1,260 matches
-
de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Asa că, chiar daca afara e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
cămașă.) Mi-e frig. (Își frânge mâinile.) Miroase a suflete de gheață, a moarte. Căldura stelelor a secat. Se ridică de pe scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de fereastră. Privește afară.) Totul doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
doarme și tăcerea și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
se aude sufletul deșertului pustiit de viscol și poetul se adâncește mai mult în noaptea zăpezilor și nimeni nu-i mai întinde mâna. (Ridică creionul de pe coala caietului.) Părăsit poetul uită să trăiască cu adevărat. (Se ridică de la masă, aruncă plapuma și se plimbă prin cameră.) Dacă mi-aș aminti unde le-am pus aș salva poetul și stelele și-ar regăsi focul. Unde le-am putut rătăci? (Se așează la masă și începe să scrie din nou.) Pierduți printre pietre
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
stăpâna casei și o întreb mirata ce-i cu grămezile de lâna pe care le ia vântul, aruncate pe margine de drum. Îmi spune că tund oile și aruncă lâna. Sunt uimită. - Cum, nu vă trebuie la nimic? Să faceți plăpumi, veste, stofe. - Nu, nu mai vrea nimeni lâna noastră. Nu-mi vine să cred, tocmai ce auzisem o prelegere în București despre superioritatea blanei de oaie, dintre toate materialele existente - naturale sau sintetice - lâna de oaie reprezintă cel mai bun
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
aibă încredere totală în ea. Fata îl ridică în brațe, și-l dusese în patul ei. Era cam greu pentru ea, puiul avea câteva luni bune. Eliza l-a pus pe pat, lângă ea, și s-au acoperit amândoi cu plapuma. Puiul stătea foarte liniștit. N-ai fi zis că este o sălbăticiune gata s-o rupă la fugă de cum aude o mișcare. Chiar adormiră. Până intră în odaie stăpâna gospodăriei, soția pădurarului. Văzând-o pe Eliza dormind cu vătuiul, nu
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
trecut în timpul studenției însoțită de sirian sau de conferențiar nu a văzut așa ceva. Pereți din marmură de cea mai de buna calitate, obiecte sanitare din porțelan la culoarea opalului, iar cele metalice din bronz strălucitor. Prosoape pufoase și groase cât plapuma sa de acasă. Lumini încastrate în pereți. Totul strălucea de curățenie. Bănuia că nu mama lui Mircea se ocupa de întreținerea acestora, după cât de impozantă se prezentase în ușa de la intrarea în vilă. Când au pătruns în Salon unde se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
mulțumită că l-a prins pe Murcik așa de cuminte. Avea Simona un aparat foto ca lumea (Zorki sau Smena, nu mai știu), aparat rusesc, de acum treizeci de ani, din alea la care trebuia să-ți pui capul sub plapumă când schimbai filmul, să nu-l voalezi. Mai încolo, în ogradă, au dat de vițelușul scos de bunica din țarc, să mai stea la soare. Cum le-a văzut, vițelușul a zbughit-o la fugă, cu coada în sus, dând
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Excursii...seri romantice...experiențe...de tot felul. Când ele cădeau la pat...le prelua familia. Mă uitam la el cu ochii măriți de spaimă: e un înger sau un monstru? Când am închis ușa după el, m-am ascuns sub plapumă tremurând... Dar a sunat telefonul...E Lucian, de la Oradea! El știe mereu când mi-e rău, frică... “Ce-i cu tine, pui moțat?” În întunericul nopții, Îngerul de pace m-a găsit! Am dormit liniștită! Mai e vreme până la excursiile
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
mirific Acolo te voi întâlni, te voi lua în brațe. A trecut un secol, mi-ai spus, Mai mult decât trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
mirific Acolo te voi întâlni, te voi lua în brațe. A trecut un secol, mi-ai spus, Mai mult decât trecerea prin Sinai. Trebuie doar să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
