780 matches
-
scrie: „Aici odihnește vestitul cântăreț cobzar starostele lăutarilor moldoveni Vasile Barbu Lăutaru 1780-1860”. Când a sfârșit de vorbit, bătrânul și-a îndreptat privirea spre înalturi și a remarcat cu mirare: Îmi place, fiule, că tu niciodată nu dai semne de plictis ori de oboseală și chiar nici de foame... Asta nu înseamnă însă că trebuie să sărim peste masa de prânz. Nici pomeneală. Ca drept dovadă, am să-mi iau tălpășița spre grădina din poiană. Când îi auzi trâmbița îngerilor păzitori
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și dezastre, impasibil, cu marele lui cap ras, de consul roman. Dacă ar exista, dacă dacă dacă, dacă el și ei ar exista, acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare să vibreze, să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă brambureala recepționerului Vancea, un fel de trivializare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul gol, nimeni nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negrei rochii. Mâinile albe albe, din valul mânecilor negre și largi. Abia de se auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adâncimea și profunzimea lumii. Pentru asta nu e nevoie să conduci un taxi, băiatule. Orice vechitură de mașină e suficientă. — Ba nu, e o diferență. Cu o mașină obișnuită, pierzi elementul de trudă, care e esențial pentru întreaga experiență. Oboseala, plictisul, monotonia care te tâmpește. Apoi, din senin, simți brusc un mic impuls de libertate, o clipă sau două de fericire reală, neîntinată. Dar pentru ea trebuie să plătești. Fără trudă, nu cunoști nici fericirea. Tom habar nu avea de ce continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar, firește, dacă tu crezi că evaluarea ta e mai importantă decât cel care a Înființat compania... — N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, când Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătând din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bine sè nu ne mai vedem, prezența ei acolo, conferind, astfel, relației dintre ei, un sens mai profund, înèlțètor și poetic, mai presus de plècerea arzètoare a simțurilor sau de nevoia unei femei mèritate de a evadă din conformismul și plictisul conjugal, N-am fost la târgul de mașini, explicându-i Matei, am intrat în baza de date a poliției și am cèutat mașina ta, îmi doream s-o cumpèr! Cu 400 de euro în plus peste prețul mașinii l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
disperare ce amintesc de Funes „el memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Între blocurile unui cartier sordid. Curînd sîntem o turmă de stranii și posace animale ouătoare, stînd cuibăriți pe valize și cosîndu-ne fără Încetare uniformele. Treaba asta cu cusutul e mai degrabă o ocupație care ni se impune pentru a preveni plictisul și nemulțumirile - pentru că nu prea mai avem ce coase și probabil că În curînd, din cauza luminii slabe a Înserării și a frigului, o să ne coasem Între ele degetele țepene ca niște vreascuri, pline de mici infecții cauzate de igiena precară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
definiția fantasticului ca „breșă-n real“ (Roger Caillois), plus scena tranșării cadavrului din Inocentul lui Ian McEwan. Ca să vezi! Totul era de-o domesticitate dezarmantă. Dimineață de august la metrou în Bucureștii evacuați de febrilitatea vacanțieră. Sfârșit de săptămână, sfânt plictis de concediu, cu doar câteva siluete pe peron. Eram apelpisiți și responsabili, după o noapte străpunsă nu doar de hărmălaia lătră turilor tradiționale, dar și de strigătul disperat de ajutor al unei femei căreia, pe la patru dimineața, i se furase
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poate, zău așa, traducem și Lenin la Zürich. Cui trebuie să-i explic de ce? 1 decembrie 2011 La dulcea vampirizare Zău că-mi pierdusem de mult nădejdea că așa ceva poate să mi se mai întâmple! După aproape un deceniu de plictis, agasare sau rutinare resemnată, mi-am regăsit pentru două zile excitațiunea târgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepție, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate edițiile Bookarest/Bookfest și Gaudeamus. Să fi fost vreo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știu că nu ți-a plăcut - și cum să-ți placă, când nici mie nu mi-a plăcut - dar crede-mă că de nimic nu mi-i atât de groază ca de ideea că tonul ultrasentimental să nu-ți facă plictis, să nu te dezguste. Astăzi am avut o zi mai tristă decât toate celelalte - deși triste sunt toate - sunt cuprinsă de adâncă descurajare și deznădăjduire, un bine ce-l mai pot avea ar fi să mor. Și, dacă n-am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
