577 matches
-
făcură gorapa la poalele unui cireș măreț, a cărui frunze cădeau una câte una în bătaia vântului și a stropilor de ploaie. - Vino, fata tatii, dar, stai pe pat, să-ți spui o vorbă. Dragostea de tânără, Savetuță, e ca pleava din grâu: se scutură, se împrăștie și o pierzi. Rămâne boaba curată. Ei, pe ea trebuie să o sădești, să o uzi și să ai grijă să se facă mare, dar mai ales să nu se ofilească nicicând. Nu risipi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pământ, cu fața-n miriște, c-un umăr întors și-un picior răsucit, necunoscutul gemea de parcă-și dădea duhul. Un miros acru și înțepător de sudoare și sânge le năpădi când se apropiară. Parcă luară în brațe un sac cu pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sau cei cu bube în cap, împinși spre ciolan de instituțiile care-i controlează, fosta Securitate și Miliție, precum și structurile partidului comunist. Nu simt nici un aer proaspăt dinspre tânăra generație, singura capabilă să trimită la lada de gunoi toată această pleavă ridicată deasupra apei după răsturnarea hârdăului. Prea timpuriu corupți de morcovul avantajelor ce-i așteaptă dacă sunt cuminți și nu mișcă în front, ei au luat deja drumul vechilor activiști U.T.C., profitând cu cinism de șansa selecției negative care
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
la atmosferă prin plinătatea detaliilor, realitatea reperelor, firescul cursului narativ, tragic indus. Scena este a unei lumi răsturnate în care însă totul pare a fi la locul său. Când vremurile vin mai înspre noi, în ceea ce s-a numit tranziție, pleava rămâne deasupra apei. într-un Five o^clock la un secol după cel caragialian, țațelor cu mofturi de cucoane le iau locul veninoase exemplare ale lumii proaspeților îmbogățiți, mădulare, cândva, ale nomenclaturii. Acum dialogul e mai sinuos, săgețile mai vătuite
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
Această clădire importantă, acest centru al tuturor centrelor, acest turn al bunăstării există pentru ca oamenii să nu rămînă șomeri, să avem stabilitate rezonabilă și împrejurimi decente. — Animale, zise Pettigrew. Aici ne ocupăm de animale. De nespălați, de nepieptănați și de pleava plevii. — Pettigrew vrea să spună că nu sînt suficiente slujbe și case pentru toată lumea. Evident, ca în toate societățile unde există competiție, șomerii și cei fără de adăpost sînt, de obicei, mai puțin inteligenți, mai nesănătoși, mai lipsiți de energie decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie mai puternic, mai puțin atârnător de fluctuațiuni politice decum e la noi. Din contră, observăm că toate propunerile de reformă, mai ales cele preconizate de d. C. A. Rosetti, tind a preface și mai mult organele statului într-o pleavă bătută când încolo când încoace de vântul întîmplării și de vicisitudini electorale. [21 octombrie 1882] ["GRUIE SÎNGER... Gruie Sânger în traducere germană a apărut acum de curând la librăria Wlh. Friedrich din Lipsca. Este o broșură [de] 28 pagine, în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dumnezeu. Așa e, d-le C. A. Rosetti! Faceți averi, vă creați gloriole de-o zi, vă credeți mari în închipuirea d-voastră! Dar va veni o zi în care o ușoară suflare a pieptului acestei țări va spulbera toată pleava din Bizanț, în [care] nici prin vis nu va trece generațiilor viitoare ca un C. A. Rosetti a fost posibil măcar pe pământ românesc. Precum marii și înțelepții egipteni, gonind pe hyxoși, au nimicit orice urmă ce-o lăsase pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de agresivitatea feroce a adversarilor lor. Metronius îi încuraja pe ai săi, le striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS] O, nebunie A generații și popoară, Romo, În multe chipuri nebunia lor! Ai zugrăvit pe pânza istoriei Visul mărirei omenești, ș-aspiră Oricare din noaptea vieței sale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Decât viață, suflet și Dumnezeu iubesc. Aceasta este taina vieți-mi ș-a purtări-mi - Roman Bodei, pricepi tu aceea ce îți spun? ROMAN Ei? și ce-mi pasă mie ce vrei să-mi spui, moșnege Care în loc de crieri ai pleavă-n cap... și care Nu ești de Domn cum nu sânt eu făcut spre a fi papă... De la copil luat-ai și pînea lui din gură... La câni ai azvîrlit-o... Sas nu-i decât un câne. [DRAGUL] Tu ești în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iată mantaua lui Dragoș... o îmbracă. [ȘTEFAN] Așa e-n lume, unul pe altul se dezbracă, Noi dezbrăcăm pe Dragul de bani și [de] avere, Luăm din toată casa ce sufletul ne cere Și biată moștenirea lui Dragoș chiar ca pleava... Știu, de-o ajunge vârsta dintr-însa mult afla-va... Ah! unde e Susana, la sînu-i să mă culce? Somnul după beție la ea... ROMAN (adînc) E lung! ȘTEFAN E dulce. La mine vin! fetițo, Căci sânt un înțelept! ROMAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
