1,060 matches
-
plan de învățământ absolut nou, programe, manuale și auxiliare cu totul noi. Acestea ar trebui apoi experimentate, corectate, validate. Oricât de fantezist ar părea exemplul nostru, el sugerează exact ceea ce s-a întâmplat când s-au înființat Lykeon-ul antic, Akademia platonică sau prima Arbeitschule germană și ceea ce se întâmplă frecvent în zilele noastre când sunt înființate facultăți pentru profesionalizarea în specialități noi, impuse de explozivul progres științific contemporan. În cazul reformei educaționale din România nu avem de-a face cu o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu sunt clar orientate spre această zare paideutică. Ținta pare a fi, implacabil, cea indicată încă din anii ’70 de Raportul UNESCO A învăța să fii redactat de Edgar Fauré. Numai „omul total”, omul de cultură, pepaideumenos isocratic și philosophos platonic, ar putea să trăiască și să muncească fericit în global village. Însă renașterea idealului paideutic din epoca elenistică, ignorat complet de gândirea pedagogică modernă, n-a devenit încă prioritate a practicii curriculare. Meritul esențial al ideologiei postmoderniste constă tocmai în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
regăsire a „umanului din om”, aceeași obsesie a „recâștigării desăvârșirii”, pierdută de strămoșul androguno" în vremuri mitice. Idealul educațional al secolului XXI trebuie să vizeze reautentificarea omului, depășirea înstrăinării de sine, care durează de multe milenii. Doar această fabuloasă viziune platonică pare adecvată vremurilor de mâine. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Ne aflăm încă departe de „Paradisul paideutic”, iar drumul spre el este foarte spinos. Până când idealul „omului de cultură”, al „omului integral” nu va fi reîntronat, se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi întru sfârșit”) și das Sein zum Tode („faptul de a fi întru moarte”)129. Că fiecare elev și fiecare profesor reprezintă o manifestare a Dasein-ului constituie o evidență. Dar tot Dasein este și relația dintre ei, educația, cu înțelesul platonic de „paideia”, pe care Heidegger l-a reclamat ca dat fundamental pentru condiția umană 130. Asupra acestor probleme s-a aplecat hermeneutica fenomenologică. În anii ’80-’90 s-a constituit și o hermeneutică „pur pedagogică”, încercând să evite perspectiva fenomenologică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul „real”, a cărui caracteristică fundamentală era perfecțiunea intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o organizare și o funcționare perfecte, susținute de zeități cu atribuții precise. Descoperirea numerelor iraționale de către pitagoreici a fost trăită catastrofic, întrucât acestea păreau a strica armonia divină a lumii; de aceea, îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Când nu știi să te nutrești cu ambrozie și nectar, ca zeii, atunci te mulțumești și cu jirul din troacă. Există prea multe victime. Prea mulți ingineri care nu l-au citit pe Dostoievski și care cred că studiul dialogurilor platonice este pierdere de vreme; prea mulți poeți care cred că teorema lui Pitagora nu mai este la modă și că mezonul lui Yukawa este un fel de ciob de oală spartă. În numele acestor victime ar trebui să-și asume curriculumul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
armele lui Ahile, părăsirea lui Filoctet și chiar calul troian - sunt, în sinea lor, grăitoare. Are puțină importanță observația lui Cicero că Homer nu aruncă nici o bănuială asupra eroului său4. Când este comparat cu Ahile, cum se întâmplă în dialogul platonic Hippias Minor, Ulise iese prost. Hippias este un moralist sever și crede că viteazul Ahile e superior versatilului Ulise. Motivul ar fi că, deși amândoi sunt prinși cu minciuna de Socrate, comportamentul lor diferă. După jignirea lui Agamemnon, Ahile jură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de W.S. Stanford în „Studies in Characterization of Ulysses”, Hermathema, 73/1949, pp. 33-51. 4. Vezi Cicero, De oficiis, III, 26. Dar Cicero nici nu avea dreptate în aprecierea sa, după cum se poate deduce limpede din Hippias Maior, dialogul platonic. 5. Apud Buffière, care citează Scolia HMQR la Odisseia, I, 1, op. cit., p. 294. 6. Se poate găsi la Eustatius (profesor de retorică la Academia din Constantinopol și episcop de Salonic în secolul al XII-lea) această interpretare fermecătoare: „Calipso
