823 matches
-
creează o lucrare științifică, nici o schiță documentar-publicistică, nici o cronică istorică, ci o operă artistic-documentară unică 234. (trad. a.) Analizele mai recente ale acestei lucrări vorbesc deja despre un model generic, caracterizat de trăsături clare. M.M. Golubkov enumeră aceste trăsături: evitarea plăsmuirii artistice, apropiere de documentar și plasarea figurii autorului în centrul narațiunii, cea din urmă atrăgând posibilitatea exprimării poziției auctoriale. Unitatea compozițională nu este dată de dezvoltarea unui subiect, ci de logica ideilor autorului 235. Aleksandr Soljenițîn alege această formă pentru
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
privitorii contemporani ai artei lor. Se naște în preajma acestor gânduri întrebarea: când putem vorbi despre un artist că a cucerit treptele prestigiului artei sale? Ce anume definește acest statut? Răspunsuri sunt multe, nuanțate și foarte diferite. Sunt artiști ale căror plăsmuiri se nasc la foc mic, în semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
să ne dăm seama, participăm activ la degradarea și manipularea sistemului de valori al copiilor noștri. Ii învățăm de mici să-și creeze în idoli și în loc să îi îndreptăm pe calea cea dreaptă, îi încurajăm să creadă în minciuni și plăsmuiri fantastice ale imaginației". Deși este alambicată ideea, totuși se întrevede pe undeva și o undă normală de ocrotire a obiceiurilor noastre milenare. Dar s-o creadă ăl de acolo, că aici este chichirezul, nici pe departe, ci în ceea ce a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bărbia proeminentă" ce-i degradează chipul, frigiditatea sentimentală, de femeie "cu simț de orientare în toate înțelesurile". Incompatibilitatea dintre cei doi pare totală, iar Bizu îi mărturisește într-un târziu insatisfacția de a n-o fi găsit (în realitate) pe potriva plăsmuirii lui ideale, într-o secvență de o artificialitate greu tolerabilă. Astfel, la neavenitele mărturisiri ale nefericitului amant virtual ("-Te doresc când nu te văd, și nu te doresc de îndată ce te văd", "-Nu te văd când te văd, și te văd
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
putut suporta rușinea provocată de cuvintele grele ale portăresei (Sehen Sie noch eine Dirne): "sticluța de veronal venise la timp să destrame această nouă realitate trezită de puterea unui cuvânt aruncat, orbește, în penumbra unei scări"177. Ca atare, prin plăsmuirea lui trăită "aievea", Eminescu "își precizase din primele săptămâni raporturile cu Veronica" (între ei se stabilise ca un obstacol de netrecut prezența lui Micle, "eternul soț" de unde și apariția "dorinței triunghiulare"), față de care se poartă protocolar și protector, de teamă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
primul critic care face trimitere la romanul lui Robert Musil, afirmând: "Bizu e un om fără calități" și "e de mirare cum critica vremii i-a fost estetic ostilă din cauză că a văzut în el doar un personaj tendențios, o simplă plăsmuire compensatorie a insucceselor în carieră ale autorului" (Ion Negoițescu, op. cit., p. 141). 36 "Bălan, frumușel, creț", "cu o mustecioară frizată și cu ochii mici clipind șiret", personajul va juca un rol însemnat în romanele ulterioare; naratorul ne informează că va
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înțelegere cu comunitatea din care face parte; mulți creatori, dintre cei mai valoroși chiar, se mulțumesc doar cu rolul de a fi purtătorii de cuvânt ai comunității lor. Artistul este dator să sprijine activitatea societății din care face parte prin plăsmuirea unor ipoteze realizabile, care să imite activitatea și gândirea omenească, astfel încât să sugereze modalități de realizare ale amândurora"225. Monica Lovinescu este purtătorul de cuvânt al anticomunismului literar. Când literatura din țară se face vinovată de prea mult etic și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu face decît să transfere asupra limbii deficiențe ale nivelului spiritual al culturii majore corespunzătoare limbii respective. Cînd se supraapreciază calitățile unei limbi, demersul nu se poate înscrie nici în sfera filozofiei și nici în cea a științei, rămînînd simplă plăsmuire a fanteziei nestăpînite, dar fiind lipsit și de valențele estetice și etice ale unui basm reușit. Din punct de vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu variabilele ei, niciodată oprite în loc, deschizând perspective esențiale. Criticul de poezie se angajează în explorări, în destructurări și tipologii; istoricul aspiră să puncteze (dincolo de suprafețe și stratificări) o rețea de mentalități; filozofului îi stă bine să descopere în poezie plăsmuiri pluricategoriale. La o comunitate cu excepționale virtuți muzicale, cum este cea germană, frații Schlegel considerau (în revista Athenäum, 1798-1800) că: "Poezia este muzică destinată urechii interioare și pictură cu contururi estompate". Sinteză, deci, a mai multor limbaje. Stă în posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea (și este) o sinteză de viață, de gândire și plăsmuiri, un mod de inserție într-un timp unificat și, concomitent, introducere într-o axiologie universală. Toate acestea sunt de găsit în infinitul unui text persuasiv,spectacol inițiind, provocând și revelând. Deși Faurul, centru al lumii, vorbește în nume propriu, el
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de la Ioan Climax, de la Denis de Rougemont și Martin Heidegger aceștia și ceilalți favorizând relații pluriperspectivale și pregătind pentru percepția acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de un fals evident
