1,866 matches
-
să plec. (Când vede că insistă ca un adolescent care și-a învățat bine lecția, îi întinde boticul și el o sărută din nou, se excită vizibil, ea luptă. Dar ea tot îl mai întreabă, asta după ce simte că el plesnește.) Păi, chiar aveai de gând să mă lași să plec????? Vroiam să văd cum suporți, să văd dacă mă aștepți. De astăzi până luni mai sunt trei zile... Și nu mă așteptai? Poate-aș fi plecat în Grecia, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cine ar putea iubi o profesoară?, mi s-ar strepezi dinții, un oraș plin de muște, de câini, prea mult, mi se cere prea mult să locuiesc aici, n-am nici o bucurie, cât îi iubesc eu pe toți ăștia care plesnesc de prostie, sunt proști și agresivi, numai gura de ei, de când îi știu, și i-au omorât pe cei mai buni, l-au izgonit pe Cuza, nu?, cică au omorât 80% dintre conducători, suntem un popor care-și omoară domnitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mare lucru. Am urcat înapoi, dar tipu’ nu era la serviciu, mă chinuiam ca o leoaică, tare aș fi vrut să fie acolo Străinul... meu. Mi-a crescut tensiunea, mă abțineam să nu plâng, așa, ca să nu mă vadă lumea, plesneam, era pe la prânz și-am plecat acasă, nu mai puteam sta în spațiul ăla, să mă omori... Fata mea nu era. Aștept... Se face ora trei, ea nu, se face patru, ea nu, cineva o furase (accentuează) îmi furase victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
falice, tot pământul și tot cerul -, are în față atâta frumusețe și în minte atâta durere și atâta moarte, că nu știe nici el ce să facă. E roșu în obraji, ca atunci când ai tensiunea mare și stă să-ți plesnească ceva... Dacă mă chemați la cules, sigur că vin. Tina e în picioare, lângă el, măsoară curtea casei cu un interes ciudat, evident și adevărat, se vede pe ea. Nimic nu contează, își spune fata, casa?, cele câteva mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se apropie prânzul și ei sunt tot acolo, între straturi. El, cu nasul lui mare în pământ, în mirosurile care se amestecă aspru și crud, el, cu obrajii roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs de balerine. Deși trăiam împreună de trei ani, era o fată perpetuă, nu arăta a ceea ce noi numim „o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un păcat și așa mai departe. Oare au oglinzi în Rai? Oare au whisky? Oare? - Și zi așa, te-ai căcat? Cea mai iubită voce din lume. Mariana deschise ochii. Mișu, în desuuri roșii de satin, cu paiete, gata-gata să plesnească pe el, dansa în jurul unei cozi de mătură. - Și zi așa, păi cine o să mai facă striptease în barul meu din America? Mulțumesc, Doamne, că m-ai primit în Rai! Raiul e aici pe pământ, Raiul e în Mișu! - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o făcuse, din prunul din curtea MaxiBarului, ăla pe care întinde Mariana rufele. - Hai noroc și să fiți fericiți! - Și ție să-ți trăiască copilul! Sănătate! Cuvinte nespuse pluteau între ei. Două vene de pe fruntea lui Zelea stăteau mai-mai să plesnească de atâta ipocrizie. - Și zi așa, Mișule, o să-ți fiu naș. - Orice naș își are nașul! - Așa e. Hai noroc. Mai ții tu minte, Mișule... Mișu ținea minte bine. Așa de bine, că dacă ar mai fi avut halterele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
puțin suspecți. Câțiva oameni muriseră în incendii. Câțiva oameni muriseră în bătaie. Visul american devenise un coșmar - și totul era din vina lui Mișu. Sala era plină ochi cu tineri blonzi, forțoși, care se antrenau cu dinții strânși și fibrele plesnind. Nici urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati e obosit și stă prost cu nervii. Pst, liniște, sau îi plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune cu porțelanuri strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte și gesturi. În ton și în atitudine, unde nu te încurci niciodată, fiindcă e preferabil să bagi mâna în gențile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
furi portofele, aș vrea să arunc ceva în aer chiar acum. Așa ai reuși să atragi atenția asupra ta, iar lumea ți‑ar arăta considerație în loc de o nepăsare delicată. Rainer se dă mare spunând că tatălui său aproape că‑i plesnește pieptul de fericire (după cum spune el) atunci când călătorește cu avionul la New York și privește în jos, pentru că acolo, deasupra norilor, se află libertatea. Numai că de la terminarea războiului tatăl lui n‑a ajuns mai departe de Zwettl, în Waldviertel. Precizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În șoaptă. Mai ales nu trebuie să intru În panică. Aveam impresia că stăteam deasupra unei prăpastii, agățat de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
