1,291 matches
-
și în privire, Soarta ne joacă ades un tertip, Bezna nu poate să ne mai mire. Gheață e-n inimi, la fel și-n simțiri, Destine goale, fără direcție. Viața ne-nvăluie în amăgiri, Dar nu-nvățăm o nouă lecție. Îngeri plăpânzi nu mai pot apăra Ființa noastră rătăcitoare, Ne-a mai rămas numai vag a spera Într-o minune, acum, salvatoare. Refugiați în furtuna din noi, Ne-năbușim răzvrătirea din urmă, Nemulțumirile curg în șuvoi, Noi trăim tot în spirit de
AMĂGIRI HILARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352990_a_354319]
-
pot să-l opresc. Oare să zbor? Voi încerca. Acum îmi cobor Brațele moi- spre tine se-aruncă- Uitară de mult a mea poruncă. Mă mistui pe dinăuntru de dor. Îți zic că sunt Luna arzândă, Te-alint cu lumina-mi plăpândă, Tu- cer nesfârșit- în tine mă prinzi, În asfințit mă iubești, mă cuprinzi, Raze de-amor în juru'-mi aprinzi. Referință Bibliografică: Îndrăgostită / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNDRĂGOSTITĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353018_a_354347]
-
și pe ea, obosită de-atatea suspine. Mângâie brațele ce-și doresc îmbrățișarea. Mângâie sufletul ce-asteapta ceva ce nu vine. Și mângâie pașii obosiți de-atata drum rătăcit. Și nu uită DOAMNE ! Am să te rog mereu, O ființă plăpânda și pură, Ce are nevoie de grija ta sfântă, Nu uita, cum spuneam Să-l mângâi mereu Pe copilul meu !! Liz Referință Bibliografica: TE ROG MÂNGÂIERE / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie
TE ROG MANGAIERE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354269_a_355598]
-
pe cineva mai puternic că noi să ne întindă o mână, Dar nu suntem în stare să vedem Că atât râul, cât și binele Ne stă la-ndemana. Și noi , muritorii de rand Purtăm zi de zi Pe umărul nostru plăpând, O “cruce”a greșelilor noastre. O purtăm zi de zi, pana cand Zidita devine, Un monument al faptelor nefaste. ISUS ne-a învățat S-o purtăm pan’la capat pe picioarele noastre. Până ce... sacrificiul devine MIRACOL ! Să străbatem drumul durerii
PASCALA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354278_a_355607]
-
pentru oameni ca mine, pentru a-și demonstra lor înșile tăria și bărbăția. Nu doar constituția mea fragilă, puțin bolnăvicioasă - căreia credeam că-i vin de hac cu mijloace tot extreme, de o duritate care să contrabalanseze deficitul configurației fizce plăpânde, dar sensibilitatea adesea paroxistică a lui Joyce, alergiile frecvente și iminența unei boli respiratorii grave de la nisipurile zvârcolite și spulberate cu tot ce rupeau în cale vântoasele din deșert, îi puneau în primejdie starea de sănătate, viața însăși. Și eu
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
pe cineva mai puternic că noi să ne întindă o mână, Dar nu suntem în stare să vedem Că atât râul, cât și binele Ne stă la-ndemana. Și noi , muritorii de rand Purtăm zi de zi Pe umărul nostru plăpând, O “cruce”a greșelilor noastre. O purtăm zi de zi, pana cand Zidita devine, Un monument al faptelor nefaste. ISUS ne-a învățat S-o purtăm pan’la capat pe picioarele noastre. Până ce... sacrificiul devine MIRACOL ! Să străbatem drumul durerii
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mai putem...Așteptăm mereu ,pe cineva mai puternic că noi să ne întindă o mână,Dar nu suntem în stare să vedemCa atât râul, cât și bineleNe stă la-ndemana.Si noi , muritorii de randPurtam zi de ziPe umărul nostru plăpând,O “cruce”a greșelilor noastre.O purtăm zi de zi, pana candZidita devine,Un monument al faptelor nefaste.ISUS ne-a invatatS-o purtăm pan’la capat pe picioarele noastre.Pana ce... sacrificiul devine MIRACOL !Să străbatem drumul durerii, mergând
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
și pe ea, obosită de-atatea suspine. Mângâie brațele ce-și doresc îmbrățișarea. Mângâie sufletul ce-asteapta ceva ce nu vine. Și mângâie pașii obosiți de-atata drum rătăcit. Și nu uită DOAMNE ! Am să te rog mereu, O ființă plăpânda și pură, Ce are nevoie de grija ta sfântă, Nu uită, cum spuneam Să-l mângâi mereu Pe copilul meu !! Liz ... Citește mai mult TE ROG MANGAIEREMangaie-mi Doamne ochii tristiCe-n lacrima și-au găsit lumina.Mangaie fruntea de gânduri