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a fi „probele” mult căutate. Scena are o plasticitate intensă, amintind - ca perspectivă grotescă asupra unui eveniment funciarmente tragic - pânzele expresionismului. Calchierea titlului Simfoniei fantastice op. 14 de Hector Berlioz nu este întâmplătoare. Scriitorul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
iar lui Leon Bulgăreanu schimbarea îi provoacă o stare de neliniște și teamă. Romanul a fost numit de critică un „simpozion pe tema morții” sau „un tratat de tanatologie deghizat literar”. Schematic vorbind, perspectiva ideologică a autorului combină idei vechi, platonice, cu formulări mai recente, existențialiste. Omul ar fi „aruncat în lume”, o lume cu care nu are nici o contingență, iar existența lui nu este decât o construcție solipsistă, un univers singular creat din propriile senzații. De aici trăirile personajelor, ce
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
abundă scenele cu ședințe interminabile, elogiind colectivizarea și fericirea generală adusă de „viața nouă” la sate. Până și erotismul cade sub incidența ideologicului. Ion Damian, protagonistul din Drum deschis (1960), își face autocritica pentru abaterile sale profesionale și pentru relația platonică cu o profesoară („Sunt vinovat că am avut încredere în ea, fără să o cunosc, și m-am lăsat nițel amețit “) și este de două ori iertat de cea mai vajnică acuzatoare a sa , tovarășa Lisaveta: prima oară aceasta îl
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
evoluția raporturilor dintre eu, lume, istorie și limbaj în destinul creator al poetului. Conceptul-cheie în funcție de care este examinat subiectul e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a științei contemporane (de tip einsteinian), iar pe de altă parte, apropierile, dar și contrastele dintre perspectiva lui
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
P. [Sașa Pană], Morți la 23 August 1944, ORT, 1944, 1; Lucrețiu Pătrășcanu, Curente și tendințe în filosofia românească, București, 1946, 126-128; Emil Cioran, Lettre à un ami de lointain, „Nouvelle revue française”, 1957, 56; Grigore Tănăsescu, Interpretarea unui dialog platonic, RL, 1969, 48; Paul Anghel, „Rostirea românească”, CNT, 1970, 33; Octavian Vuia, „Rostirea filosofică românească”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Horia Stamatu, Constantin Noica, „Revista scriitorilor români” (München), 1972, 11; Cioculescu, Aspecte, 709-712; Nicolae Manolescu, „Omul deplin al culturii românești”, RL
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
seamă asupra operei lui Platon. El alcătuiește monografia Platon. Viața, opera, filosofia (1931), concepută drept studiu introductiv la traducerile sale din Platon. Lucrarea, una din primele contribuții românești însemnate la istoria filosofiei grecești, își propune urmărirea coordonatelor esențiale ale gândirii platonice în vederea înțelegerii textelor, reconstituind mediul social și filosofic de unde a pornit opera autorului elin. Cercetarea evidențiază liniile directoare ale gândirii lui Platon (teoria amorului fizic, aceea a nemuririi sufletului și, mai ales, doctrina ideilor închegată ca reacție împotriva idealismului sofiștilor
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
lucrarea Filosofia antică în opera lui Eminescu (1930), el studiază metodic izvoarele antice ale poemelor cosmogonice eminesciene sau ale poeziilor despre viață și suflet și subliniază inspirația directă - iar nu prin intermediar schopenhauerian - a poetului din gândirea indiană, precum și esența platonică a unor scrieri ca Luceafărul. Împreună cu G. Popa-Lisseanu și Iuliu Valaori, P. publică pentru uzul elevilor de liceu gramatici ale limbilor latină și greacă și lucrări referitoare la cultura și civilizația romană, alcătuiește o istorie antologică a literaturii latine pe
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
