3,204 matches
-
banii și hrana împărăției." Speriat, piticul a început să plângă. Atunci, Dongfang Shuo i-a spus: "Eu am, însă, o soluție." Recunoscător, piticul l-a rugat să-l învețe ce să facă. Dongfang Shuo i-a zis: "Să aduni toți piticii și să vă așezați în genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o zi din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l învețe ce să facă. Dongfang Shuo i-a zis: "Să aduni toți piticii și să vă așezați în genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o zi din palat și au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat. Piticii i-au răspuns că Dongfang Shuo le-a spus că împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-i ucidă pe toți. Atunci, împăratul l-a chemat imediat pe slujbaș și l-a întrebat de unde a scormonit aceste vorbe. Dongfang Shuo a spus: Tot mă veți pedepsi cu moartea, așa că dați-mi voie să vă spun adevărul. Acești pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în fiecare lună un sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
singur. Când se întâmplau atâtea pe aleea Băiuț, în subsolurile și în scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat, cum intră și iese pe fereastră câte-o muscă în timp ce dormi. E rușinos să se petreacă un miracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile mici, fusese televizorul, căruia îi plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele piticilor de la Steaua. Când suna la ușa noastră, dacă eu lipseam, mama avea grijă să i-l dea la plimbare pe Matei, cu căruțul. Cubanezu era convins că frati-miu e foarte deștept, fiindcă își arăta fruntea cu degetul și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la mână: să presupunem că ați avea la îndemână un prinos de fericire și n-ați ști ce să faceți cu el. L-ați da de pomană? L-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-se deodată și explicându-mi că trebuie să ude un fag bătrân. Razele soarelui străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie riguroasă a locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lucrurile. Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-a provocat cea mai mare suferință. Acest lucru părea să arate - deși, de fapt, această entitate lipsă era total incapabilă de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Era una dintre edițiile acelea broșate lipite rigid, care au mereu tendința de a se Închide ca o scoică, și o țineam cu ambele lăbuțe din față. Povestea era foarte captivantă. Ajunsesem la locul În care Candy face sex cu piticul și eram atît de prins de lectură - descoperind, fără voia mea, o anume asemănare cu propria mea situație -, Încît nu l-am auzit pe Jerry apropiindu-se pe scări decît atunci cînd a fost prea tîrziu. Probabil că ușa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un prinț consort retrogradat de protocol pe un permanent loc doi. Găinile erau, la rândul lor, la fel de iritate de prezența lui Mma Makutsi, de parcă ea, și nu ele, ar fi fost intrusul. De fapt și de drept, căsuța asta pitică, cu cele două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama că între tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împrejurare Basarab Cantacuzino, care a intrat în mijlocul lor ca un transatlantic, uriaș, cu gesturi largi, radiind o forță și o bună dispoziție molipsitoare. Lîngă el Balbo părea un copilaș. Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru năvala sa. Cînd a ajuns în salon constată că Bîlbîie era în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dreapta, ci într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om a cărui glorie să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1, care își câștigase acest nume sonor pentru că era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Whittier le iubește pe femeile-astea îngerești. Domnului Whittier, bătrânelul pleșuv de la capătul coridorului, îi spun întotdeauna: ce drăguțe postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete. Ce skateboard colorat e rezemat lângă ușă. Bătrânul domn Whittier, piticul domn Whittier cu ochii lui imenși de insectă, le întreabă: — Care-i mișcarea, doamnelor? Și îngerițele râd. De bătrânelul ăsta care se joacă de-a tinerelul E așa de dulce, are un suflet încă atât de tânăr. Dulcele, tembelușul domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată sala. O fracțiune de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice impresii. CAPITOLUL III Din nou, aplauze! Intră la liceu cu nouă. Un examen ușor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele care le separă unele de altele dispar. Astfel Încât, rămas nemișcat În Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2 El e
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl nu-i spusese nimic. — Hai, vreau să-ți arăt ceva, a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]