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este al meu este și al Lui. De fapt, eu nu am nimic al meu. Tot ce am vine prin grația divină. În primul rînd viața: am viață în El însuși, ca Fiu prin duh (Ioan, 1.12). Restul sunt plăsmuiri. De aceea nu voi mai rătăci, am să mă-ntorc la Tatăl neabătut. Voi lepăda chipul cel de creatură și voi fi una cu El "din domnul, în Domnul și domnul" (Meister Eckart). Mă voi bucura în făptuirea dreptății mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aminte că, în natură, creația este o luptă, dar și un act perpetuu. Totul se supune prefacerii... Metamorfoza este logica de manifestare a Universului căreia i se aplică, implacabil, și Terrei. O confruntare teribilă între plăcile tectonice, rezultată dintr-o plăsmuire continuă, s-a dat, se dă și se va da pentru crearea pământurilor noastre. O zămislire necurmată se petrece în chinuri groaznice și într-o tăcere desăvârșită. Dacă ar fi să ne lipim urechea de sol, auzul nostru nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
destin fericit, ferind-o de spectrul solitudinii absolute în care și-a trăit soarta Marea Sarmatică. Prăbușirea Bosforului a unit Marea Neagră cu Marea Mediterană și, implicit, a legat-o de apele oceanului planetar (dând sens politic și comercial pământurilor noastre). d. Plăsmuirea reliefului Dacă ar fi să ne raportăm la coordonatele cadrului natural unde am apărut și ne-am format ca popor, putem reafirma fără niciun dubiu că se reduc la Carpați, Dunăre și Marea Neagră. A vorbi despre domeniul teritorial, definit de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe Oreste că aceste vedenii nu sunt decât niște iluzii optice (Oreste crede că vede ceva acolo unde nu există nimic, imaginile delirului fiind lipsite de substanță), Electra își dă destul de repede seama că, deși nălucirile lui Oreste sunt doar plăsmuirile unei minți rătăcite, ale unei simple doxa, ele au o putere reală asupra victimei lor, reducând-o la neputință. Așadar, unul dintre atributele zeilor este și acela de a crea fantome sau imagini amăgitoare, adevărate capcane în care cad și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prezentului deschide perspectiva unui viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoșătoare (horrible imaginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti odioasele crime pe care le va făptui. Ca și pentru vrăjitoare, omorul e pentru el mai întâi un gând, o plăsmuire a minții: „is but fantastical” (termen folosit și de Banquo în legătură cu bizarele creaturi). Dar metamorfoza s-a produs deja: a fost suficientă imaginea fantomatică a actului criminal ce va fi săvârșit, pentru ca statutul uman al lui Macbeth să se modifice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
palpabile? S-o ascultăm pe Lady Macbeth: ea crede cu tărie în înrudirea de esență dintre apariția lui Banquo și pumnalul însângerat, „văzut” doar de mintea delirantă a lui Macbeth; amândouă nu sunt decât niște imagini golite de substanță, niște plăsmuiri ale spaimei. Apropierea merită reținută, scena pumnalului putând fi astfel analizată ca o scenă „a fantomei”, adică generatoare a „efectului de fantomă”, în sensul unei experiențe amintind-o pe aceea a întâlnirii cu o fantomă. În monologul său de la începutul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
A local habitation and a name”)? Într-adevăr, asta este ceea ce face mai ales poetul teatrului, spre deosebire de toți ceilalți, și ceea ce face mai ales autorul Visului... La sfârșitul tiradei sale, Tezeu va vorbi despre noaptea de vară atât de propice plăsmuirilor minții, o noapte când spaima te poate cuprinde în orice clipă, făcându-te „să iei un tufiș drept un urs”. Interpretând semnificația piesei, Tezeu interpretează, de fapt, realitatea teatrală în substanța ei: iluzii, amăgiri, fantasme preschimbate în forme de către delirul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
devenite vizibile chiar dacă nu sunt prezente trupește” (în finalul piesei Șase personaje în căutarea unui autor, singura realitate vizibilă sunt umbrele personajelor); pe de altă parte însă, dacă-l ascultăm pe Cotrone, manechinele sunt totuși superioare actorilor, deoarece „în aceste plăsmuiri artificiale pătrunde spiritul personajelor, încorporându-se într-o asemenea măsură, încât ele prind viață, capătă forța de a se mișca și de a vorbi”. Numai că, pentru ca o asemenea minune să se întâmple, trebuie să crezi că ea se poate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asemănarea omului, într-un mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura obscură, nocturnă, răzvrătită a demersului uman”. Se vede că nici de data aceasta Kantor nu a uitat spusele lui Maeterlinck despre „neliniștitorul mesaj” transmis nouă prin intermediul acestor plăsmuiri ce „iau înfățișarea înșelătoare a omului viu” și că înțelege să se folosească din plin de acel amestec de „repulsie și atracție”, de acea „tensiune între interdicție și fascinație” pe care le provoacă manechinul. Recapitulând „acuzațiile” aduse manechinului - crearea iluziei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Cipru care se hotărâse să rămână necăsătorit pentru a se dedica artei sale. Numai că talentul său i-a jucat o festă: el a realizat o sculptură din fildeș, o femeie atât de frumoasă, încât artistul a căzut pradă propriei plăsmuiri și s-a îndrăgostit de „arătarea” creată chiar de el. Atât de tare s-a îndrăgostit de creația sa, încât Afrodita, zeița iubirii, a înviat-o de dragul acestui creator... și a nenumăratelor povești de dragoste care au urmat (căci, în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și plăsmuiesc un trup a cărui structură seamănă cu a lor, Însă a cărui formă este cea a lui Adam-Lumina; Îl numesc Adam, după prototipul său60. Adam este lipsit și de suflet, și de spirit. În a patruzecea zi de la plăsmuirea lui, Zoe Îi trimite sufletul ei, făcîndu-l astfel capabil să se miște, Însă nu și să stea pe propriile picioare. Arhonții Îl așează În Paradis, unde Sophia o trimite pe Eva de Lumină să-l ridice și să-i dea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]