945 matches
-
Agresivitatea este o conduită frecvent Întâlnită În psihiatria clinică ca răspuns al perturbărilor relaționale, sociale și intrafamiliale ce ține de o pleiadă de factori care se asociază În moduri diferite și În care dispoziția, conjunctura și predispoziția se regăsesc În procente variabile. Studiul clinic al comportamentului agresiv presupune observarea conduitelor agresive În ansamblul lor, cu precădere cele exteriorizate, “acting out”-ul reprezentând
CONSIDERAŢII CLINICE PRIVIND MANIFESTĂRILE AUTO- ŞI HETEROAGRESIVE ÎN MORBIDITATEA PSIHIATRICĂ CURENTĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată pe jumătate de vârcolac. Se ivesc, pe rând, Cancerul, Pleiadele, Hiadele, Orion... Furtuna toamnei egeice se aude dincolo de munții Olimp, se văd fulgerele și se aud tunetele lui Zeus, care s-a mâniat, cine știe din ce pricină, pe tesalienii cei mândri și pe lapiții bătăuși. „Iată cum învăluie lumea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grație permanenței și regularității mișcării circulare, grație legilor sferei - personificată de Atlas, tatăl lui Calipso. Așadar, legăturile lui Ulise cu Calipso nu sunt simple relații erotice, ci „țesătură”, tramă paideutică a destinului. Ulise contemplă cerul, unde se țese soarta. Studiază Pleiadele, Hiadele, Orion și devine, astfel, el însuși savant care se ocupă de apotelesmatică - numele dat, pe atunci, astronomiei. Dar, într-o zi, studiul acesta pansofic se încheie. Ulise trebuie să plece acasă pentru a-și împlini destinul citit în stele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
craiovene „Năzuința”, al cărei director va fi în 1928-1929, ulterior conducând hebdomadarul „Săptămâna”, apărut în 1931-1932, tot la Craiova. P.-Ț. a cercetat cu precădere literatura spaniolă, în studii despre Cervantes, Lope de Vega, Unamuno, Manuel Machado, Rubén Darío. În „Pleiada” (1927) semnează cel dintâi studiu românesc despre poezia latino-americană, popularizata și prin numeroase traduceri. S-a arătat interesat nu numai de scriitorii clasici, ci și contemporani. Atras îndeosebi de Cervantes, analizează, după principii istorico-literare pozitiviste, raporturile dintre biografie și opera
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
12; Perpessicius, Opere, XII, 227; Al. Lascarov-Moldovanu, „Cervantes”, „Răsăritul”, 1925, 4; E. [Mircea Eliade], „Prozatorii spanioli contemporani”, „Revista universitară”, 1926, 1; Pompiliu Constantinescu, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, VL, 1927, 40; N. I. Herescu, „Asemănări și analogii în folclorul român și iberic”, „Pleiada”, 1927, 2; Sandu Teleajen, „Rătăcirea lui Ion Vancea”, „Gândul nostru”, 1927, 2; Al. Marcu, Un răspuns, VL, 1929, 104; Lascăr Sebastian, Un mare specialist și un mic plagiat, ĂLA, 1931, 560; Traian Mateescu, „Idolul vremii”, VL, 1931, 133; Metzulescu, Literile
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
îi editează volumul Flori sacre. Face parte, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună, din conducerea revistei „Flacăra” (1914), între 1922 și 1924 scoate, cu Tudor Arghezi și Vladimir Streinu, „Cugetul românesc”, participă, alături de N.I. Herescu și V. Voiculescu, la conducerea „Pleiadei” (1934). Pentru un timp s-a apropiat și de gruparea de la „Gândirea”. Colaborează cu articole, versuri și traduceri la „Adevărul literar și artistic”, „Arta”, „Azi”, „Calendarul”, „Cronica” lui Tudor Arghezi, „Cuvântul literar și artistic”, „Flacăra”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
După cel de-al doilea război mondial s-a dedicat traducerilor din lirica medievală franceză, izbutind să tipărească transpuneri din opera lui Ronsard (1967), Tristan și Iseut, în versiunea modernă a lui Joseph Bédier (1970), și o antologie din creațiile Pleiadei (I-II, 1975-1976). Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în ciclul Flori presate, din cartea de debut, stau alături versiuni din Tennyson, Édouard Pailleron, Sully Prudhomme, Rückert, François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
