27,916 matches
-
avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața Ne culegem spinii. Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O singură zi ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine ascultă, Cine împarte vorbele, Cine a spus lebede? Cum de-au ajuns orele în calendar? Furnicile au mâncat verbele, Apele au spălat adjectivele, Gândurile-au rămas afară în ploaie, În pământ se-aud voci, Se-aud zboruri, sclipiri De sub frunze își scoate capul Următorul cuvânt - Oasele s-au mișcat în mormânt. cuburi pătrate timp schizofrenic - s-au șters din  memorie toate cercurile - o lume din cuburi pătrate colțurile luminii
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient că Bălcescu se apropia inevitabil de moarte, fapt pentru care a chemat consulul otoman și pe un preot de la biserica Sfântul Nicolae al grecilor, în
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de două ori într-o viață, n-o văzuse nimeni vie. Toți spuneau că e "cât coporia coasei", așa și era de lung și de gros, avea pete galben-portocalii pe corp asemeni salamandrelor - și despre ele se spune că aduc ploi mari. Chiar după primele ore de rupere de nor se făcuse praf podul dinspre Câmpulung, trebuia ori să găsesc un drum pe ocolite peste vârf spre Șuici, ori să aștept, asumându-mi absența de la servici, să văd cum vor evolua
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
cineva piedică, a căzut cât era de lungă. într-o hărmălaie ce a acoperit chiar și vocea lui Mandric dată la maximum - comentariul lui despre hidrocentrala de la Bicaz, despre noile cartiere din Giulești și Floreasca - s-au abătut asupra paznicei ploi de lovituri de picior, în obraji, în burtă, peste tot, la infimerie au dus-o vânătă toată, cu dinți rupți. Când și-a mai revenit, i-a abătut pe Flavia pe care o pândea de ani de zile. Poate pentru
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale cărei amintiri dureroase umplu Ierusalimul de bocete femeiești. Pietrele se sfarmă la nesfîrșit cînd tatăl și fiul sînt loviți. Și Zidul Plîngerii ne primește și ne aruncă înapoi în ploaie. Ne rezemăm de el capetele ude Și de toate hîrtiile cu rugăciuni înfipte în pietrele lui. Un tînăr rabin citește o rugă de sănătate. Îi dau douăzeci de shekeli. Dincolo de zid, pe dealul stîncos, o masă compactă înveșmîntată-n negru așteaptă
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
aceleași duhuri satanice, de aceeași sudoare crudă, maceratoare. Ei, pe dinăuntru, repetau starea de putreziciune din stratul celor cinci, șase metri de pămînt mustos. Se clătinau în același fel, edificiile lor valorice mureau ca niște piramide de carton lăsate în ploaie. Toate schelăriile pe care își construiseră pînă atunci opinii, considerații, teorii se contorsionau, se delăsau în ele însele, treceau dintr-o stare de agregare solidă într-una fluidă, se moleșeau ca niște bastoane de plastilină. Nici un cuvînt nu mai putea
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
ori fiindcă n-am avut eu suficientă forță și m-am ales cu un cucui. Altădată, mergeam pe stradă și m-am oprit cu capul într-un stîlp de telegraf, iar, acum vreo săptămînă, preocupată fiind să nu-mi strice ploaia tenișii albi, nu m-am mai uitat pe unde merg și m-am trezit într-un zid. Mi-am salvat capul și fața parînd în ultimul moment, cu mîna, și am scăpat doar cu o julitură. Cel mai nasol a
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
oculus tăiat în tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul tavanului, dramatismul întregii scene, ploaia cădea tăcută și indiferentă deasupra cuplului de bronz. Rar am simțit o emoție la fel de puternică precum în fața acestui grup statuar. O Pietà modernă, la fel de sfâșietoare ca
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul tavanului, dramatismul întregii scene, ploaia cădea tăcută și indiferentă deasupra cuplului de bronz. Rar am simțit o emoție la fel de puternică precum în fața acestui grup statuar. O Pietà modernă, la fel de sfâșietoare ca cea a lui Michelangelo. După o vreme am ieșit iar afară și am citit
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
data aceasta, Neue Wache a supraviețuit contestărilor, iar statuia sculptoriței Käthe Kollwitz, care, am aflat între timp, se numește “Mamă cu fiul ei mort”, spune și astăzi cui vrea s-o asculte povestea victimelor. O poveste tăcută și grea ca ploaia dintr-o după-amiază de toamnă la Berlin. :: foto: Andreas Levers / 96dpi :: The One Spațiul este bine speculat, cam asta este tot. Placa informativă și controversele fac restul de treabă pentru a impresiona privitorul. Cutremuratoare cuvinte Impresionant..