punea avionul În mișcare, și a trebuit să mă stăpânesc să nu izbucnesc În râs. Simțeam reacția În lanț a substanței excitante, ca Într-o fuziune nucleară. Sângele a Început să-mi fiarbă și am simțit mai Întâi cum au plesnit capilarele care-mi străbăteau degetul mic de la mâna stângă. Apoi celelalte vase sangvine au Început să-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lanț a substanței excitante, ca Într-o fuziune nucleară. Sângele a Început să-mi fiarbă și am simțit mai Întâi cum au plesnit capilarele care-mi străbăteau degetul mic de la mâna stângă. Apoi celelalte vase sangvine au Început să-mi plesnească una după alta, Într-un ritm tot mai accelerat, iar circulația sângelui mi s-a oprit. O perdea neagră mi se așternuse peste ochi și sub ea clipeau imaginile luminoase a unor flashbackuri. Prin fața ochilor mei defilau nu crâmpeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Economie al Partidului. A, portarul m-a lăsat să intru. — Văd și eu asta. Și mai exact, ce anume ai dori? Ridică dintr-o sprânceană și m-am întrebat dacă tatăl ei nu o considera încă destul de mică să o plesnească. Păi, ce aveți? În tonul ei se simțea o batjocură mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor fiice vor fi mult prea speriate ca să intre vreodată în casa unui bărbat străin, ca nu cumva el să se transforme într-un trol rău. — Vă rog, domnule, nu, zise ea. Am plesnit-o peste fundul gol și am împins-o de lângă mine. — Așa că, norocul tău, prințeso, e că sunt detectiv și nu trol, că altfel ai fi ketchup. — Sunteți polițist? înghiți ea spasmodic, cu lacrimile țâșnindu-i din ochi. — Exact, sunt polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a uita să luați scrisorile, desigur. Cine l-a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
antebrațul lui negru-vânăt, am adăugat: — Dacă nu sunteți convins încă, am o declarație de douăzeci de pagini făcută de Reinhard Lange. Himmler continuă să dea din cap. Își ocoli scaunul ca să stea în fața Brigadeführer-ului său, înțeleptul SS-ului, și îl plesni puternic peste față de două ori: — Luați-l din fața mea, zise el. E consemnat în camera lui până la noi ordine. Rahn! Anders! Asta e valabil și pentru voi. Glasul lui căpătă ascuțime aproape isterică: Afară, am zis! Nu mai sunteți membri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încerca să se gândească la ceva de spus. Nu era nevoie de prea multe explicații. Asta e chestia atunci când ești detectiv: mă prind foarte repede. Nu aveam nevoie de un motiv. Poate că el se pricepea mai bine să o plesnească decât mine, dat fiind că el era în SS. Indiferent de motiv, alcătuiau un cuplu cu înfățișare frumoasă, și aceasta fu modalitatea în care ei stătură în fața mea, Hildegard înlănțuindu-și în mod elocvent brațul de al lui. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea mamei cu un băț în mână. Oricât au învârtit ei butoanele, au plesnit aparatul, imaginea severă, mustrătoare a mamei cu bățul în mână nu dispărea. Normal, au fost cuprinși de o mare spaimă. 4) După ce, în sfârșit, imaginea mamei dispare, locul fricii este luat fără nici o tranziție de un foarte puternic sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba Română în ea bobul de grâu germinează verbele poemelor eminesciene. Al.Florin
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
de către divinitate - de a uita definitiv că trebuie să calce pe oricine și orice în picioare, dar și de a respecta cu adevărat natura din propria sa proximitate. Altfel, conform principiului creștin „După faptă și răsplată.”, natura însăși îi va plesni lui Homo sapiens sapiens direct în moalele capului și aroganța, și prostia, și disprețul nemărginit față de tot ceea ce îl înconjoară ca într-un tăcut dans canin, articulat sonor de Creatorul celest din nemărturisita Lui dorință de a ucide ridicolul din
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
privise niciodată. Un fel de lume pe dos îi conturasem sub privirile umezi ce priveau departe, în deșertul parcă înțepenit în sufletul său. - Hei, Tabi, aici sunt! - Da, văd, pui mic! - Te-am prins... Ai un iubit care te-a plesnit și l-ai părăsit. Sau ți-e dor de el? - ...Și e treaba ta? - Nuuu, dar sunt curioasă. Pleosc, trosc, și?... - Ei, la noi nu e așa. - Da? Păi da, cred și eu că, dacă vă strângeți toate, vai de
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]