5,484 matches
-
din cărți”. În felul acesta ne conduce spre altă carte a tainei, Cartea Plângerii, de Grigore din Narek. Dar, spune autorul: „Între plânsul acela și șoaptele acestea nu înseamnă că se înlocuiește o suferință cu alta, e doar diferența dintre plâns și plânsul înăbușit. În anul nașterii mele, pentru o lacrimă s-a vărsat tot atâta sânge cât, în vremurile acelea, pentru un veac de război.” Când citim capitolele Cărții Șoaptelor, simțim că acel „copil bătrân” își înțelege copilăria pierdută. Dincolo de
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
În felul acesta ne conduce spre altă carte a tainei, Cartea Plângerii, de Grigore din Narek. Dar, spune autorul: „Între plânsul acela și șoaptele acestea nu înseamnă că se înlocuiește o suferință cu alta, e doar diferența dintre plâns și plânsul înăbușit. În anul nașterii mele, pentru o lacrimă s-a vărsat tot atâta sânge cât, în vremurile acelea, pentru un veac de război.” Când citim capitolele Cărții Șoaptelor, simțim că acel „copil bătrân” își înțelege copilăria pierdută. Dincolo de puzzle-ul
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
pe Simona Bondoc. Monodrama lui Eric Emmanuel Schmitt a avut succes din 2010, de cînd a scris-o, a fost generoasă cu actrițele importante, de talie, care și-au asumat partitura autorului, inflexiunile pe muchie de cuțit între rîs și plîns, între comic și tragic, între disperare și curaj. Am citit-o pe fugă de la cineva, în franceză, m-a emoționat cu adevărat, dar mi-a fost teamă că se poate aluneca, foarte ușor, în melodramă. Cînd am intrat în Rotondă
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
noastră, te întrebi de ce nu vine la tine? Nu poate să-ți răspundă nimeni, tu trebuie să afli de ce... N-o să-ți fie greu, dacă privești în urmă, dacă ai curajul să o faci... Elena nu mai putu continua, un plâns aproape isteric o cuprinse brusc, sub privirea nedumerită a lui Gheorghe, și tot atât de brusc încetă. Nu pune toate la inimă, dragă, și mai lasă filozofia, fii mai realistă, la școală o faci destul. Crezi că eu sunt fericit sau că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ce va mai fi și azi... Cei doi activiști tresăriră parcă la comandă și se priviră în tăcere, încercând, poate, să găsească răspuns la vorbele Elenei. Are și ea dreptate, Gheorghe, știi că oamenii din comună de la noi ajunseseră de plâns... Mai furau toamna de la colectiv, doar ca să aibă cu ce trăi, în rest... Și aici oamenii începuseră să murmure, le trebuia o scânteie și atâta tot... Stai o secundă, nu te arunca și tu ca proasta-n târg, Ioane! Spui
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare, unele umplute, altele goale, avea loc un adevărat chef. Lucica, roșie ca sfecla, îl observă prima pe bărbatu-său. Îi sări în brațe, izbucnind în plâns. Șeful de post el venise cu o noapte în urmă cu tractorul era cu cana plină cu vin și tocmai se pregătea să umple paharele goale. Nu prost băiatul! După ce a terminat opt clase, a fugit de acasă, la un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă să nu-l trezească. Asta trăiește, este doar ușor rănită la umăr... păcat căi frumoasă și tânără... Anunță-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
trimit imediat, trimit mașina dacă este ceva urgent. Tati, dar eu vreau să vii acasă, să stai cu noi, copiii râd la școală că nu avem tată, că ai lăsat-o pe mama... Alina nu mai putu continua, izbucni în plâns și alergă la Lucica și Elena, care fumau lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la înmormântare, în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă. Băiatul aprinse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mari. Celelalte colege au niște mici umflături acolo. Până acum nu i-am răspuns la nici un bilețel, dar Roxana e o fată care știe să insiste. Rup o hârtie și îi scriu și eu. Roxana citește bilețelul și o bușește plânsul chiar în mijlocul orei. Profa o întreabă ce e cu ea. Roxana plânge și sânii ei se zbat de ciudă. Profa insistă. Roxana arată cu degetul spre mine. Profa mă ridică în picioare și mă întreabă ce i-am făcut. Eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de violent. Bușesc în plâns și înjur. Înjur cum n am știut că pot și știu să-njur. L-am visat în noaptea aia. Era pe casa scării. A fost atât de real coșmarul, încât mi-a fost groază să ies din apartament a doua
