1,904 matches
-
la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care Îl țin legat de lume ar fi plesnit și s-ar fi rupt. Nu simte nici un fel de imbold să-l lege la loc. — Rosa Parks. Da. Șoferul a dat-o jos din autobuz cînd a refuzat să se mute pe locurile din spate, corect. Bagă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea oaspeților undițe și momeală, astfel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-i cunosc pe nici unul dintre ei cu adevărat, explodează puștiul cu o sinceritate neașteptată. Se Întoarce către Wakefield. Ne-am cunoscut pe Internet, cum ți-am spus. Caddy este urmată pe scenă de o gagicuță țîțoasă cu vergeturi, care se plesnește peste fund cu energie, apoi de Claudette, cîntăreața jamaicană, care arată ca Josephine Baker și se mișcă pe propria ei muzică lentă, hipnotică, reducînd Întreaga sală la tăcere. Vrajă, gîndește Wakefield, recunoscător pentru anonimatul satisfăcător pe care ți-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Și nu asta e genul de burtă pe care vrei să-l ai în prima noapte pe care o petreci cu un bărbat. Sau mi-era teamă să nu duc furculița plină de spaghete la gură, iar spaghetele o să-mi plesnească fața ca niște bice umplându-mă de cu sos roșu. Felul în care reacționez la mâncare când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de nemișcat - preț de-o clipă și un soi de emoție, dar nu una pe care o cunoșteam, i-a scânteiat pe chip. Când a început din nou să vorbească, a fost limpede că ceva se schimbase în el. Ceva plesnise. Fântâna cu răbdare secase. James se dusese să aducă un pachet de toleranță, dar dulapul era gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis, e o plăcere să discut cu un bărbat așa de sensibil. Înțelegi grozav de bine dinamica relației dintre mine și James. Nu toți bărbații sunt atât de simțitori. —Mulțumesc, Claire, a spus el mândru. Aproape că-l auzeam cum plesnea de mulțumire. — Simt că am învățat foarte multe. Și nu-mi mai este teamă să plâng. —Bine, foarte bine, am exclamat entuziasmată, deși îngrozită la gândul că George s-ar putea oferi să-mi facă o demonstrație pe loc. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și spre groaza mea, m-am trezit deschizând gura. O voce s-a făcut auzită, iar vocea l-a întrebat pe Adam: — Deci din cauza asta îți plăcea să stai cu mine? Înțelegi? Pentru Kate? Pentru că aveam un copil? Simțeam că plesnesc de rușine. Nu-mi venea să cred că avusesem curajul să-l întreb. Nu te puteai înțelege cu subconștientul meu. Nu! a spus Adam. Ei, de fapt, n-a spus, ci mai curând a urlat. Nu, nu, nu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am sugerat. Adam s-a dezmeticit și a plecat din cameră după Helen. Am legănat-o pe Kate și am încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zdrobească. Spaima era atât de intensă încât mi se părea că visez. La suprafață, mi-am spus. Trebuie să ajung la suprafață. Privind în sus, părea foarte, foarte departe. Am țâșnit, mișcând violent din picioare, cu plămânii gata să-mi plesnească, am gonit în sus, tot mai sus, încălcând toate regulile, gândindu-mă că o să mor și e numai vina mea pentru că m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Baftă. Sună-mă. Eram tulburată și n-aveam stare. Nu aveam chef să lucrez, nu puteam decât să dau din colț în colț și să mă uit lung pe fereastră. După-amiază, târziu, cerul s-a făcut deodată vânăt, gata să plesnească, și atmosfera a devenit fierbinte, încărcată de tensiune statică. Teenie și-a ridicat privirea de la biroul ei. — Se pare c-o să avem parte de-o furtună. Am fost așa de copleșită că a trebuit să mă așez. Cerul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată fără ca ele să trebuiască să facă ceva. Chiar înainte ca Ariella să se ridice de pe scaun și să mă plesnească peste față, am continuat. —Ei bine, nu chiar nimic. Le-am făcut cu ochiul. Cel puțin, am încercat s-o fac, îmi ieșisem din mână nemaifăcând-o de ceva timp. Propun: o campanie a zvonurilor. De fiecare dată când iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un vis imposibil. Alice și-a purtat strălucitorul secret peste tot. Plesnea de energie; nici măcar ideea de a face față singură diverselor și dificilelor stadii ale sarcinii nu-i tăia elanul. Făcuse destui bani ca să se protejeze de cele mai multe probleme și era obișnuită să ia decizii de una singură. Avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre reciclare. Ar trebui să aibă cartierul general în zona de vest, numai că nu sunt sigură unde. Ai putea să-l găsești în cartea de telefon. —Pot să încerc. Cum se numește revista asta? —Ah! Frustrată, Alice s-a plesnit peste frunte. — Am uitat să-l întreb. Maică-sa a oftat. —O să fac tot ce pot. Dar toate eforturile doamnei Duffield și cercetările făcute de Alice pe internet n-au condus la nici un rezultat. Per total, Alice se simțea ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo se simțea din ce în ce mai inspirat de tema asta; era în vervă. — Iar la petreceri, copiatorul ar putea să se dovedească util și în alt fel, dacă înțelegi la ce mă refer. Hotărându-se s-o facă lată, Hugo s-a plesnit peste fund și-a rânjit. Avocatul era acum încântat. Și-a lins buzele roșii și strălucitoare și-a zis: — Da! Fantastic! — Așadar, a zâmbit Hugo acționând, ca de obicei, pe principiul bate fierul cât e cald. Ne-am înțeles? