671 matches
-
neutru; totul participă și nimic nu stă în afară, nimic nu este obiectiv. În groază, nu știi dacă lumea-i o prelungire negativă a eului sau eul o prelungire negativă a lumii; iar în extaz, nu poți să califici o plinătate, în așa măsură confuzia unică absoarbe diferențele ființei. O lume de urzici altruiste și de bolovani invitîndu-se la menuet... sau de stârvuri ce-și surâd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă. Prezența spiritului devenită colectivă anemiază
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cam cât absența absolută a unei secunde. După astfel de străfulgerări cunoașterea e inutilă, spiritul se supraviețuiește, iar Dumnezeu devine vacant de divinitate. Când ai dilatat viața la infinit, voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu-ți trezesc dorința de-a muri. Când însă universul devine o spumă de irealitate și extaz, și cerul se topește în căldura inimii, de curge azurul pe spațiul ei înnebunit de imensitate - atunci vocile sfârșirii emană din gâlgâirile plinătății. Și fericirea devine tot atât de vastă cât nefericirea. Infinitul trebuie să fie culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în insomnia nesfîrșirii! Avea-voi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi amăgit de separații, a nu mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula viața de moarte. Contopind toate într-o confuzie melodică de lumi, agitația infinită, sumbră și cuprinzătoare de elemente se purifică într-un fior de neant și plinătate, într-un suspin crescut din străfundurile ultime ale firii și care ne lasă pe veci un gust de muzică și de fum... Existența oamenilor e justificată prin reflexiile amare ce ni le inspiră. La un tribunal al amărăciunii, vor fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și În alte poeme. În Mihaida pacea conjugală este figurată de o tînără mamă ce Întinde sînul cu ardoare lacomului său prunc sub supravegherea unui seraf caritabil, Însă „objectul adorabil al ardorilor materne” (și, fatal, paterne) Îl găsim, În toată plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se Într-un regim de purități aeriene. Cerul, vegetația, rîurile care veghează idila biblică constituie o sinteză de virtuți virginale
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Tommaso, ce s-a-ntâmplat?. Te-ai luat la harță cu bandiții, sau ai devenit tu însuși bandit și ucigaș. Mario îl îmbrățișă cu căldură, cu sentimentul unui prieten a cărei companie este un dar ce trebuie tăit în toată plinătatea lui afectivă. Tommaso își dădu jos mantia zdrențuită și murdară și se lăsă într-un fotoliu. Pun să-ți pregătească repede o baie caldă, o să-ți treacă oboseala și o să poți să-mi povestești ce-ai mai pătimit. În timpul cinei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe ceilalți și cu toții, cornii, fagoții, clarinetele, fligornurile, trombonul, oboaiele și toba cea mare, ascultară povestea, la rândul lor. Apoi, flăcăul devenit bărbat, căci acum deosebea între răspunsuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face dintr-o dată să fiu în ușurare, în lumină și în desfătarea luminii<footnote Ibidem, 51, p. 266. footnote>. Lumina îi apare uneori Sfântului ca o rază sub forma unei funii care-l ridică mai presus de ceruri la vederea plinătății luminii dumnezeiești: Stând așa eu, sfâșiind întreg întunericul nopții, raza coboară la mine ca o funie din înălțimea cerului. Pun repede mâna pe ea, o strâng ca să o țin tare, ca și cum ar putea fi prinsă, și ea rămâne cu neputință
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Desigur că pământul pe care se mișcă filozofia nu trebuie confundat cu realul pe care-l instituie televiziunea, categoriile vieții sau mașina. Ceea ce declar mereu este că nu interesează decât individualul și realul care pot căpăta pecetea lui a fi, plinătatea ființei. Însă ce se întîmplă atunci cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uzul violenței, ci în cea pozitivă care subînțelege colaborarea cu Dumnezeu în acceptarea voinței sale. Jahve este Dumnezeul păcii, al shalomului; expresia frecventă Dumnezeul oștirilor este interpretată în sensul de Dumnezeul oștirilor cerești și pământești, al universului creat, înțeles ca plinătate a shalomului. În viziunea profeților, construirea păcii este un dar al lui Dumnezeu ce neagă pasivitatea omului invitat să răspundă pozitiv chemării sale. Interpelarea adusă de cuvântul profetic, vestitor de pace, începe prin exprimarea unei simple premise din care se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