Bibliographie franco-roumaine (în colaborare cu Getta-Hélène Rally), I-II, pref. Mario Roques, Paris, 1930. Traduceri: Ronsard, Antologie lirică, introd. trad., pref. Șerban Cioculescu, București, 1967; Tristan și Iseut, reînnoire de Joseph Bédier, pref. Gaston Paris, București, 1970; Antologie lirică. II. Pleiada, partea I-II, București, 1975-1976. Repere bibliografice: A. Bădăuță, „Studente”, G, 1925, 11; P. Bănescu, „Studente”, „Țara voievozilor”, 1925, 6-7; B. Vr. [Bogdan Varvara], „Studente”, LUT, 1925, 975; Lovinescu, Sburătorul, I, passim; Al.A.Ph. [Al.A. Philippide], „Bibliographie franco-roumaine
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
privind „independența constituțională” a Transilvaniei, I. Ionescu de la Brad, Iulia Aricescu, I. Missail și I. Hodoș, care, sub pseudonimul Gemenul, trimitea articolul Răsunet din M-ții Apuseni ai Transilvaniei. G. Sion semnează, la rubrica intitulată „Convorbiri literare”, încercări de critică (Pleiada poeților români sau Nemesis-Satire politice), lipsite uneori de obiectivitate, apoi articole în care discută situația literaturii și a scriitorului român, dezvoltarea presei periodice, evoluția limbii literare ș.a. De la Iași se primesc mai multe corespondențe politice semnate Iassiorum Municipium. Se traduc
REVISTA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289187_a_290516]
-
prin finețe a distincțiilor și bogăție a asociațiilor, prin rigoare și suplețe, minuție și lărgime de vederi, mobilitatea susținând un demers interpretativ doldora de erudiție. Admirator declarat al Evului Mediu latin și al filosofiei scolastice, M. s-a înscris în pleiada de tineri exegeți care după 1990 au contribuit la trezirea interesului pentru această zonă culturală. Tălmăcirile din Sf. Augustin (De dialectica, De Magistro, Confessiones), Plotin, William Ockam, Thomas de Aquino sau din Emmanuel Swedenborg se remarcă prin corectitudinea transpunerii, adecvarea
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
Ulterior, deși scrie puțin, numele îi apare într-o mulțime de periodice, printre care „Tribuna literară”, „Cronica”, „Secolul”, „Observatorul”, „Analele literare și științifice”, „Toamna”, „Românul literar”, „Românul din Ardeal”, „Revista literară”, „Revista celorlalți”, „Convorbiri critice”. În 1904 tânărul scoate revista „Pleiada”, dispărută după al doilea număr. Editorial, debutează cu placheta Aripi negre (1909), sumarul, organizat altfel, fiind reluat integral în Aripi fantastice (1925), alături de câteva piese noi, apărute în „Adevărul literar și artistic”. Alte poezii, îndeobște sonete, sunt găzduite începând din
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează că literatura neolatină franceză nu e o „simplă imitație și nu e de tot mediocră”, iar unele manifestări ale ei revelează deja un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o bună zi, element de inspirație”. Și încă: „Pleiada pare să fi retrăit în
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o bună zi, element de inspirație”. Și încă: „Pleiada pare să fi retrăit în limba franceză evoluția pe care neolatinii o trăiseră în limba latină”. În demonstrație, autorul e nevoit să se bazeze aproape exclusiv pe propriile-i investigații, deoarece nu a găsit „vreun studiu sintetic asupra poeziei neolatine
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
PLEIADA, revistă apărută la București, lunar, între 15 martie și 15 iunie 1930, sub direcția lui Valeriu Grecu. Într-un Cuvânt înainte, se arată că „«Pleiada» s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea
PLEIADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
PLEIADA, revistă apărută la București, lunar, între 15 martie și 15 iunie 1930, sub direcția lui Valeriu Grecu. Într-un Cuvânt înainte, se arată că „«Pleiada» s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea mai largă cu putință”. Se publică foarte multă poezie, semnată de Radu Gyr, Radu Boureanu, Ion Pillat, V. Demetrius, Al.T. Stamatiad, George Murnu, G.
PLEIADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
PLEIADA, revistă „pentru poezie și artă” apărută la București în ianuarie 1934 (un singur număr), avându-i ca redactori pe N.I. Herescu, Ion Pillat și V. Voiculescu. Continuând „Pleiada” craioveană (1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor
PLEIADA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
PLEIADA, revistă „pentru poezie și artă” apărută la București în ianuarie 1934 (un singur număr), avându-i ca redactori pe N.I. Herescu, Ion Pillat și V. Voiculescu. Continuând „Pleiada” craioveană (1927-1928), publicația bucureșteană include în sumar un studiu al lui Tudor Vianu, Poezia lui Ion Pillat, urmat de un grupaj din lirica autorului (ciclul Scutul Minervei), apoi versuri de V. Voiculescu și Ștefan I. Nenițescu. Aici N.I. Herescu, latinistul
PLEIADA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288846_a_290175]
-
PLEIADA, publicație apărută la Craiova, lunar, din noiembrie 1927 până în februarie 1928, cu subtitlul „Revista pentru poezie, critică și ideologie”. Redactori: N.I. Herescu și Ț. Păunescu-Ulmu. În locul editorialului programatic, Ț. Păunescu-Ulmu publică articolul Un aspect al poeziei lui Eminescu. Același autor
PLEIADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288844_a_290173]
-
PLEIADA, revistă apărută la Iași, lunar, din ianuarie până în iunie 1938. „Purtător de grijă” al acestei „culegeri de literatură și artă” este inițial Petru Pascaru, de la numărul 2 director fiind Cezar Popa, iar ca redactori figurează Petru Pascaru și Iosif Ion
PLEIADA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288847_a_290176]
-
simbol mitologic, o imagine din natură, o rememorare autobiografică etc. Potrivit propriilor mărturisiri, scriitorul avea în proiect și două romane, Fatma sau Focul de paie și Amor academic, reușind să publice numai câteva capitole din primul. Criticul P. aparține strălucitei pleiade care se afirmă în perioada interbelică, având o contribuție esențială în evoluția literelor românești. E. Lovinescu îl încadrează în a treia generație postmaioresciană, alături de G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, meritul cardinal al acestei generații
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Dumitru Păcuraru, Alexandru Pintescu, Anamaria Pop, Ilie Sălceanu. Ulterior Radu Ulmeanu devine director, redactor-șef fiind Ion Vădan, secretar general de redacție Ion Ghiur, redactor principal Vasile Tarta, iar subtitlul consemna faptul că publicația este scoasă de Casa de Editură Pleiade. De la numărul 2/1991 din colegiul de redacție face parte și Grigore Scarlat. În articolul La început se arată că P. își propune „să facă ceea ce trebuie să facă o revistă dintr-o zonă periferică a țării, să prezinte o
PLEIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a fenomenului și spre nuanțele particulare, cristalizate original în creația unei pleiade de poeți români contemporani. Bacovia e văzut ca un element catalitic, și nu ca model imitat. Eseul semnalează, concomitent, terenul predilect al criticului - poezia contemporană. Provinciile imaginare grupează douăsprezece eseuri despre scriitori contemporani, ilustrând vârste diferite ale literaturii române. Patru
OPREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Opere, vol. 21, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1968), Tropice triste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Marrou, H.-I. (1958), „Le metier d’historien”, în L’Historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marrou, H.-I. (1958), De la connaissance historique, Seuil, Paris. Marrou, H.-I. (1961), Qu-est-ce qu l’historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marsh, R.M. (1967), Comparative Sociology, Harcourt, Brace and World, New York. Marx, K., Engels, Fr. (1958), „Ideologia germană
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Științifică și Enciclopedică, București. Marrou, H.-I. (1958), „Le metier d’historien”, în L’Historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marrou, H.-I. (1958), De la connaissance historique, Seuil, Paris. Marrou, H.-I. (1961), Qu-est-ce qu l’historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marsh, R.M. (1967), Comparative Sociology, Harcourt, Brace and World, New York. Marx, K., Engels, Fr. (1958), „Ideologia germană”, în Opere, vol. 3, Editura Politică, București. Marx, K., Engels, Fr. (1958), „Sfânta Familie”, în Opere, vol. 4, Editura Politică, București. Mead
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
The Planning of Change, Holt, Rinehart and Winston, New York. March, J.G., Simon, H.A. (1964), Les Organisations, Dunod, Paris. Marcuse, H. (1977), Scrieri filosofice, Editura Politică, București. Marrou, H.-I. (1958), „Le metier d’historien”, în L’Historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marrou, H.-I. (1958), De la connaissance historique, Seuil, Paris. Marrou, H.-I. (1961), Qu-est-ce qu l’historie et ses methodes, Pleiade, Paris. Marrow, J.A., French, J.R.P.Jr. (1961), „Changing a stereotype in industry”, în W.G. Bennis, K.D. Benne
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]