978 matches
-
spun eu sunt cai verzi pe pereți”. El avea Întotdeauna păreri ferme În legătură cu toate problemele, dar spre sfârșit, când se referea evaziv la condiția lui, părea mai curând trist decât ironic. Nu‑i așa, Rosie? - Dar nu‑și Îngăduia să plonjeze pentru multă vreme În tristețe. - Mă rog, se poate vorbi Însă de o dorință generală de a trăi, de a conviețui cu nimicirea a milioane de oameni. Secolul avea predispoziția de a accepta așa ceva. Pe front, ești acoperit de Încuviințările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
uitat cu toții la mine temători. - Aruncă-te-n apă și întoarce-te la tatăl tău. Spune-i că-i datorezi viața lui Stiliano, magistrul lui Rotari, i-am spus băiatului care se despuiase. A șovăit doar o clipă înainte să plonjeze în valuri. Longobardul m-a întrebat dacă putea să capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele lui Andras, care le mânjea, și convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Ștefan ieșind din Învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și Într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase Încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul În structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată de un fir de paianjen În care trăiam, și cotrobăiam În neant după o cale de izbăvire a sufletului meu păcĂtos, care se lăsase Îngreunat Încă o dată. Greșisem față de Dodo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că e imposibil să nu mai iubești pe cineva pe care l-ai iubit cândva, am spus eu simțind o nevoie intensă să culeg pietricele de jos și să arunc În lac, ca să ascult zgomotul pe care Îl făceau când plonjau În apă. — Încă Îl mai iubești ? Asta e ceva nou ! Îngăimă Jean-Claude fărĂ să știe ce să spună și cum să reacționeze la vestea neașteptată. Știa că vreau să mă despart de el, avusesem deja mai multe tentative, dar rezistase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viață aproape ascetică, trăind în cel mai uniform gri, culoarea hainelor sale, agentul XX/ 7 este una din rotițele sistemului și nimic mai mult. Antrenat în arcanele jocului de promovare și șantaj, superiorul său pare, paradoxal, mai viu, mai uman. Plonjăm în lumea kafkiană a supremei suspiciuni și a denudării totale a vieții altora, cu securitatea în rolul publicului permanent și metodic. Wiesler notează despre obiectivul Lazlo - alias Georg Dreyman: "23.04. "Lazlo" și CMS au desfăcut darurile. Credem că după
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
cu „canonul” șarpelui care-și schimbă pielea. Metamorfozarea e una interioară, tainică și dureroasă, ce nu seamănă cu o „renunțare”, cu o „ecloziune” sau cu o „expulzare”, întrucât ființa rămâne, din punct de vedere fizic măcar, aceeași. Pentru imigrantul ce plonja pe coasta sudică a Manhattanului, cu gândul de a nu se mai întoarce de unde plecase, americanizarea nu a fost o umilință, ci o dorită baptizare, fără vreo legătură cu religia sa. De altfel, America a fost și a rămas un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ce vrea. Milițienii umblă bezmetici, încercând să pună capăt la ceea ce se putea numi deja o manifestație. Undeva, pe podul Bahluiului, lumea devine turbulentă... Urmează o tăcere de câteva secunde, iar apoi explodează uralele... O mașină a Miliției tocmai a plonjat în apă, ajutată, evident, de studenți... Grupul nostru se hotărăște să reluăm cheful, așa că plecăm". Vom reveni la cartea Angelei Bîrsan. Deci studenții s-au întors de acasă la cămine și au găsit peste tot înghețat. D.T.: Înghețat, întuneric și
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pot vedea obiecte stranii de mărimea unei planete, structuri stelare gigantice, ca niște punți intergalactice, care măsoară sute de ani lumină în lungime, ca între galaxiile VV-33 și VV-34, în linii perfect drepte sau cu o geometrie neeuclidiană perfectă. Unele plonjează pur și simplu în masa soarelui, probabil pentru a se hrăni cu energie. Alți autori, cum e Nassim Haramein, explică toate acestea prin singularitățile spațio-temporale care se creează în interiorul stelelor și care folosesc soarele ca pe o poartă stelară. Vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cu ce anume se confruntă pe parcurs). Pe această linie, plasez următoarele scrieri: În vreme de război de I.L. Caragiale, Frigul de Gib. I. Mihăescu și Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide. În fine, a treia direcție ilustrează teroarea supranaturală, care plonjează cu aplomb în fantasticul pur, aproape în absența oricărei preocupări pentru plauzibil. Universul este inventat, însă ingredientele de bază se mențin intacte: cel care face diferența este dozajul estetic în care sunt acestea distribuite. Aici, voi aborda următoarele proze: Moara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vedeam nici păreții, nici podelele ori grinzile. [...] Toată șura aceea era plină de copii mici, de țâță. Erau atâția, de n-aveai unde pune piciorul. Văzui umbra aceea aplecându-se peste copii". Experiența se curmă brusc, prin obnubilarea conștiinței eroului, plonjat într-o transă onirică: Când și cum am ieșit de acolo, nu știu. Parcă am mai auzit o dată ușa trântindu-se. Numai ca prin vis mi-aduc aminte". În cele din urmă, este descoperit de săteni "plin de sânge, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iubirea: „Banat, Brabant românesc cu miriști și țărani/ care chiar dacă nu mai sunt țărani/ fac totul să-și pârlească porcul cu paie” (Banat, Brabant românesc...). Senzația apăsătoare a artificialului („Anesteziate/ sau niște secțiuni/ demontabile/ liberate/ cad frunzele/ și aproape false/ plonjează printre copaci” - Anesteziate), ca și teroarea prezentului accentuând sentimentul tragic al singurătății („Uneori pe străzi/ în absența oamenilor/ mă simt și mai singur” - Ca orice tânăr cu plete) definesc un univers tematic familiar. Nici absența titlurilor - soi de refuz de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
