793 matches
-
defectele gramaticale nu determină valoarea unui roman. Numai că nu gramatical îmi sună prost frazele acestea, ci stilistic. Par scrise pe genunchi, într-o completă nepăsare față de ceea ce demult se numea artă literară. La un moment dat, vine vorba despre plictisul gros care se instalează în viața de cuplu a două personaje. Ceea ce, în transcrierea lui Florin Lăzărescu, arată cam așa: „Omul sociabil pe care îl cunoscuse, cu zeci de prieteni pe care îi vizita și [care] îl vizitau zilnic, aproape
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
ce păzește larii și pentru care focul sacru al căminului ar putea echivala cu plita de gătit și cu vatra pe care să îi încălzească soțului papucii. Căsnicia Portiei va fi, în continuare, o aventură, adică va fi salvată de plictis (deci salvată, pur și simplu). Găsitorul de comori va trebui să învețe să le și gereze, iar soția lui va ști că datoria ei de a nu lăsa focul sacru al iubirii să se stingă e echivalentă cu a ține
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
înzestrarea lui sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic, o atare creație ilustrează, firește, amoralitatea, acea amoralitate ce însoțește scepticismul iremediabil, plictisul devorator, incapabil de altceva decît de propria-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
astăzi forma încliftat (care presupune un verb a înclifta, prezent la Croitoru Bobârniche 2003 și Volceanov 2006). Adjectivul încliftat (echivalent cu înțolit) are atestări în presa actuală: „surpriza serii a fost însă consilierul prezidențial (...), încliftat la patru ace" (gardianul.ro); „plictisul sobru și «încliftat» în aere burgheze de la Cannes sau Nisa" (forum.realitatea.net, 8.03.2009); „un bătrânel la vreo 60 de ani, încliftat după mode depășite, curățel, aranjat și cu... monoclu" (Cronica română, 1 0. 05. 2006); „deputatul fusese
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
posibilitatea replicii, într-un ritm și într-o organizare socială procustiană), dar eșecul survine inevitabil și în ultimul strat al libertății și particularității individului: în relația intimă a cuplului. Într-o lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea ieșirii din plictisul existenței, sentimentele își pierd culoarea și tonusul. Acționând asupra tuturor în același fel, societatea degradează pe fiecare în parte, iar povestirile pot fi în final capitolele unui mozaicat, dar unitar roman. La nivelul narativ, Gabriela Adameșteanu dozează progresiv tensiunea, conduce
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul: Pustiurile Canaanului, Nisipurile și curmalii fierbinții Palestine, Geamătul gutural al caravanelor arabe, Cedrul Libanului și plictisul anticilor zidari, Sfântul Ierusalim. Și groaznicul ceas: Prăbușirea și grohotul Sinaiului, Când în foc se despică de la fulgerul ceresc Și în fonta împovăraților nori Aspru, strunit, prin negură privea La trupul rătăcitului ce se covrigea-n nisip, Greul ochi al
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
Angelo Mitchievici Zilele acestea, zapînd de la un talk show la altul, de la un miting la altul, am înțeles ceva din plictisul marilor carnasiere care își fac rondul în fața zăbrelelor cuștii și de ce românul în mod special este un animal politic, nu și politicos. Tot într-una din aceste zile am revăzut un film vechi și Ťscandalosť la vremea lui, ca și
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
pe an, va fi în putere nu numai să muncească și să poată spera la a se menține profesional, dar și să profite de un anume răsfăț material, nu de soiul aleșilor soartei din zilele noastre, învățați a refuza cu plictis bonificații de câteva sute de mii de dolari, ci la buzunarul obișnuiților de localuri unde curent se lasă pe masă chinta de bancnote ale republicii cu cea mai spornică cifră înaintea roiului de zerouri. În fine, bătrânul verde, căruia un
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
prostovanii de tot soiul dictîndu-și legea, furîndu-mi liniștea unor clipe ireversibile ale prezentului, făcîndu-mă să mă tem de cele nepromițătoare de bine ale viitorului; de duplicitatea și minciuna în care trebuia să viețuim, de ședințe, lozinci, manifestații, de fariseismul și plictisul limbii de lemn care transforma cuvintele în contrariul lor, la fel ca și realitatea înconjurătoare. Și toate însoțite de nevroza devastatoare provocată de neputința autoîmplinirii. De unde tristețea unei tinereți irosite care n-a mai putut fi recuperată vreodată.