și udă zilnic florile din pridvor anotimpul ce vine va fi mai rece și trecătorului nu-i va fi așa de ușor să umble din poartă în poartă întrebând dacă cineva a văzut o fată ce-și pierduse iubitul sub plapuma zorilor din tot ce-am avut mai rămâne odată din tot ce am vrut ne rămâne un vrem din tot ce-am visat răstignit pe o roată ne așteaptă destinul ce îl avem înscris sus pe boltă ascuns printre căutări
ÎNCEPUTUL POVEŞTII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352668_a_353997]
-
mamele trebuie să devină mame ca tine, adică să-și crească odraslele în muncă pentru muncă și credință. Mulțumirea divinității pentru puținul hărăzit schimbă concepția omului care nu mai visează cai verzi pe pereți ci se întinde cât îi permite plapuma. Și în al treilea: Zona care necesită investiția trebuie asigurată cu infrastructură adică autostrăzi, spitale și scoli de pregătire a viitorilor ocupanți ai locurilor de muncă, nu candidați la demnitatea de academician. Spunând toate acestea Johana părea în transă. Se
PERFECT IMPERFECT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354147_a_355476]
-
În curtea bătrânului copac, Se așează foarte ascultătoare, Nu mai vorbesc, acuma tac! Mai cântă greierii prin frunze, Nu mai vezi vreo rândunică, Crengile sunt mai confuze, Se dezbracă de a verii tunică. Tot mai pustiu e câmpul, Luându-i plapuma recoltei, Pe aici stăpân e vântul, Dezlănțuind inima revoltei. Frunzele din plopul alb, Se îngălbenesc, e toamnă, S-au plictisit acolo sus, și cad, Le trece vremea, doamnă! Referință Bibliografică: Frunze ruginite / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FRUNZE RUGINITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354686_a_356015]
-
Nopțile sunt rele rău... rău...Și zilele, dar ele nu-l chinuie atăt de tare. Când trăia Nicușor, se aciuaseră lângă un gard de fabrică părăsită. Loc ferit de curioși, necălcat de nimeni. Adunaseră de pe unde s-a putut o plapumă, o pătură, niște cartoane, niște lădițe și înjghebaseră un culcuș. După ce a murit Nicușor, n-a mai putut sta acolo. Îl vedea întruna... Ba i se părea că-l aude vorbind, ba că geme ca atunci când se-mbolnăvise... Și-i
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
răspuns tăticu în clipa când mă ridica în brațe. Abia în casă am realizat că îl pierdusem pe Cartuș, pe prietenul meu mai mare, cum îi spuneam când ne jucam amândoi. M-am urcat în pat, m-am acoperit cu plapuma și am început să plâng. La început fără zgomot, să nu mă audă tăticu, ca încet, sub presiunea amintirilor, să plâng în hohote. Aveam senzația că timpul avea să se oprească în loc. Fără Cartuș curtea nostră nu avea suflet. Despre
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
uimită că eram la curent cu secretul lor. Tataie, ca un condamnat își aștepta sentința. Tăticu râdea cu lacrimi. Prietenul lui a bufnit într-un râs de i-a sărit brânza din gură. Încurajată de buna lor dispoziție am dat plapuma la o parte, m-am așezat lângă ei la masă, povestindu-le toată tărășenia cu vinul și cu apa. La sfârșit toți râdeau, mai puțin tataie, care, printre hohotele lor, căuta săracul să se justifice că nu avea pâlnie și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE CEASUL Dimineață se crăpase că o piersica coapta. Zeama ei de lumină se prelingea peste față și mâinile neacoperite. Plapuma căzuse de pe mine în momentul când întindeam brațul să opresc soneria ceasului care sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil rămăsese în urmă” - mi-am zis. Somnoros, cum eram, m-am speriat de trosnetele ce se
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
CE ZI EXTRAORDINARA ESTE AZI!" Autor: Confluențe Românești Publicat în: Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Scrisoare (deschisă) de sărbători: Dragii noștri, Azi de dimineață, după ce am deschis un ochi și în timp ce-mi trăgeam plapuma până peste cap l-am auzit pe Radu exclamând: „Ce zi extraordinară este astăzi !” „Ce o fi găsit el că este extraordinar?” mă gândeam eu intuind negura de afară și auzind zgomotul ploii care curgea șiroaie. Am închis ochii dar
CE ZI EXTRAORDINARA ESTE AZI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357200_a_358529]