1,052 matches
-
După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o carte de literatură - literatură, scrisă și oferită cititorului obosit de grămezile de cărți cu cap și coadă, dar fără ceva la mijloc, cărți în care se succed părți ce nu se plămădesc una dintr-alta datorită simplei inerții a fermentației, maiaua fiind mai concludentă decât coca. <br> Dicționarul e o năzdrăvănie -cum a nu-mit-o, mângâindu-i manuscrisul, Geo Bogza - carte bună de citit, după plac, pe o bancă într-un parc sau
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
istoria perechii "Abzu" și "Tiamat", din care își au obârșia ceilalți zei. Într-o generație succesivă, această pereche este ucisă de către "Enki", respectiv de către "Marduk". Din corpul lui Tiamat, Marduk creează cerul și pământul. Oamenii vor fi alcătuiți din argilă plămădită cu sângele lui Tiamat. Sângele conferă oamenilor înțelepciune și supunere față de zei. Aceștia, la rândul lor, sunt dependenți într-o măsură importantă de adorația și ofrandele aduse de oameni, fără de care ar flămânzi. S-au găsit tăblițe cu scriere cuneiformă
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]
-
Manlache Pleșa - și câteva din elementele narațiunii, dar au modificat semnificațiile faptelor relatate. Personajul principal a dobândit o valoare de simbol, însuși Amza Pellea afirmând că Manlache Pleșa este „o imagine a felului în care a mocnit și s-a plămădit durerea în sufletul acestui neam românesc”. Filmul a pus accentul pe latura epică, trecând în planul secund povestea de dragoste între Manlache și Ruxandra. Celelalte personaje devin și ele simboluri: jandarmul brutal (Gheorghe Dinică), boierul insidios (Emmerich Schäffer) sau „omul
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un sentiment profan, marcat de iubirea din sânul comunității. Deși înțelesurile conceptului sunt numeroase, toate sunt propovăduite ca având drept obiectiv dobândirea Vieții de Apoi. Fiecare sentiment trebuie să fie plămădit din inimă și să dea naștere la rându-i unei bunăvoințe din care să emane lumina, rezultat al cunoașterii celuilalt. Astfel paradigmele cu privire la acest concept diferă, de remarcat fiind aspectul elin al triplicității acestui sentiment: eros-latura fizică, agape- latura divină
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
păstrat funcțiunea principală. Actualmente clădirea este dezafectată, însă conform planurilor de reabilitare și revitalizare ale Cetății Oradea, în interiorul acestei clădiri va funcționa, așa cum este și normal, un Muzeu al pâinii. Un muzeu interactiv, unde cei interesați vor putea să își plămădească și să iși coacă, precum cu secole în urmă, o pâine adevărată. Acestuia i se vor adăuga un restaurant cu specific de panificație, o cafenea, spațiu expozițional, spațiu de producție, spațiu de degustare și grupuri sanitare și punctul termic - însumând
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de Parce (trei, în mitologia greacă, iată-le multiplicate la infinit în "toți motanii"). În "Buruieni", ne investește tăria de arome vegetale, resimțită olfactiv, auditiv și tactil: Sălbatică grădină-i amar îmbălsămata, de buruieni înalte ce cresc cotropitoare, mireasma-i, plămădită'n a soarelui dogoare, rămâne totuși crudă, si-adânc răcoritoare. Din lamura de floare și frunză fură vântul și sufletul mi-l umple, și sângele mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi-l resfira
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; își plămădiau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; dormeau că apele pădurii, ascunși subt grelele pietrișuri. Dar cand descântecu-mi departe zvârli întâiul sau fior, de-odată fiecare'n codru lăsat-a cuibul singuratic, - si'nvinsi de jalea prelungită a fluieratului cromatic
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
emite un șuier, care nu e un simplu semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
pe care o va închide foarte repede. înstrăinată și nefericită conjugal și de astă dată, căci doctorul Anthony Edwards era alcoolic și insensibil, multă vreme, față de situația dramatică a rudelor (prin alianță) din România ("Suntem croiți pe alte calapoade și plămădiți din alte argile"), Pia se întoarce din ce în ce mai mult în trecutul izvorâtor de neostoită nostalgie, prilej totodată să scrie admirabile pagini de evocare a copilăriei și a plaiurilor natale. Punctul cardinal către care se îndreaptă mereu este Miorcanii, moșia Pillăteștilor de pe
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
fructul interzis, răzbunându-se. După ce a fost părăsit de Lilith, Adam se simțea singur, iar Dumnezeu l-a adormit, creând o nouă nevastă, pe care o chema Eva. Numele de Adam (), așa cum apare în Gen 2, 7 - "„Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul/Adam ființă vie"" - provine, de la „țărână", „pământ" (). Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din „adama" deci, „cel pământesc". Numele de
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
așa cum apare în Gen 2, 7 - "„Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul/Adam ființă vie"" - provine, de la „țărână", „pământ" (). Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din „adama" deci, „cel pământesc". Numele de «adam» este folosit în Biblie pentru om în general și ca nume colectiv pentru tot neamul omenesc. "„Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii"" (Gen
Adam și Eva () [Corola-website/Science/299679_a_301008]
-
un concert susținut de orice formație profesionistă pe scenă, totul petrecându-se „live”, în direct, într-un dialog permanent cu slujitorii Sfântului Altar, după o rânduială tipiconală riguros stabilită. Sonoritatea este distinctă, o formație cu armonice de cor de filarmonică, plămădită din voci mature dar și în formare, dând sens unei chemări scripturistice: „Toată suflarea să laude pre Domnul...” Corala îmbină în componența sa persoane care deja activează în coruri profesioniste dar și profesori, intelectuali, studenți teologi sau absolvenți de Conservator