uciderea, cu toate acestea El depășește preceptul antico-testamentar, îndepărtând din rădăcină dispozițiile interioare favorabile acestui rezultat. Ba mai mult chiar, trece dincolo de aceasta mărturisind și cerând umilința împlinirii primului pas, în cazul reconcilierii (cf. Mt 5, 21-24). În timp ce în Vechiul Testament plinătatea shalomului se revela celor bogați, celor puternici, celor drepți, celor înțelepți etc., prin noutatea evanghelică fericiți sunt cei marginalizați ai lumii: persecutați, asupriți, flămânzi... Preceptele iubirii și iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mântuire al lui Dumnezeu. Lui Cristos nu-i sunt necesare legiunile pentru a-și manifesta Adevărul, fiind Adevărul întrupat. Când Isus își afirmă propria persoană: Eu sunt!, dușmanii săi cad la pământ (In 18, 6); în El se află întreaga plinătate a Adevărului și a Păcii, atribute care au puterea dezorientării și învingerii adversarului. În cazul oștirilor de îngeri, în mod surprinzător, Cristos folosește termenul de legiuni și nu cel specific trupelor iudaice lipsite poate de coeziune, impact și prestigiu, spre deosebire de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iubire transformatoare, care este în sintonie cu Dumnezeu și cu aproapele prin comuniunea de viață (koinonía bíou). Adevăratul gnostic, care ajunge condiția de ápàteia, nu are nevoie de reguli sociale care rămân totuși necesare creștinilor care nu au atins încă plinătatea gnozei. Folosirea filozofiei grecești și a categoriilor sale, oricât ar părea de prudent, condiționează destul de mult atitudinea speculativă a teologilor alexandrini înclinați, îndeosebi Origene, să dea proeminență aspectelor doctrinare în detrimentul celor disciplinare sau morale, considerând că deprinderea etică este mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
veacul al doilea creștin, necesitatea unei catehizări tot mai organizate, mai sistematice și mai îndelungate, se face din ce în ce mai simțită, mai necesară în cadrul Bisericii, pentru cei care ar fi dorit să primească Taina Sfântului Botez. Și aceasta, atât pentru motivul că plinătatea de viață creștină părea cât de cât mai strânsă, dar mai ales pentru intensitatea cu care creșteau persecuțiile împotriva creștinilor. Pentru intrarea în creștinism era necesară o formație lăuntrică din care să pulseze atitudini limpezi și hotărâte, sprijinite pe o
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Niceta, Sfântul Duh îmbrățișează cu aceeași dragoste dumnezeiască toată lumea, îndreptând-o spre iubirea lui Dumnezeu și spre libertatea harică. El era prezent la crearea lumii, a grăit prin prooroci, a sfințit trupul în care s-a întrupat Cuvântul și din plinătatea Lui au primit Sfinții Apostoli „har peste har” (Ioan, 1,16). Totodată, El este prezent în lume ca Duh al înfierii, izvor al sfințeniei, lumină a sufletelor și împărțitor al darurilor; înnoiește firea zidită de Dumnezeu și lucrează veșnicia prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
câțiva dintre părinții cei mai bătrâni” din Psalmul 69: ,,Dumnezeule, vino în ajutorul meu, Doamne, să-mi ajuți mie, grăbește-Te!”. Metoda lui Cassian e rugăciunea pentru toată vremea și imploră singurul lucru ce-l poate aduce pe oricine la plinătatea rugăciunii: ajutorul lui Dumnezeu. Cheia înțelegerii insistenței lui Cassian asupra acestei formule e conștientizarea faptului că, deși rugăciunea e ancorată în acest mic verset, psalmii sunt recitați în continuare în rugăciunea canonică”a ceasurilor; lecturile biblice sunt citite și ele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