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
atît mai mult cu cît imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită/ grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul iluziei dintre molizi de sub ferigi// plasa zilei e gri/ ci taie-i ochiurile/ cum ai tăia apa fîșii/ cu briciul". Desigur
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
consemna, în de acum celebru-i jurnal, acest adevăr care, vai, a rămas activ și evident până azi: Cred că intenționata confuzie care se face azi între o sărbătorire și o sărbătoare (subl. I.D.S.) stă la baza acelui sentiment de plictis și lehamite care compromite până și cele mai sfinte zile de patriotică aniversare. Într-o sărbătoare, Zeul rămâne absent, el este doar cel care girează bucuria și veselia noastră omenească: de îndată ce trecem la sărbătoriri (tot mai dese, mai lungi și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
nu cred că ne rămâne decât să alungăm Zeul calp al sărbătoririlor demagogice și populiste. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ar trebui să renunțăm la venerarea amintitoare a marilor date ale istoriei naționale. Pe care însă, pentru a scăpa de "plictis și lehamite", fiecare loc, instituție și persoană ar trebui să fie libere să le celebreze cum cred de cuviință. Nu sunt nici paseist, nici monarhist, dar am convingerea că, pentru a ne recâștiga acea mare Sărbătoare a bucuriei unanime, care
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Și iarăși nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituie chiar
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
rul 8 pe 2011 al revistei CONTA, editată în Piatra Neamț sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la atmosfera Cenaclului de luni și pînă la culisele Festivalului de la Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
unul din poemele sale metafizice din Reședința pe pămînt II ( Madrid, 1935), "Walking Around", unde începe prin a spune: Se întîmplă că obosesc să fiu om...". De ce?, se va întreba cititorul. Neruda mărturisește o serie de fenomene cotidiene, care exprimă plictisul său: Eu mă plimb cu calm, cu ochii, cu pantofii,/ cu furia, cu uitarea,/ merg, întîlnesc birouri și magazine ortopedice,/ și curți în care pe o sîrmă atîrnă haine:/ chiloți, prosoape și cămăși ce plîng/ cu încete lacrimi murdare". Se
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut întreg capodoperelor". Și atunci despre ce ar fi vorba? Turistul, e de părere poeta, urmărește o neimplicare în lumea sa habituală, o evadare echivalată cu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
victime tardive ale unei demistificări operate cu programatică statornicie, ca o exasperare a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o vară" (Noaptea cărăușilor). Sau: Și ce plictis era pe mare/ Dormea zeița de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
atac". A uzat din plin de ironie, făurindu-și un "aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol". Pentru Barbey d'Aurevilly, Brummell a fost un mistificator de geniu, produs al unei societăți devorate de plictis, pe care a dominat-o mai mult prin expresie decât prin limbaj. Fascinația pe care o provoca asupra celorlalți "o producea prin intonație, privire, gest, intenție transparentă, chiar tăcere". Numai că acest vrăjitor genial, produs al unei societăți sastisite, a
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
de mișcare în interferență cu celelalte două. Deci toate mijloacele folosite sunt ingenioase, chiar dacă nu inedite, și materialul uman al corpurilor interpreților de calitate. Dezastrul pentru noi toți constă în conținut. Dincolo de ușoare tente de umor, dominantă este nota de plictis a celor doi interpreți, specifică ființelor complet goale pe dinăuntru, plictis care nu se poate umple cu câteva nuanțe senzuale pe care le implică relația lor, ci numai cu multă, abundentă violență. Isterizat de golul din ei și de cel
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
sunt ingenioase, chiar dacă nu inedite, și materialul uman al corpurilor interpreților de calitate. Dezastrul pentru noi toți constă în conținut. Dincolo de ușoare tente de umor, dominantă este nota de plictis a celor doi interpreți, specifică ființelor complet goale pe dinăuntru, plictis care nu se poate umple cu câteva nuanțe senzuale pe care le implică relația lor, ci numai cu multă, abundentă violență. Isterizat de golul din ei și de cel din jur, el își caută o compensație în mișcări agitate, repetitive
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
neînvins, în fața micului monument gotic, din piatră gri-ardezie, care își înalță, pe versantul de nord al parcului, în memoria lui George Sturdza, o replică în miniatură a turnulețelor, crenelurilor, rozetelor și ogivelor din construcția principală. Trist mausoleu jucărie, de culoarea plictisului, unde se precizează și se perpetuează, vai! ceea ce te derutează aici, în timp ce, din toate părțile te năpădește desișul copacilor și te strânge zidul care înconjoară Miclăușenii. Să fugim! Să fugim! Să ne găsim refugiul sub cerul nesfârșit, să bem și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Manu, aici și-a pus bazele solide ale carierei actorul Mircea Constantinescu, aici au lucrat Alexandru Colpaci, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Alexandru Tocilescu, aici s-au întîmplat multe lucruri frumoase, care au încercat să sustragă cotidianul din plictis și derizoriu. Dacă răsfoim cu aplecare și cu răbdare impresionantul document, "perspectiva monografică" realizată de cîțiva inimoși și pasionați colegi (Dumitru Chirilă, Mircea Morariu, Lucian Drimba, Stelian Vasilescu, coordonați de Elisabeta Pop), observăm ce ținută avea repertoriul, ce nume de
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se fac bancuri ieftine, clișeele nu lipsesc și chiar nici plictisul, asta în prima parte a filmului. Apoi ritmul ficțiunii crește vertiginos. Personajele (interpretate strălucit de actori) trăiesc în profunzime o mare tragedie în mod inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]