1,084 matches
-
că vizează o depășire a nihilismului. Abolirea lumii "aparente" înseamnă mai degrabă eliminarea modului în care sensibilul este văzut din perspectiva platonismului, așadar suprimarea caracterului său de aparență. Nu este vorba așadar de abolirea lumii sensibile, ci de eliminarea neînțelegerii platonice, pentru a face astfel loc unei noi concepții asupra sensibilului și unui nou raport între sensibil și non-sensibil. În acest scop nu este de ajuns să răsturnăm vechea ierarhie, situând în cer ceea ce mai înainte se afla pe pământ, apreciind
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
răsturnând platonismul sau doctrina celor două lumi, cea inteligibilă postulată ca lume adevărată și cea sensibilă, considerată, dimpotrivă, doar ca aparentă acesta rămâne în interiorul orizontului de gândire pe care își propune să-l răstoarne, și de aceea este definit drept "platonicul cel mai năvalnic din istoria metafizicii occidentale"148. Nietzsche în 1933 O a treia menționare după cea din teza de abilitare și cea din Ființă și timp confirmă faptul că Nietzsche devenise deja pentru Heidegger o referire constantă. Acesta se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființării"164. Iar filozofia sa este metafizica proprie epocii contemporane, deoarece gândește adevărul nostru cu privire la ființare în ansamblul său ca voință de putere și furnizează un diagnostic pătrunzător al trăsăturilor fundamentale ale vremii noastre. În ipostaza de "cel mai fervent platonic din istoria metafizicii occidentale", Nietzsche realizează o răsturnare radicală a metafizicii ducând-o la extrem, și deschide, în zorii secolului XX, interogații cu privire la o criză și la posibila sa depășire, care perturbă înțelegerea de sine a lumii noastre. Nu intră
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o reprezintă, și pe care el o numește "subiectitate" (Subiectität). Nu este cazul aici nici măcar să încercăm un comentariu al pasajelor prin intermediul cărora, în reconstrucția heideggeriană, platonismul pătrunde în metafizica voinței de putere și al modului în care "transcendența" idealului platonic se transformă și cade în "transcendența" nihilismului. Esențial este faptul că "subiectitatea" manifestată odată cu platonismul așadar "apariția suverană" a omului ca figură care devine purtătoare a proiectului de înstăpânire cognitivă și operativă asupra a tot ce există își află adeverirea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
metafizica și ambii sunt considerați ca fiind omogeni și funcționali pentru esența tehnicii. Tehnica este ultima formă de metafizică, așadar de platonism, așa cum metafizica este preistoria tehnicii, așadar a nihilismului. Iată de ce Heidegger este convins că forma Muncitorului și ideea platonică, odată ce încercăm să le gândim în proveniența lor esențială, au o origine comună în constelația epocală, tehnico-metafizică, a Gestell-ului. Formulându-și răspunsul în acești termeni, Heidegger, chiar dacă este solidar cu fenomenologia jüngeriană a nihilismului, recomandă o atitudine filozofică mai vigilentă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat (ceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
feluri de mâncare pe care le orânduiește cu pricepere pe o masă imaginară, sau pe care le procură cu greu. - Ideea perfectă de mamă. Cât privește declarațiile de dragoste, acestea pot înmuia inima oricui, sunt coborâte parcă direct din forma platonică a Mamei, cu un maximum de participare la Formă. Adorație, iubire năvalnică, nostalgie, dor, admirație dar și îngrijorare, grijă, teamă: „Draga mea, poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să devină propriul său stăpân. Viața ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ne apare ca o luptă continuă a omului cu el Însuși. 2. Originile filosofico-morale ale umanului Originile filosofico-morale ale umanului le regăsim la Platon și Aristotel. Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caută dragostea și subordonații care o oferă (în acest caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent dacă este vorba de sexe opuse sau de același sex, de la dragostea de scurtă durată până la divinizare - cu cultul personalității șefilor, de la dragostea platonică până la respect - dragoste la distanță); 5. șeful țap ispășitor și subordonatul căutând să‑și descarce furia și agresivitatea (relație stranie în care șeful își acceptă rolul); 6. șeful care face totul singur și subordonații care nu știu cum să depășească dificultățile sarcinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
metodelor cabalistice și hermetice. Descoperirea unui nou continent atrage cu sine și o lărgire a orizonturilor temporale. Cu personalități deosebite, precum Nicolas de Cues (cardinal roman), Francis Bacon (cancelar al Angliei), Pico de la Mirandola, Rabelais sau Marsilio Ficino, amestecul moștenirii platonice redescoperite cu elemente de astronomie, astrologie, cu alte forme de alchimie a spiritului, transformă profund civilizația europeană și legitimează această expresie celebră de Renaștere. Ciclurile astrale, căutarea cvadraturii cercului, întoarcerea vîrstei de aur, resurecția Atlantidei și descoperirea unei noi insule
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o influență semnificativă și asupra islamului, în special a variantelor sale mistice, cum sunt sufismul sau secta Isma'ibiya, pînă în zilele noastre. Marele maestru sufi Shurawardi, bunăoară, în lucrarea Filosofia iluminării, scrisă în 1186, recunoaște explicit sursele gnostice și platonice ale iluminării sale. Este posibil ca însuși Mahomed să fi întîlnit și cunoscut grupări gnostice, numeroase în epocă și în zonă, mulți gnostici convertindu-se ulterior la islam. Se spune că Profetul i-ar fi acuzat nu numai pe evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pentru corp, cunoașterea corpului, grația corpului - astfel de lucruri ce se întrepătrund -, acestea sunt clar căile către experiențe de vârf. Acestea sunt good paths („căile bune”, negarantate, dar statistic pot să fie drumuri bune) către „cunoașterea ființei”, către perceperea „esențelor platonice” (the „Platonic essences”), a valorilor intrinsece, către valorile fundamentale ale ființei, care, în schimb, sunt un ajutor de tip terapeutic; o terapie de genul vindecării unei boli este, de asemenea, dezvoltarea către actualizarea de sine, „creșterea către umanitate deplină (the