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
sa, Ceaușescu i-a trimis „cadou” statuia lui Stalin care, după ce fusese dată jos de pe soclul din Piața Aviatorilor, a rămas depozitată într-un subsol al C.C. al P.C.R. Și astfel, Stalin modelat de Demu s-a transformat în Sadoveanu, plămădit de Irimescu. În anii ’60 Dimitrie Demu (n. 7 octombrie 1920 - d. 1997, din familie de macedoromâni) s-a refugiat în America latină, unde a scris o carte, "Le sourire de Staline" (Surâsul lui Stalin), tipărită la Editions Universitaires, Paris, în
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
organismului uman. Încă o curiozitate încă incomplet explicată a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite. Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
a fost amestecată în istoria țării. Ea a scris - se poate spune - istoria țării. Nu se poate face un pas în cercetarea trecutului nostru istoric, fără a nu da peste boieri. Cu origini levantine sau curat românești, boierimea s-a plămădit și s-a identificat cu viața acestui neam. În epoca fanariotă, nobilimea se împarte în cinci clase, prima ("protipendadă") fiind cea care alcătuia sfatul restrâns al domnitorului ("boieri de sfat" sau "veliți", cf. în Spania așa numiții "grandes"); funcțiile lor
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Pomelnicul de la Bistrița arată că, pentru români, cultura nu poate fi despărțită de cult și, de fapt, cultul este rădăcina cea mai adâncă a culturii noastre. În jurul Bisericii s-a plămădit și s-a binecuvântat, s-a consolidat și s-a transfigurat cultura noastră și istoria. De aceea, Mănăstirea Bistrița este taină și simbol pentru istoria neamului nostru. Este taină și simbol al statorniciei noastre în credința, a îmbinării dintre cult
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“". IV. "Pământ și drepturi" (9 iunie 1917) - "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64. Nu pot să uit ceea ce am învățat de la cei mai mari dascăli
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
tip Hunedoara”, precum și monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedește puternice contacte economice și nu numai, între două civilizații, una a “cetății eterne Roma” și alta plămădită de nemuritorii antichității daco-getice. În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenția lumii romane prin bogățiile sale, în special fierul. Acest fapt este ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o "villa rustica", pe dealul Sânpetru era un
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
tinerețea într-o societate la temelia căreia se aflau penuria, delațiunea și frica. Unde ar mai fi putut prietenia și dragostea să aibă fie și numai o aparență de intensitate și de sens? Născut de-aș fi fost în Occident, plămădit dintr-o atrofie cronică a sentimentelor, cum aș mai fi putut, oare, să le percep deopotrivă și fiorul și mizeria? Astăzi, mă complac, ca toată lumea, în toropeala reacțiilor, într-o relativă anestezie care îmi taie orice elan. Măcar de-aș
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
Adevărul era că, până în acel moment, nu crezuse în victorie, iar victoria este singurul lucru pentru care luptă un războinic. Crâmpeie de gânduri apar și dispar în mintea omenească, precum un șir nesfârșit de balonașe, astfel că viața cuiva se plămădește clipă de clipă. Până în clipa morții, cuvintele și faptele unui om sunt hotărâte de acest lanț al fragmentelor. O zi din viața unui om este construită conform modului în care acceptă sau respinge aceste străfulgerări de inspirație. În situații obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
baza pe moștenitorul acestuia, Ujizane. Acestea erau singurele informații care soseau, fie din zvonuri, fie din discuții auzite de la distanță între vasalii superiori, însă pe Tokichiro îl interesau și-l preocupau foarte mult. „Acum vom vedea din ce aluat e plămădit Tokugawa Ieyasu,” reflectă el. Era mai interesat decât alții de acest senior al Castelului Okazaki. Tokichiro considera că, deși se născuse senior al unui castel și al unei provincii, Ieyasu era un om care suferise mai multe nenorociri în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în a măcina și realitatea, mult mai palpabilă, a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din a cărei făină plămădește propria versiune eternalistă, „vânătorul și culegătorul”. Și cum schimbul mutual de idei între cele două discipline beneficiază deja de o tradiție seculară, nu poate surprinde acordul general al antropologilor și arheologilor cu privire la importanța decisivă a ecologiei în structurarea și dinamica
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
caracterul și chiar existența; inferiorul a ajuns să judece superiorul, ignoranța impune limite înțelepciunii, eroarea biruie adevărul, umanul se substituie divinului, pământul are mai multă importanță decât cerul, individul se proclamă măsura tuturor lucrurilor și pretinde să dicteze universului legi plămădite de propria sa rațiune, slabă și supusă greșelii". (9a, p. 107) Cu toate acestea, aventura umană în lumea devenită tot mai ostilă continuă. La începutul anului 2012, lozincile "indignaților" din peste 6o de orașe din țara noastră evocă fapte înrudite
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pentru a avea acces în lumea bună). Astfel de modele umane s-au difuzat cu mai puțină forță spre Est, întrucât europenii vestici stăteau cu fața spre Vestul Îndepărtat, Africa de Sud, Australia, alte regiuni cu bunuri mai exotice. Acolo s-au plămădit modele opuse "înțeleptului" care contemplă lumea. Simțul practic împletit cu dorința de a trăi luptând cu necunoscutul a stat mereu pe primul plan în Vest. Țările Române, tot mai dependente politic de Orient după 1453, cu o structură socială preponderent
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]