476 matches
-
pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă, și‐ o ducem fără știre, prin veacuri mai departe, Cum duce și caisul o nemurire‐n roadă. Înduioșarea mamei din clipa când o simți Mișcând cu ea deodată, în viața ei, un om, Noi o purtăm în suflet adânc, fără
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și necontrolabil, cu scăpări impardonabile, la nivelul bunului-gust. Dacă Frați și surori, spectacol-etalon al teatrului contemporan, se va juca Încă 18 ani, el nu se va degrada, nici cu o cîtime. Fiindcă Dodin este un magician recunoscut, care pune-n plămada reprezentațiilor sale germenele neperisabilului... Și fiindcă trupa este responsabilă și plină de gratitudine față de Soartă. Revenind la emoție, mărturisesc că marele om de teatru parcă vorbește cu cuvintele mele : „Teatrul fără uimire, fără emoții, nu este teatru.[...] CÎnd lucram la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a cerut îndată Altă cale să străbată. * Nu dispare lesne lenea Dacă nu se iau măsuri. De aceea, al de „Nenea”... Ne îngroapă-n multe păsuri. Scris-am versuri cu grămada, Care nu vă spun nimic, Ca la hurtă, la plămada Condeierului cel mic. 16 iunie 2004 Am dorit s-aduc în prag Lacrima minunii, Dar am strâns pân’ azi, moșneag Ce displace lumii. * Ca măsură, conștiința Folosită-i tot mai rar; Chiar dispare din ființa Celui care e „sforar”. Cei
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mahalalei sufletești”: „În substratul mai adânc, pe care autorul ne înlesnește să i-l întrezărim, nu neaparat al mahalalei geografic-democratice, dar îndeosebi al celei sufletești, care, indiferent de mediu, i-a prilejuit mai târziu scriitorului creionarea multor tipuri din această plămadă”<footnote G. Munteanu, op. cit., p. 484. footnote>. În acest sens ar putea fi stabilită o legătură între SpiridonChiriac-Dumitrache 42, trinitate care urmează calea de parvenire. Cu privire la apropierea dintre cele trei personaje, ca reprezentând același tip uman la diferite vârste, în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era cea mai puternică plămadă pentru pâinea coaptă la soarele ce strălucea în sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dragostei, nemulțumită cu ea însăși, își recunoaște ascendența proustiană. Și lucrul e cu atât mai adevărat, și cu atât mai mult se cade să subliniem această cronologie, cu cât Romanul lui Mirel, apărut cu câțiva ani înainte, este din aceeași plămadă ca și O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe idiotul congenital din Lands’en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut un copil handicapat! Zgomotul scaunului tras de Gwen indică sfîrșitul discuției, Lucas Își scoase căștile. N-o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
străinul nu știa că el știe. — Dan Crețu. — Pe mine Nicu, adică domnu’ îmi zice, la școală, Niculae, Stanciu Niculae. Îl știi pe spițerul Kretzu, ăla roșcovan? Nu-i creț deloc. Mă trimite uneori să duc tot felul de alifii, plămade, buline și prafuri care te vindecă. Io sunt comisionar, zise băiatul, încercând să pară modest, deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
are lungimea sa? Care din mulțimea de afluenți ce o aprovizionează cu ape strânse de pe o suprafață de circa 800 000 kmp (adică o suprafață de 3 ori și jumătate mai mare decât țara noastră) i-a oferit mai multă plămadă din care avea să se clădească delta? Este greu de spus.” „Dacă privești Dunărea cu afluenții de la Tisa până la Prut, nu e greu de observat că toate râurile se înfing cu izvoarele în acest oval de munți, multe din ele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard în frunte, profitară de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
arăta ochiul, cu dreapta. Poate că, și dacă ar fi știut să scrie, unul ar fi scris de la stânga la dreapta, creștinește, iar celălalt, arăbește ori evreiește, de la dreapta la stânga. Încât Puțică nu păreau născuți unul după altul, din aceeași plămadă, ci în același timp, dintr-o oglindă. Ceea ce însă aduna cele două fețe ale oglinzii între aceleași coperți și făcea ca un singur nume să fie acoperitor pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâini tremurânde, și-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
teritorial, în cazul producătorilor interni de alcool, distilate și băuturi alcoolice distilate, altele decât țuică și rachiuri naturale, din care să rezulte deținerea în proprietate a capacităților de producție, precum și a celorlalte construcții anexe: depozite de materii prime, bazine pentru plămezi, rezervoare de depozitare și de păstrare a produselor obținute; ... h) licență de fabricație, emisă de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, în cazul agenților economici producători interni; i) copii de pe certificatele privind dotarea cu mijloace de măsurare a producției, eliberate de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147887_a_149216]
-
literatura română. Și sub raportul tipologiei proza lui A. se încadrează unei tradiții, și se poate spune astfel că, de pildă, un Vasile Becherescu, podgorean violent, viclean și lacom (din Dealul viilor), se înseriază în galeria ariviștilor fără scrupule din plămada unor Dinu Păturică ori Tănase Scatiu. Uneori, într-adevăr, după cum remarca criticul Valeriu Cristea, se percepe „un abur subțire de idilism, pe care însă nu prozatorul îl suflă asupra narațiunii sale, ci se ridică din realitatea patriarhală”, observată și reconstituită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