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
și pe ea,obosită de-atatea suspine. Mangaie brațele ce-și doresc imbratisarea.Mangaie sufletul ce-asteapta ceva ce nu vine.Si mângâie pașii obosiți de-atata drum ratacit.Si nu uită DOAMNE ! Am să te rog mereu,O ființă plăpânda și pură,Ce are nevoie de grija ta sfântă,Nu uita, cum spuneamSa-l mângâi mereuPe copilul meu !!Liz... XII. SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. SCRISOARE CĂTRE MOȘ
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Dincă Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SFATURI de Nicolaie DINCĂ Ca să respiri culorile din floare, Ar trebui să-i guști întâi parfumul Și s-o săruți, ca roua, cu pudoare, Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul. Ca să-nțelegi tumultul unei zile Soarbe-i pocalul clipelor, cu sete, Dezbrac-o blând de haine inutile Și gustă-i nurii-ncet, pe îndelete. Ca să deguști polenul din lumină, Cheamă-i magia să te-nvăluiască, Acceptă
SFATURI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354536_a_355865]
-
adânc gol Gându-mi e... incoerent! Incă sper că nu-i târziu Suflet gol să îl... îmbrac. Să alung al său pustiu Venindu-i astfel de hac. Ce se-ntâmplă cu secunda Când tic tac-ul amuțește? Zboară-n infinit plăpânda, Nici timpul n-o mai găsește... Zboară clipa, zboară viața... Și îmi pare-atât de rău! Sper numai, să dobor ceața Ce-mi apasă visul greu. Frigul flutură prin mine Prin ferestrele... deschise Visez trupu-mi, parcă vine Din ceruri pe
A FOST DOAR UN VIS SIHASTRU de DOINA THEISS în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353822_a_355151]
-
cărări prin ploi Tu mă chemai să fim iar doi. Luai în spate din poveri Și le-ngropai în primăveri. Îmbătrânim, frumoasă doamnă, Dar cu atâta drag îți duc Al neputinței tăvalug Ce ți-a cuprins ca-ntr-o vâltoare Plăpândul trup precum o floare... Ți l-aș purta spre infinit, Numai să știi cât te-am iubit. Îngenuncheat pân' la pâmânt E îmbrăcat ca-ntr-un veșmânt, Tivit cu slăbiciuni șuvoi, De multe ori și cu nevoi, Ai cicatrici și
ÎMBĂTRÂNIM, FRUMOASĂ DOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353842_a_355171]
-
se înfățișează suav, în contururi fine, de o candoare ieșită din comun. „Mi-e dor de tanti Victorița/ de sfatul ei cel înțelept/ deși, de-acolo nu mai vine/ eu parcă tot o mai aștept”. (Dor de tanti Victorița) Ființe plăpânde populează acest spațiu, ca descinse dintr-o pagină de poveste, mai aproape de ireal, decât de palpabil și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. foto: Sarutul de Constantin - Brancuș Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353935_a_355264]
-
tot, cu ceaiul acesta plin de herghelii de cai, și musețel zdrobit de tălpile mele flămânde Eram copil și adunam melci după ploaie așa cum mirosiți și dumneavoastră, doamnă, când va aplecați să-mi dați atâta plictis, atâta ură de femeie plăpândă, care lucrează pe un salariu mizer și duce mirosul meu de hoit pe coridoarele lumii, până pe creștetul copilului de acasă, luându-mi mie bătrânețea și sufletul și oasele și durerea că am fost, că sunt, că mă veți îngropa oare
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
acceptau că nu mai e nimic de făcut, cum li se spunea invariabil. Se pomeni condus într-o zi chiar și la o tămăduitoare dintr-un cătun aflat prin ținuturile gorjene. Cunoscută ca pricepută în lecuirea ochilor bolnavi, femeia era plăpândă și matusalemică, ea însăși cu vederea slăbită, nu atât de trecerea anilor, cât de amarul de răutăți ce-i fusese dat să vadă la viața sa. Și, în timp ce vorbea despre sine, bătrânica se învârtea în jurul lui, abia atingându-i fruntea
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CANDELA Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cu flacăra-ți plăpândă și gălbuie Tu stai de veghe la Icoană, Și luminezi, pe-ai noștrii sfinți Puși pe perete într-o ramă. Și-ți arzi uleiu-ncetișor Când te aprinde credinciosul, Și te agață-n cuiul care, De ani de zile-ți este
CANDELA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354004_a_355333]
-