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
curând salvarea și o să vă ducă la spital”. Omul bolborosește ceva greu inteligibil, care poate fi tradus că „N-am nimic, mă doare capul.” „E beat”, comentează cineva din jur. Într-adevăr, pare băut, dar asta contează mai puțin acum. Ploaia măruntă se transformă în firișoase sângerii pe mâinile mele și mă gândesc că am făcut rău că n-am oprit o secundă să-mi iau o pereche de mănuși de unică folosință din mașină (da, am și așa ceva în portbagaj
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
mănuși de unică folosință din mașină (da, am și așa ceva în portbagaj, tot după experiență de la Floreasca). Decid să le dau oamenilor o sarcină ca să mai eliberez locul. „Are cineva o pătură? Nu se poate să-l lăsăm așa în ploaie.” Cererea mea are efect, oamenii încep să parlamenteze și vreo trei pleacă după paturi. Deodată, simt că bărbatul zvâcnește voluntar, încearcă să se ridice de pe jos. „Va rog mult, încercați să nu vă mișcați, e posibil să aveți fracturi la
Poate cea mai importantă lecție de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82424_a_83749]
-
ca să se minuneze că am băgat mașină acolo și să ne asigure că n-o mai scoatem fără ajutorul lui nea Cutare, care i-a mai tractat și pe alții. În dimineața plecării, colac peste pupăza, i-a tras o ploaie mocăneasca, despre care am crezut că nu se mai oprește. Când s-a oprit, am încercat să urc dealul și n-am reușit. Ușor excedat de situația în care mă pusesem, contra voinței mele, dar cu încuviințarea mea, i-am
Ce i-a uimit pe brădeșteni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82462_a_83787]
-
o bluză care să-mi acopere și gâtul,geaca ,mănuși, blugi , ghete ușoare. borseta cu d-ale bicicletei, o cameră , bidon de apă(ca să nu mă opresc de fiecare dată când vreau să beau) ,și-un ghiozdan cu pelerina de ploaie , în caz de ceva. Sper să mă pot ține după voi, cei mai bine antrenați decât mine. kates, crede-ma că am destui km pe dn1, ploiești și retur...e al naibii de scary, mai ales acum decand au și tir-urile
Bucureşti – Ploieşti, tura de toamnă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82562_a_83887]
-
urcușul spre Bucură. Foarte reușite pozele!!! Așteptăm să aflăm cât mai multe despre locurile pe care le străbateți și să surprindeți totul cu ajutorul camerei... Acum o săptămână la ora asta eram în drum spre Bucură. Chiar dacă am prins și multă ploaie momentele de acolo de pe munte au fost mirifice. Să ai parte de vreme frumoasă să poți face tot traseul propus! P.S. Poate ai norocul să vezi și niște marmote. Minunați munții mei ! Și în Parâng merită să mergi ! Îmi plac
Prima noapte sub cerul liber by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82591_a_83916]
-
care o să le străbați... Eclipsă din 1999 a rămas una din excursiile de referință pentru mine. Nu numai ceață care a coborât peste Parâng și care ne-a impidicat să vedem ceva pe cer a fost de referință ci și ploaia intensă de trei zile care a urmat peste cortul pus undeva într-o să spre Setea Mara/Mică... Interesantă a fost și eclipsă privită dintr-o altă perspectivă: în timp ce toată lumea în Ro se zgâia spre cer, noi cei de pe munte ne
Fug în munţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82592_a_83917]
-
frații lui. Ieri am facut drumul cu bunică-mea, care stă acolo câteva luni pe an. După ce s-a potolit răpăiala, a continuat să picure când și când, iar cerul a rămas înnorat. E trist la Lerești acum și fără ploaie - au trecut 19 ani de când bunicul a închis ochii, iar anul acesta în mai s-a stins și fratele lui cel mai mic, nenea Gheorghe. Ploaia de ieri mi-a adus aminte că, în copilărie, cel mai trist era la
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
și când, iar cerul a rămas înnorat. E trist la Lerești acum și fără ploaie - au trecut 19 ani de când bunicul a închis ochii, iar anul acesta în mai s-a stins și fratele lui cel mai mic, nenea Gheorghe. Ploaia de ieri mi-a adus aminte că, în copilărie, cel mai trist era la Lerești când plouă. Pentru că nu puteam ieși din casă, mă plictiseam îngrozitor și sfârșeam în certuri monstruoase cu soru-mea, care degenerau în bătăi, care o sileau
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
care sufăr și acum și pe care mă bucur că am contractat-o la o vârstă atât de fragedă. Când, așezat turcește pe canapeaua din hol sau ghemuit sub plapuma, deschideam cartea la întâmplare și începeam să citesc, uităm de ploaie, de Lerești, de prietenii de la București cu care nu mă vedeam o vară întreaga, de certurile cu soru-mea și de izbucnirile autoritare ale bunică-mii și călătoream în locuri fantastice, asemenea lui Dănuț din La Medeleni, a cărui tolba cu
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
Emil Brumaru I am sorry... și afară era o dimineață spre ploaie... I am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
și zicea: lasă-lasă că ajungeți și voi în iad, n-aveți grijă, băi, pămpălăilor!!! Băi, da' tu nu ai HBO? ("La contactul uman îi mai trag și un zîmbet"... repetam, obsedat, o expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
mine o femeie din munți dar și de pe malurile Balticei. 8. în sfîrșit, ai coborît pe pămînt. De acolo mă priveai și nu-ți venea să-ți crezi ochilor, eu crescusem nefiresc de mult dar nu te mai temeai. O ploaie de grăunțe curgea lin din palmele mele odată cu dragostea mea, o ploaie de raze se lăsa aievea pe trupul tău singuratec ca o floare de magnolie sub ninsoare. 9. Te-ai ridicat iar, de data asta pe vița de vie
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
sfîrșit, ai coborît pe pămînt. De acolo mă priveai și nu-ți venea să-ți crezi ochilor, eu crescusem nefiresc de mult dar nu te mai temeai. O ploaie de grăunțe curgea lin din palmele mele odată cu dragostea mea, o ploaie de raze se lăsa aievea pe trupul tău singuratec ca o floare de magnolie sub ninsoare. 9. Te-ai ridicat iar, de data asta pe vița de vie. I-ai simțit uscăciunea și încordarea din martie. Și ai început să
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]