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste gura aia convingătoare era aproape de nestăpânit. Dar ironia, cu toate că era o metodă mai plictisitoare, se dovedea totuși mult mai sigură. —A, lui Theo îi plac constrângerile, a declarat el informativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-a apucat să-i adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ființă avea să iasă câștigătoare. Făcându-și socoteala că elementul surpriză era singura lui armă, Hugo a așteptat ca animalul să mai urce încă două trepte, apoi a sărit dintr-odată în sus, a scos un urlet de să-ți plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui. Fine își dorea cu disperare ca femeia să plece. —...dar am vrut să-ți mulțumesc, a încheiat Laura. —Să-mi mulțumești? a sărit Hugo întorcând capul ca să se uite la ea cu-atâta furie c-a simțit cum îi plesnește ceafa. Să-mi mulțumești? Laura, ai greșit filmul. Eu sunt în filmul ăla în care soțul, care a avut grijă de copil aproape toată viața acestuia, îl pierde, din cauza capriciului neveste-sii, care nu e niciodată acasă, dar suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Asiatică - principalul beneficiar al largheții pungii mele, Înainte și după moarte - care se grăbise să ofere locația neobișnuită pentru Înmormântarea mea, Muzeul de Young, care adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul de realizări personale, ar fi trebuit să plesnesc de mândrie. În loc de asta, mi s-a părut lipsit de sens. Brusc, m-a asaltat un vuiet de voci angajate În discuții de la toate cinele, prânzurile și galele la care am participat vreodată. În fața ochilor aveam un amalgam de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era mărunțică“, spunea Mama Scumpă, „tot ceea ce făcea era excesiv. Mânca prea multe pere. Era prea emotivă. De pildă, când râdea, nu se putea controla și cădea pe podea scuturată de o criză de chicoteli, iar eu trebuia s-o plesnesc ca s-o fac să-și revină. Ce e și mai rău, dormea toată noaptea, iar apoi căsca toată ziua. Dormea așa de mult că i se Înmuiseră oasele. De-aia leșina tot timpul ca o meduză scoasă din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
criticilor ei, mă comportam ca și cum aș fi fost mai lipsită de sentimente decât eram de fapt, mai ales față de ea. Îmi dădusem seama că lipsa de expresie și de emoție erau exact lucrurile care o făceau pe Mama Scumpă să plesnească de furie. Logica era următoarea: cum să mă rănească dacă eu oricum nu simțeam nimic? Deveneam din ce În ce mai puternică. Nu-mi mai tremurau picioarele și Învățasem să-mi ascund durerea. Îmi ascundeam sentimentele cele mai profunde atât de bine Încât uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
picioare și, fără să-și dea seama, produsul Îi dizolvă oja coral, apoi se mânji pe celălalt picior, din nou fără să-și dea seama. Puțin mai departe, dădură de un drum desfundat unde aștepta un camion Încărcat, gata să plesnească. Ăsta are sigur peste cincizeci de ani, spuse Bennie. Doi tineri le făcură cu mâna. Păreau să Îi cunoască pe Pată Neagră și pe Limbă, care se duseră spre ei și Începură o discuție animată. Și chiar se cunoșteau pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime și era Înspăimântător de adâncă - un labirint amețitor de coturi și curbe care se continuau În adâncime făcând imposibil de văzut unde era fundul prăpastiei. Părea că miezul pământului plesnise și despicase muntele În două. Ar putea fi o dolină, spuse Roxanne. Am văzut una În Galápagos. Se spunea că ar avea vreo doi kilometri adâncime. Dar nimeni nu știa sigur, din moment ce toți cei care coborâseră să cercetaze nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și liane. Alte colibe și diverse adăposturi de dimensiuni reduse se puteau vedea și-n afara perimetrului. —E atât de neschimbat, Îi șopti Wendy lui Wyatt. Parcă secolul XX n-ar fi ajuns prin părțile astea. —Place? spuse Pată Neagră plesnind de mândrie. Toți locuitorii se adunară În tabără - am numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe. Din când În când, scotea câte un suspin adânc, Își scărpina bărbia nerasă și se plesnea peste picioare vânând țânțari. Se simțea vinovat. Toate problemele pe care le aveau acum erau din vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic și de neschimbat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]