s-a început la 23 aprilie
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
din ținutul Botoșanilor. El a făcut în 1904 o călătorie prin Moldova, ajungând și la "„ ...pădurea Coșulei, - dincolo de care așteaptă vechea mănăstire a lui Mătieș vistierul lui Petru Rareș, cu zidul de împrejmuire suind în zimți dealul și cu măiastra pisanie, - pădure lungă și deasă...”". Istoricul a descoperit în timpul vizitei din octombrie 1908 prima traducere în limba română a unui text din Herodot realizată de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Invitat mai târziu de profesorul de limba
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au zidit această sfântă și dumnezeiască biserică prin cheltuiala sfinției sale Popa
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
de biserici sălăjean, Freanț Nicoară din Agrij. Monumentul este astăzi dispărut, însă trăsăturile lui cunoscute indică o asemănare foarte mare cu alte biserici sălăjene precum cele din Mal și Fildu de Sus. Momentul ridicării bisericii a fost însemnat într-o pisanie săpată în lemnul bisericii. Textul ei a fost cules și fotografiat de Leontin Ghergariu înainte de dispariția bisericii și are următorul conținut: "„Să se știe și aceasta cine au fost meșteri acestei sfinte biserici anume Frenț Nicoară din Agrij iară unul
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
pomul vieții, dar se regăsește și dintele de lup, frânghia, crucea înscrisă. Dacă datarea valoroasei picturi a absidei, se află printre serafimii și heruvimii, de pe suprafața trapezoidală: “Sfânt, Sfânt, Sfânt iaste Domnul Savaot, 1769”, ctitorii și zugravii sunt consemnați, de pisania așternută pe peretele de nord, în cadrul scenei “viziunea patriarhului Petru”, cu următorul cuprins: “Acest sfânt altar s-au zugrăvit cu cheltuiala molitvei sale popii Ilie și a preotesii, făr de alte cheltuiale bani 30 de florinți vonași. Pomeani gospodi erei
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
bisericii este "Sfinții Voievozi" și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: . Biserica Sfinții Îngeri este încă în cult, fapt căruia i se datorează nu numai dăinuirea, ci și șantierul de reparații, din 1997. Din pisania ce-i consemna înălțarea, a fost preluat, în cele de renovare, anul 1727, iar pentru ctitori, numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
Bisericii", „Magazia" etc. Sistematizarea satului impusă de autorități a determinat mutarea vetrei din zona colinară în locul actual, situat în lunca Begheiului, pe un teren plan. Este posibil ca, după mutare, comunitatea să-și fi ridicat o nouă biserică așa cum glăsuiește pisania în chirilică, scrisă cu alb pe fond negru pe grinda tirant ce desparte naosul de pronaos: „.. .Cu ajutorul lui Dumnezeu (s-a făcut) această Sfântă și Apostolească biserică pe vremea înaltului împărat Leopold al III-lea și cu blagoslovenia archer[eului
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
Cu ajutorul lui Dumnezeu (s-a făcut) această Sfântă și Apostolească biserică pe vremea înaltului împărat Leopold al III-lea și cu blagoslovenia archer[eului] nostru Petroviciu și cu osteneala satului la anul 1794..." În tindă, deasupra intrării femeilor o altă pisanie, tot în chirilică, de data aceasta cu vopsea neagră pe fond alb, se referă la pictura monumentului: „Zugrăvitusau această Sfântă biserică pe vremea înălțatului împărat Franțiscus al doilea și cu blagoslovenia arhiepiscopului Ștefan Avocumovici. S-au început a se zugrăvi
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
ambele contingente de partea sa. În august, Conrad a refuzat din nou să-i permită intrarea, așa că a strâns tabăra și a pornit spre sud pentru a ataca Acra; el și trupele sale au călătorit de-a lungul coastei, în timp ce pisanii și sicilienii au navigat pe mare. Guy avea nevoie urgent de o bază fermă de unde putea organiza un contraatac împotriva lui Saladin, și din cauză că nu putea folosi orașul Tir, și-a îndreptat planurile către Acra, la 50 de km spre
Asediul Acrei (1189-1191) () [Corola-website/Science/311057_a_312386]
-
pe de altă parte, datorită poziției era, la acea vreme, ferit din calea ochilor privitorilor, însă apropiat de granița cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor și familia sa în vremurile de restriște ce aveau să vie. Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
ctitor și familia sa în vremurile de restriște ce aveau să vie. Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
Conform pisaniei originale, sculptată în piatră de Albești, arată ca dată a terminării lucrărilor 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este că cel ce realizează pisania este un anume popă Stan din Băjești, cel care semnează și pisania mănăstirii Aninoasa, 11 ani mai târziu, dar și textul unei cruci de piatră din Budeasa. Încă înainte de a se fi terminat lucrul la biserică, Mareș Băjescu, printr-un act datat 15 martie 1666, înzestrează schitul cu satul Copăceni și munții
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
lună înainte de danie) precum și ocini în Pripoare, Titești, Ostrov. În anul 1761, în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume "Alecse căpitan za Loviște" pune să se refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un alt moment important din istoria schitului în reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
ocupată de ruși. Cel mai remarcabil monument care există pe teritoriul acestui sat este ""Podul de Piatră"" (numit în unele documente vechi și "Podul Înalt", fapt care a dat naștere la diverse speculații privind locația bătăliei de la Vaslui), construit (conform pisaniei epigrafice din partea vestică a sa) de hatmanul Gavriil Coci și cneaghina Liliana ""în zilele fratelui meu Ioan Vasile Voievod, în anul 7144"" (1636). Datorită construcției sale solide, podul a fost funcțional fără întrerupere (susținând chiar și tancurile armatelor din cel
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]