avem a ne teme că vom da dovadă de slăbiciune. Dacă vă îndoiți, trageți cu urechea la ce se spune pe la mese, în luna august, în acele hoteluri pentru vilegiaturiști, în care prea milostivii noștri compatrioți își fac cura de plictis. Dacă tot mai șovăiți să trageți concluziile, citiți scrierile oamenilor zilei. Sau, mai curând, uitați-vă la ce se întâmplă în propria dumneavoastră familie și veți fi lămurit. Dragă prietene, să ne ferim a le da fie și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vremea e posomorâtă, cu ceață densă și umezeală pe măsură, în casa mea e lumină, e bine, e relaxant și frumos. Păstrez o anumită ordine a lucrurilor și a stilului meu de viață, fapt ce mă scutește de urât și plictis. Nu las loc gândurilor sumbre să-și facă apariția în existența mea cotidiană. Mereu gândesc pozitiv și reflectez la aspectele frumoase ale vieții... (p.194) Sau această închinare adresată Proniei: Mulțumesc Creatorului că mi-a dat mai mult decât am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Bacău sau mai știu eu în care mare oraș al țării. Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
primul birou al județului, glasul întâiului demnitar zice: "Joci tare, cucoană! Ți-ai pregătit toate pilele care să te ajute, la nevoie, să mă înfrunți. Frumos jucat, nimic de zis!" S-a lăsat liniștea. O liniște marcată de apatie și plictis. În fond, de ce ar trebui el s-o înfrunte pe această tovarășă, N.U.? Ca să-și pericliteze cariera? Ori, ferească..., și mai rău! Mai bine să lase totul baltă. Cine știe ce dandana ar mai putea să iasă?! Și de ce trebuie să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea iluziei de a fi poet. Nimic nu era poetic în ființa lui, cu excepția spleen-ului pe care îl afișa în plictisul față de viață și față de nevoia de a-și câștiga existența în special. Poate că era puțin cam necopt, poate că era incapabil să se adapteze unei societăți cam “grăbite” în trecerea ei prin timp, făcând vădite eforturi de a disprețui
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
lat. Schiller, asemenea cu ei, crede că timpul e pornit, ca o săgeată-n infinit, să zboare și când tu nu vrei. În Eminescu, ce frumos aleargă vremea printre astre cu toate dorurile noastre, dintre dezastrele de jos. Fug de plictis și nu înșir ce mai spun alți poeți de seamă, dinspre acest timp care ne cheamă cu al veșniciei elixir. Astăzi e luni, marți, miercuri, joi... nu mai privim în calendar, automat noi rupem foi și ne trezim că e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-n doi și cu gândul la copii prin care scăpăm cu toții de secerătoarea morții și rămânem veșnic vii. Fără ei și sărbători viața n-ar mai avea scări; pe adânci și-ntinse mări am fi niște muritori. Eu îmi risipesc plictisul și îi dau vieții un rost cu acest copil, cu scrisul, visul marelui meu rost. 2013 Flori și prunci Râzi, copile, de ce nu-i cum ar trebui să fie, în adâncul sufletului râde și o ciocârlie. Ca și ea tu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
chemările inima când fierbe iau în brațe zările. Pe-acolo, pe sus văd mai nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am scris. Râdem împreună de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din valuri să ajung la mal și am ajuns, dar istovit. Pe-această ruptă de vremi treaptă cu vipere mușcând din vise mai cred că, totuși, și-n abis e o Penelopă ce asteaptă. 12. Degeaba Te așteptam pân’ la plictis, Ileană Cosânzeană blondă, pe tine-a vieții mele sondă de energie și de vis; și prins-așa în a ta vrajă făceam la dragoste de strajă. Te așteptam să-ți încap golul cu plinul meu nerăbdător când universu-și umple holul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]