PSB, vol. 2, p. 384) „Iar spunând Hristos, nu dăm acest nume eternității dumnezeiești, ci trupului purtător de dumnezeire, Celui ce S-a arătat pe pământ și a petrecut cu oamenii, Celui odrăslit din feciorie, întru Care a locuit toată plinătatea dumnezeirii trupește, făcându-se pârga noii frământături, prin care Cuvântul a îmbrăcat firea noastră făcând-o neîntinată, curățită de toate patimile concrescute în ea”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a XIII-a, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tine, a luat micimea smereniei tale (Filip. 2, 8), mare fiind cinstea Celui ce a primit-o 49. Și mă mir că, auzind că S-a deșertat (fiindcă S-a deșertat pentru noi - Filip. 2, 7), nu te gândești la plinătate, ci, privind numai la smerenie, nu înțelegi înălțimea. Căci, cum S-ar fi deșertat, dacă n-ar fi fost desăvârșit ca Dumnezeu? Și în ce mod S-ar fi deșertat, dacă nu cugeți la înălțimile firii Lui negrăite? De aceea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a slavei, lucrarea Duhului este zidirea Fiului lui Dumnezeu este conlucrare a Duhului Sfânt. Dar, precum citim, nu numai Duhul Sfânt S-a coborât peste Fecioară, dar și puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o, încât, fiindcă înțelepciunea însăși este plinătatea Dumnezeirii, înțelepciunea zidindu-și casă, nimeni să nu pună la îndoială că a fost de față toată plinătatea Dumnezeirii”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a VII-a, cap. XVII, 3-4, PSB, vol. 57, p. 869) „... a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
numai Duhul Sfânt S-a coborât peste Fecioară, dar și puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o, încât, fiindcă înțelepciunea însăși este plinătatea Dumnezeirii, înțelepciunea zidindu-și casă, nimeni să nu pună la îndoială că a fost de față toată plinătatea Dumnezeirii”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, „Despre Întruparea Domnului”, Cartea a VII-a, cap. XVII, 3-4, PSB, vol. 57, p. 869) „... a fost luat din ființa noastră prin asumarea negrăită din sângele Prea Sfintei și Neprihănitei Născătoare de Dumnezeu, cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
asupra oamenilor numai prin îndemnuri ca și în Vechiul Testament. Nepătimind în el Cuvântul însuși, nu l-ar fi ridicat din moarte. (n. s. 89, p. 361) 55 noi. Dar deși era văzut și om, ca noi, în înțeles iconomic, toată plinătatea Dumnezeirii locuia în El, după modul unirii. Prin aceasta arată că face și prin trupul Său lucrările cele mai demne de Dumnezeu”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
afirmă el, urmează să nu mai fie ceea ce am arătat deja că înțelege școala veche să fie; ci, după concepțiile nouei școale, voința liberă urmează să desemneze starea psihică premergătoare unui fapt săvârșit de un om care se bucură de plinătatea facultăților sale sufletești, care, altfel zis, are sufletul sănătos, care este în toată mintea"103. Și mai departe: Se va socoti, dar, ca responsabil de actele sale, ca lucrând cu "voință liberă" cu "liber arbitru", omul sănătos sufletește și, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea ipostazelor sau eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul); Plinătatea se opune Vidului 2. Ca să dăm un singur exemplu, Pleroma valentiniană este deosebit de bogată În ipostaze, de obicei În număr de treizeci de eoni care formează o Ogdoagă (Cei Opt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea ipostazelor sau eonilor, formînd așa-numita Pleroma sau Plinătatea. Pleroma se opune spațiului haotic de „dedesubt”, Kenoma (Golul); Plinătatea se opune Vidului 2. Ca să dăm un singur exemplu, Pleroma valentiniană este deosebit de bogată În ipostaze, de obicei În număr de treizeci de eoni care formează o Ogdoagă (Cei Opt), o Decadă (Cei Zece) și o Dodecadă (Cei Doisprezece). Potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu-i aprobă fapta (sine bona voluntate patris) - care este, prin urmare, nelegiuită. Aici devine necesară o paranteză. Sophia, oricît de periferică ar fi poziția ei În Plinătatea eonilor, rămîne o ființă spirituală; mai mult decît atît, ea este exclusiv spirituală. O caracteristică a sistemelor pe care Jonas și alți specialiști le-au numit verticale sau alexandrine este că originea celor inferioare trebuie să fie căutată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]