când într-o parte, când în cealaltă de ea, care așezată culcată pe sârmă își înfoia penele până ce el se aseza pentru câteva secunde pe spatele său. Le admiram și-mi erau tare dragi, aceste păsărele așa de micuțe și plăpânde, cu penajul lor negru strălucitor și ciocul mic. Lăstunii mei făceau parte din rasa rândunelelor de oraș, numită și lăstuni de casă, pentru că obișnuiesc să trăiască mai ales în orașe, construindu-și cuiburile sub streașinile caselor din piatră sau din
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
spre zonele mai calde. Acum, aflându-mă pe faleza orașului, în drum spre barca mea aflată pe malul mării în zona spitalului municipal, la două sute de metri de stațiunea Saturn, priveam cu bucurie la aceste zboruri iuți ale micuțelor și plăpândelor păsărele, cum vânau insestele aflate în aer. Da, acum venirea lor anunța că primăvara și-a intrat în toate drepturile și că nici vara nu-i prea departe. Puteam acum, când marea ne va permite, să navigăm pe întinderele sale
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ci te-ncurbă și te-ndoaie Și cu sărutări îndeamnă Buzele-mi să te înmoaie Când cu sărutări te-nseamnă Ca de ceară picurată Pe curburile-ți plăpânde; Tu, fecioară preacurată, Sărutări să-mi dai flămânde. Buzele-ți de dulce pruncă, Ude, moi să mă parcurgă În extazul care jur că Ți-l întorn în pori să-ți curgă... Demoniță inferrnală, Faci ce faci și-n vrajă cadu-ți
DESFĂCÂNDU-ŢI COAPSELE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352758_a_354087]
-
o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe de copil când sufletu-i se îmbată cu miresmele amintirilor copilăriei și, mai nou, a adolescenței timpurii, semnând cu toată încărcătura de sentimente ce-i stăpânește ființa plăpândă patru capitole, elemete care amprentează vizibil viața și creația ei: „Nostalgice chemări, copilărie”, „Mamei dăruite”, „Primăvara amintirilor” și „Suflet de colindător”, în care a așternut cu migală, cu strădanie, dăruire și har trăiri inedite... Dar să facem o incursiune în
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
o carte în care adună poezie scrisă cu gingășia și puritatea lacrimii călduțe de copil când sufletu-i se îmbată cu miresmele amintirilor copilăriei și, mai nou, a adolescenței timpurii, semnând cu toată încărcătura de sentimente ce-i stăpânește ființa plăpândă patru capitole, elemente care amprentează vizibil viața și creația ei: „Nostalgice chemări, copilărie”, „Mamei dăruite”, „Primăvara amintirilor” și „Suflet de colindător”, în care a așternut cu migală, cu strădanie, dăruire și har trăiri inedite... 3. MIHAI LEONTE (MOLDOVA VECHE, CARAȘ-SEVERIN
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
înflorit cafeaua! Insinuantă, galeșă, ușoară, Dă primăvara târgului târcoale. Desculță, visătoare, suverană Încurcă colțul ierbii în cafele. Zglobie, zâmbitoare și vioaie Desprinde de pe umeri toporași Din subsiori culege viorele Și le presară tainic peste-oraș. Desface de la șolduri ghioceii, De pe genunchi, plăpândele zambile, Iar din legatul gleznelor subțire, Incendiază gândul meu cu tine. Referință Bibliografică: poeme / Lucia Bibart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucia Bibart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353689_a_355018]
-
Un sentiment ciudat o învălui și se lipi de necunoscut. La rândul său, Prințișor se lăsă fermecat de feminitatea și frăgezimea fecioarei. Trupul ei mlădios se unduia lângă al lui. Îi simți respirația caldă și bătăile inimii din ce în ce mai repezi. Era plăpândă și gingașă, cu pielea catifelată, încât dorința de amor îi răscoli profund. Se lăsară ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. Narcisa se lipi de trupul său și-i simți mușchii încordându-i-se. Cu delicatețe îi desfăcu năstureii de la
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
se mișca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfășoare după pofta inimii ca într-un dans tribal al Africii negre. Se mira de unde exista atâta temperament la o făptură așa de plăpândă în aparență. - "Oare și în pat într-o îmbrățișare a dragostei va fi la fel de temperamentală? Trebuie să aflu acest lucru cât stă la mare. Merită încercarea. Nu trebuie neglijată nici mamă-sa. Este ca o fructă de mare suculentă. Bine
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]