volume, totul se topește în scopul alimentării energiei și proliferării: "Pieptul pietroiului ciocănește/ Să se lipească fata de fecior/ cum se freacă pește pe pește/ când și-amestecă semințele lor". Ideea se repetă în "Descântec de frământat pâinea", în "Asupra plămadei: "nimicule/ atotputernice nimicule/ purtător de sămânța curentului divin/ aștri pulsând la tine în testicule/ rațiunile lui seminale te prefac în destin". Actul împreunării este identificat în dimensiuni cosmice: "Alți stropi te ascultă dintre galaxiile nebuloase/ prin flux de foc legându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
niște roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a pământului, peste care Manimazos a aruncat sămânța, plămada plămadelor, sau "uterul culorii mame, împins de ochii șarpelui spre lume". Poemul îmbină basmul cu magia, narațiunea epopeică cu incantația psalmului, dar și a descântecului. Universul biblic este convertit într-un mare poem inițiatic, în care, așa cum s-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a pământului, peste care Manimazos a aruncat sămânța, plămada plămadelor, sau "uterul culorii mame, împins de ochii șarpelui spre lume". Poemul îmbină basmul cu magia, narațiunea epopeică cu incantația psalmului, dar și a descântecului. Universul biblic este convertit într-un mare poem inițiatic, în care, așa cum s-a putut observa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din anatomia personajului adoptînd o procedură de expansiune comparativă sistematică, monstruoasă cu siguranță, dar nu contradictorie. (31) Postul cel Mare, a început Xenoman, are părțile trupului astfel alcătuite (sau cel puțin așa le știam pe vremea mea): Creierul din aceeași plămadă și de aceeași mărime cu fudulia stîngă a unei căpușe de parte bărbătească. Ventriculul creierului cu un piron. Membranele ca o glugă de călugăr. [urmează 73 de organe interne] (32) Postul cel mare, a spus mai departe Xenoman, e destul de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
stârnit admirația contemporanilor (chiar și a dușmanilor săi) peste tot în lume, admirație care continuă să dăinuie spre cinstea poporului care l-a zămislit și pe care l-a slujit și l-a plâns alături de atâtea minți luminate născute din plămada lui. „A trăit ca un mucenic și a murit ca un sfânt’ spunea Nicolae lorga în necrologul său - Moartea unui învățat - din Neamul Românesc, 131. Făcând abstracție de ceea ce întinează grandoarea operei sale și care astăzi nu mai interesează pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești], Varșovia, 1971; Matei Călinescu, Życie i opinie Zachariarza Lichtera [Viața și opiniile lui Zacharias Lichter], Varșovia, 1972; Dana Dumitriu, Biesiada lichwiarza [Masa zarafului], Varșovia, 1975. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 69-71; Velea, Plămada, 100-102. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
și brândușa. Când s-a născut fiul Domnului pe pământul Palestinei, magii Orientului i-au adus în dar aur, tămâie și smirnă, triplul simbol parfumat al miracolului pe care-l aveau în fața ochilor, Rege, Dumnezeu și Om într-o singură plămadă și, multă vreme, binecuvântarea rituală Urbi et Orbi pe care papa o dădea la Roma în ziua de Crăciun s-a făcut cu o floare din metal prețios, impregnată cu smirnă și tămâie. Stăpâni peste arome și pudre parfumate, arabii
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
îndreptăm spre izvorul problemelor noastre de oameni și creștini ai secolului al XXI-lea. Rolul vieții consacrate este acela de „a trezi lumea” - așa se exprima papa Francisc, în noiembrie 2013, în fața adunării superiorilor generali. Viața consacrată trebuie să fie plămadă pentru Biserică, așa încât Biserica să fie plămadă pentru lume - cam acesta este sensul. Cartea pe care o prezentăm este plină de convingeri și atitudini de acest fel și, din acest motiv, am răspuns cu bucurie invitației de a așterne aceste
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și creștini ai secolului al XXI-lea. Rolul vieții consacrate este acela de „a trezi lumea” - așa se exprima papa Francisc, în noiembrie 2013, în fața adunării superiorilor generali. Viața consacrată trebuie să fie plămadă pentru Biserică, așa încât Biserica să fie plămadă pentru lume - cam acesta este sensul. Cartea pe care o prezentăm este plină de convingeri și atitudini de acest fel și, din acest motiv, am răspuns cu bucurie invitației de a așterne aceste gânduri. Sunt persoanele consacrate, așadar, punctul forte
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acum, pentru el începe declinul. Marele păcătos nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a fost în 1913 și 1914, publicistul mânuiește un condei incisiv, încercând un anume deliciu, aproape că artistic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
furtunilor, cu toate că, în urmă cu numai șase luni, ieșise dintr-un alt echinox, în zodia Berbecului! Din furtună în furtună! Fie! Născut în durere, omul cată să trăiască în suferință și să moară în chinuri! Așa să fie! Iată o plămadă tocmai bună pentru durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei și nu prea se pricep cum să repare utilajele, altercațiile izbucnind și din cauză că unul „uitase afară o cană cu lapte din care a băut un cîine” (p. 164). Se făceau eforturi pentru ca toți angajații să-și completeze studiile, dar „plămada” nu era tocmai bună. Gheorghe Gheorghiu-Dej propune să fie racolați tineri bine pregătiți chiar la „disciplinele umanitare (!)”, pe lîngă cele tehnice (p. 315), practică perpetuată pînă În zilele noastre. În primii ani ai regimului comunist, sentimentul apartenenței la o castă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]