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cunoașterea corpului, grația corpului - astfel de lucruri ce se întrepătrund -, acestea sunt clar căile către experiențe de vârf. Acestea sunt good paths („căile bune”, negarantate, dar statistic pot să fie drumuri bune) către „cunoașterea ființei”, către perceperea „esențelor platonice” (the „Platonic essences”), a valorilor intrinsece, către valorile fundamentale ale ființei, care, în schimb, sunt un ajutor de tip terapeutic; o terapie de genul vindecării unei boli este, de asemenea, dezvoltarea către actualizarea de sine, „creșterea către umanitate deplină (the growth toward
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acolo două sute de mii sau patru sute nouăzeci de mii de volume (Eusebius, Praep. Euang. 350b; Tzetzes, Prolegomena de comoedia) sau chiar șase sute de mii, trebuie să ținem cont de faptul că un sul con ținea, de pildă, un singur dialog platonic de lun gime moderată sau o dramă atică; În plus, nu avem de unde să știm În ce măsură bibliotecarii adoptaseră sistemul de a-și procura dublete. Dincolo de aceste nesiguranțe, este cert că au făcut mari eforturi pentru a aduna o colecție de
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Universal de către Demiurg (I, 6, 2 sq.; I, 6, 46; II, 14-24), cât și pe aceea a Corpului Universal (I, 6, 23-40), iar pe de alta folosește numele lui Platon drept o garanție în plus pentru validitatea argumentației sale (e.g. Platonica auctoritas - I, 17, 7). Astfel, în teoria platoniciană, după crearea Sufletului Universal, Demiurgul a început construirea sferei celeste utilizând amestecul principiului Identității (identicul, Același ) și principiului Alterității (Diferitul ), creând dintr-un lucru ideal o realitate vizibilă și concretă: bolta cerului
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene, uneori, abordate cu ușoară ironie: antagonismele timp-veșnicie, minte-corp, spirit-materie, ființa umană-existența, fără a se ști dacă fac parte din codul sau estetic sau doar ca o terapie morală. Spune Ionel Necula în Cioran, Scepticul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
15 -mărturisește Sábato până în ziua în care asistă pentru prima dată la demonstrația unei teoreme de geometrie, cănd "am simțit un fel de extaz, am descoperit o lume perfectă și exactă, frumoasa și incoruptibila. Nu știam că tocmai descoperisem universul platonic. Și atunci, în clipa aceea minunată, a început o nouă etapă în viața mea, marcată de o luptă eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a tangoului vorbesc despre tangou că despre "un simplu produs de metisaj", ceea ce în parte este adevărat, dar, cum spune Sábato, tangoul este, în același timp, "si metisaj, si argentinian", pentru simplul fapt că în acest ținut nu există sate "platonic pure", Argentina fiind rezultatul unor invazii succesive. "Pe lângă faptul că este inevitabilă, hibridarea este întotdeauna benefică: e suficient să ne gândim, în acest sens, la stilul gotic și la muzică neagră din Statele Unite."142 Autenticitatea tangoului e demonstrată de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spirituală l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor", se dezinteresa de om, pentru ca, așa cum se descrie el însuși, "imperfect și contradictoriu fiind"49, era permanent în căutarea unei ordini platonice, platonismul fiind "inventat tocmai pentru persoanele care erau prea umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă de dileme, convingerile cele mai intime îi sunt zdruncinate, constatând că știința, desi izvorâta din ceva frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al ideilor, univers infinit și invulnerabil la agresiunea forțelor distructive ale timpului. Până și piramidele Egiptului au fost până la urmă desfigurate de implacabilul vânt al deșertului, dar piramida geometrica, care este spiritul omului, rămâne veșnic identică cu ea însăși. Lumea platonica nu este însă adevărată patrie a omului, spune Sábato, ci doar o nostalgie a divinității; adevărată lui patrie, la care se întoarce după căutările sale ideatice, este regiunea sufletului, regiune în care iubește și suferă, fiindcă sufletul este prizonier al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Când un rege se naște în circumstanțe,,miraculoase” mulți vor să fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe lângă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubită platonică a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului său confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediata sarcină a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
româno-ucrainian din 1997, prin care politicienii noștri au cedat totul fără să primească nimic în schimb, model rar de orbire politică și de trădare a intereselor naționale, această preocupare făcută de o mână de entuziaști are, din păcate, un caracter platonic. Dar, dacă avem în vedere că Centrul de Studii Bucovina, prin grupul restrâns de academicieni și oameni de știință, a pus, într-un timp scurt, la îndemâna cititorului român și străin lucrări valoroase, care pun și repun în circulație autentice valori
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
îi poți contempla înfățișările. / Acestea două laolaltă apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată un fragment din prima aporie: „— Prin urmare, dacă Unul nu participă nicicum la timp, el nu a fost cândva, nu se ivise și nu era odinioară, nici nu a venit, nu vine și nu este acum, nici nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Greek Byzance, combined with the political organization of the Roman Empire and the Christian discourse, will bring forth the imperial theocracy and a specific iconography. Neither iconoclasm, nor hesychasm (two currents of thought attached, albeit in different manners, to the Platonic tradition) will therefore be able to diminish the role of the image in the relationship between the believer and the sacred power. The present research is an investigation of the deep-seated roots of Byzantine imaginary. This archaeological approach took into
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]