în discursul impecabil clădit pe temeiul bunului simț. Atunci bunul simț dispare, iar paradoxul devine agresiv. Criticul, ce câștigă de obicei adeziunea cititorului, se „montează” dintr-o dată, din senin, se fanatizează brusc pentru o idee inacceptabilă, ca atunci când exclude dragostea platonică din sfera iubirii autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se refugiază într-un parcurs narcisist, mizantropic sau prometeic, din care dinamica euharistic-personalistă este exclusă. Modelul platonic al Academiei antice sau al Păltinișului modern 1 - în care profesorului îi revine responsabilitatea șlefuirii meticuloase a învățăcelului - se cuvine redescoperit. Operând într-un registru anglo-saxon, tutorele i-ar putea oferi studentului sfaturi nu doar în chestiuni strict academice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
posibile în reflecția filozofică și teologică 1. Localizarea centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a gândirii religioase, specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
etice se risipesc în van. Adevărul trebuia căutat împreună. Dezvăluirea „centrului” sau a „originii” (archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a unei lumi care nu crede în percepția subiectivistă și perspectivală a ființei. Aceasta explică și inexistența conceptului de proprietate intelectuală în Antichitate. „Vânând esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să-l interpreteze alegoric. Povestea degradării temporalității originare nu este mai mult decât o poveste. Istoria începe acolo unde omul este supus degradării ontologice, corupției și morții. Abandonul mitului coincide, în lumea greacă, cu vârsta de aur a istoriei. Mefiența platonică față de structurile devenirii trebuia învinsă. Începuturile acestei discipline critice a memoriei pot fi găsite, cel puțin de către eurocentrici, la Herodot (484-425 î. Hr.), Tucidide (460-400 î. Hr.) și Polybius (210-126 î.Hr.). Cu ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care cade
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
simtă copleșit de un adevărat potop de băutură și mîncare bună. Am închinat trei zile digestiei studioase a acestei uriașe cantități de bere, carne și pîine, zile în care mi-au venit numeroase gînduri profunde, susceptibile de aplicațiuni transcendente și platonice; mai mult încă, am alcătuit eu însumi tabele suplimentare, cuprinzînd cantitatea probabilă de batog și alte produse consumate de fiece harponist olandez din străvechea flotă de vînătoare trimisă în Groenlanda și Spitzbergen. în primul rînd, cantitatea de unt și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de plăsmuirea fantasmatică a femeii ideale, „descinsă de pe tărâmul florilor de zăpadă” (aluzie la un tulburător eveniment biografic). E o poezie a simțurilor și a vibrațiilor erotice, dar eliberată de patimă, de pasiunea carnală, cu desprinderea de material specifică motivelor platonice. Cel mai important studiu de mitologie și istorie comparată a religiilor, conceput în perioada exilului său în Spania, este cel consacrat lui Zamolxis și intitulat Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cercetare rămasă neîncheiată și publicată postum, în țară
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
Studii”, „Poezii”, „Traduceri”, „Studii pedagogice și comemorări”, „Recenzii”, „Rezumate în limbi străine”, „Dări de seamă”. Deși au apărut puține numere, revista se impune prin claritate și profesionalism. În articolul intitulat Civilizația antică, Th. Simenschy utilizează o subtilă alegorie de tip platonic. Șt. Bezdechi scrie despre Raportul dintre cuvânt și idee la Platon, G. Guțu despre Ideile metafizice ale moralei lui Seneca, iar N. Jingoiu despre Creștinismul lui Seneca filosoful. Toma I. Vasilescu argumentează o interesantă ipoteză referitoare la originea conceptului „genius
CAMENAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286050_a_287379]
-
de pe scena Renașterii nici nu poate fi înțeles decât urmărindu-i geneza în chintesența timpurilor istorice anterioare. Câștigul pe care îl aduce opera lui Negulescu privind cunoașterea ideilor Renașterii ne apropie mult de capitolele fundamentale ale genezei lumii moderne. Academia platonică din Florența, personalitatea lui Georgios Gemistos Plethon, precum și a lui Leon Evreul (precursorul lui Spinoza) relevă dialogul cultural european în care se întrepătrund luminile filosofiei elene (al cărei avanpost era Constantinopolul) cu acelea ale Italiei quattrocentești, așa cum converg luminile ortodoxismului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]