multe v-aș [mai] spune Ce mintea omenească n-a mai putut gândi - Dar astfel, făr'de carte, abia iscălitura Știindu-mi eu a pune cu sufletu -mpreună Pe-a voastre cărți domnești... toți m-ar numi aicea Moșneag cu pleavă-n creieri, cu gura minciunoasă. IUGA Boierii mei, iertare vă cer acum la toți... De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi, De-am jinduit vrodată norocul a cuiva, De n-am fost o-ntrupată cumpănă a dreptății, De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca ochii, ca țara, ca viața. Și cu povești bătrâne v-am îndulcit junia. Eu, Arbore, portarul... Dar omul în Domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci la bătrâni e slab capul, gândirile copile. Stntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot bate. Ce știm noi? - Voi trimiteți la regele polon Ca el să se unească cu toții la un loc Să dați la turci războaie... Și Cârje cel cu minte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai iubit... (în sine) Dar astăzi? ARB[ORE] V-am îndulcit junia Eu, Arbore portarul... Dar omul în domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci capu-i slab la dânșii, gîndirile-s copile, {EminescuOpVIII 158} Sîntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot bate. Ce știm noi?... (provocător) Voi trimiteți la regele polon Ca el să se unească cu toții la un loc, Să dați la turci războaie... și Gîrje cel cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, Că prin acele neguri demonii-n stoluri zboară Și lumea din adâncuri o scutură, ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Căzând negre și stinse, surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde, Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
călcîiele cu sila. 23. Poate un Etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul? 24. De aceea, îi voi risipi, ca pleava luată de vîntul pustiei. 25. Iată-ți soarta, partea pe care ți-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat, și ți-ai pus încrederea în minciună. 26. De aceea îți voi ridica poalele și ți le voi da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt și cu foc. 17. Acela are lopata în mînă; Își va curăți aria cu desăvîrșire, și Își va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge." 18. Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, și-i dădea încă multe alte îndemnuri. 19. Dar cîrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Cristina îi urmează. Pe la prînz, oprește lîngă ei o șaretă. E inginera agronomă. Îi vede pe copii și vrea să-i alunge. Cînd dă cu ochii de Mihai, încearcă să-i explice că tocmai s-a aruncat în iaz niște pleavă de grîu și că nu se pescuiește în locurile furajate. Mihai arată spre punga de plastic, umplută cu apă, din mîna Cristinei, în care se zbenguie cei cîțiva peștișori, pe care fetița îi ține ca pe o comoară: Dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aș fi preferat să studiez În Orașul-Méliès, ceea ce nu i-a Împiedicat pe părinții mei să considere că era de neconceput să mă lase să trăiesc singur la Paris la vîrsta mea. Mă și vedeau, la șaptesprezece ani, pierdut În pleava din Place Pigalle, trăind În concubinaj cu o tîrfă și alegîndu-mă și cu un sifilis, sau violat de vreun hamal din hale, sau murind de inaniție În camera mea fără reșou, deoarece nu Învățasem nici măcar să-mi fierb un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce fel de himeră este omul? (Era pasajul meu preferat). Ce lucru nou, ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
palmele bătucite pentru a simți plăcerea plevii care îl gâdilă în palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul de țărâna și de iarbă, apoi îl scuipa ușor și bagă în buzunarul pantalonilor pleava, păstrând-o că pe o amintire scumpă. Când ajunge acasă, moș Gheorghe se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trântorii, prinșii cu fapte răle acolo, la ei, În Regat. Uită-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă, la ei, de răi, ni-i trimete nouă, de buni, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nevoile și neamul..., prinseseră de șfichiurile harapnicelor curnuți; loveau numai În cai; și numai la părțile sensibile - asta sigur am citit-o. Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]