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Otto a reușit să zboare. Ioan Maxim Licurici Biroul polițistului avea un perete întreg de sticlă și vedeam, fără să aud, ce-i drept, tot ce se întâmplă. Mi-am imaginat că tot femeia e de vină, pentru că o apuca plânsul când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
noi doi, eu eram cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată am avut ocazia să o întreb ceva. Fusese răm lăsați singuri și am observat-o strâmbându-se de sufe rință și izbucnind în plâns. Unul convulsiv, nu princiar așa cum m-aș fi așteptat de la ea. Am întrebat-o ce a pățit, iar ea a bâiguit ceva ară tându-mi vinovatul. Am zburat răzbunător ca un uliu că tre nefe ricit, amenin țător, dar cu inima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în mijlocul oamenilor, nu plângeam niciodată. Pre feram să fug în casă, să izbesc ușa de la intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și bâjbâi până ies din dormitor. Îmi vine să urlu. Văd doar contururi. Nici un detaliu. Ajung la medicamentul-minune ce-mi ia durerea cu mâna. Nu e praf
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era nesemnificativă în comparație cu teama anticipării ei. Acum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Dar a venit o vreme când "un simplu om", român viteaz și Gheorghe a preluat cu mult tact frâiele. Și avea curajul să se plimbe singur prin țară, nu cu Mercedes-ul ci cu trenul și pe jos ca să asculte plânsul românului. Și l-a ogoit bine. Și când a fost ucis de ei, a lăsat urmaș simplu ca și el, urmaș care ne-a ridicat sus de tot. Să nu confundăm Însă simplitatea și modestia unor oameni cu prostia și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
4-a) li s-a urcat la cap unora sau, ceea ce este și mai grav, au fost loviți la cap de modelele războiului psihotronic dus Împotriva neamului nostru. Am vrea să mai râdem, dar nu mai putem, pentru că e de plâns. În hohote. Pentru că cea de-a patra putere În stat ne agresează prin toate mijloacele ce-i stau la Îndemână (și trebuie să spun că le fată mintea). Și stăm și ne Întrebăm: cui servește, de fapt, mass-media? Celor de pe urma
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
amploarea și consecințele? Nici unul. S-a prezentat ca un fapt divers la știri, cu toate că asta implica mult mai multe decât un simplu incendiu. Și acum ajungem și la emisiunea domnului Dan Diaconescu. Te pufnește râsul, dacă n-ar fi de plâns, când te gândești ce acuzații puerile i s au putut aduce. Nu realizați, domnilor, că sunteți caraghioși?! Chiar nu vreți să realizați!!! Știți, zicala populară este aspră, dar dreaptă: "prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul". Am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
păsări unde curcanul, când „se dă mare”, se umflă În pene și se tot Învârte În jurul curcii, care-și vede liniștită de-ale ei și nici nu-l bagă-n seamă. Îți vine să râzi, dacă n-ar fi de plâns, pentru că noi nu ne mai putem vedea liniștiți de-ale noastre tocmai din cauza „umflatului În pene” al domniilor voastre. Și dacă ați fi doar câțiva, tot ar fi bine, pentru că românul s-a obișnuit cu cârca de mult. Numai că acum
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
când partidul s-a săturat de el și l-a mătrășit. Și iar lam văzut la TV spunând că se va Întoarce la cei pe care i reprezentase cândva. Și văzând asta , nu e normal să te umfle râsul ?! Că plânsul ne-a umflat deja. Știți despre este vorba, nu ? L-am mai pomenit pe undeva, tot așa, drept exemplu, așa că nu mă mai ostenesc să-i spun numele. Nu merită. Și câți ca el, câți ca el.....asta e marea
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]