deposedat cu seninătate. Aflat în plin proces de textualizare, "heliadistul" Marin Mincu este simultan cultură și natură, conștiință și inspirație, având grijă mereu să schimbe perspectiva și registrul, pentru a rămâne în miezul realului. Trăindu-și poetica propriului roman "Intermezzo", plonjează în adâncul scriiturii pentru a căuta viața, demnitatea ei cognitivă, debarasându-se de iluzii și trucuri. Mușchetarul, cavalerul danubian, lupul singuratic, Dracula (natură titaniană și catilinară), toate aceste măști ale Scriitorului se subsumează până la urmă uneia singure: a omului devenit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
preajmă am adesea impresia că am revenit în anii '70! De vină-i - în primul rînd - moda vestimentară în bună parte retro, dar și reeditarea unui anume climat de efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
de funcțiile mai mici) nu depășește douăsprezece-treisprezece milioane de lei și când un apartament modest luat în chirie te costă, cu întreținere cu tot, cam zece milioane, trebuie să fii nebun să-ți lași micul confort de-acasă pentru a plonja în haosul bucureștean. Și atunci, ori începi să iei șpagă pentru a avea ce să mănânci, ori te lași păgubaș. În felul acesta, se ajunge ca singurele cadre disponibile să provină din bazinul bucureștean, într-un simulacru de rotație a
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
tăcere și singurătate, altfel n-ar putea rezista ambianței, nici mitologiei consumiste. În finalul apoteotic când transmite manifestul lumii prin radioul improvizat al gării, acest Prometeu îndrăgostit proclamă reinstaurarea subiectivității și a unei „ambianțe benefice”. Spre finalul narațiunii, Matei Vișniec plonjează brusc într-o distopie. Laolaltă cu politicienii, șobolanii propun un proiect comun de igienizare a lumii și promit chiar „depoluarea morală a umanității”. Mai mult, oamenii vor fi măsurați metafizic în șobolani. O Agenție conduce din umbră mecanismele de producere
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
istorică, dezbaterile alunecă într-o sumă de locuri comune, de banalități și acuze, lasându-se, inevitabil, cu capete sparte. Cert e că o conștiință istorică se formulează într-o construcție a prezentului, iar prezentul e întotdeauna complicat, pentru că ne obligă să plonjăm, bine mobilați etic și identitar, într-o istoricitate. Doamna Lăcrămioara Stoenescu a înțeles bine că generațiile actuale au nevoie de o educație identitară și, de câțiva ani, alături de activitatea didactică, s-a ocupat de reconstituirea memoriei stigmatelor. Conceptul are de-
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
constat că viața politică din România a fost confiscată de-o adunătură de neputincioși. De-o vreme încoace, îi întâlnesc pe destui dintre ei și-mi dau seama că au mintea atât de ocupată de micile aranjamente în mijlocul cărora au plonjat, încât a le cere să aibă și viziune înseamnă a-i supune la cazne dincolo de puterea de îndurare. Nu cred, desigur, că în politică trebuie să existe doar vizionari, doar autori de mărețe programe politice. Caut, însă, practicienii și nu
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
bigoți. Cu o atent studiată virulență, schimbarea la față se produce odată ce personajele și-au asumat identitatea știută încă din cursul nesfârșitelor conversații din tren. Dacă n-ar fi deciziile ce implică radicala modificare de destin, am spune că am plonjat într-o lume de flecari, de oameni nepăsători, bârfitori, gata să se piardă în nesfârșite, nesemnificative amănunte. În fapt, personajele sunt, încă de la prima apariție, voci care povestesc un destin și ilustrează o fabulă. Julian Lowe, posesorul unui "ochi sofisticat
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
Capote și-a imaginat gândurile (e drept, în cazul scriitorului american, după multe ore de discuție cu cei în cauză) celor doi criminali, protagoniștii romanului non-fictiv Cu sânge rece. În paralel, cazul acestei fetei îi oferă autoarei pretextul de a plonja în universul propriei ei existențe de la vârsta de 11 ani. Chipuri vechi, unele uitate, îi reapar în fața ochilor, fiorii erotici ai acelei vârste sunt expuși deschis, fără inhibiții și falsă pudibonderie. Acestea sunt, în mare, principalele paliere între care se
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
cărei intrare e interzisă străinilor. Furnicarul de beton are ziduri de hârtie, peste tot se aude tictacul numeroaselor orologii și urletul ascensoarelor. Ca un briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii de fereastră, mă scarpin, casc, iar silueta mea plonjează brusc în pupilele motanului. Of, agitație dementă în ceruri! Întinderi de nori, cu diverse viteze se adună în aceeași direcție purtând în poală scântei împachetate și umbre misterioase. Jos de tot, furnici negre se învârtesc în curtea pătrată. Asemenea dimineți
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
palma-i micuță. Strecor rodia în căptușeala vestei mele. La doi pași distanță, un agent de pază oscilează ca acul unei busole de la nord la sud, de-a lungul rafturilor pline cu mărfuri. Eu trebuie s-o iau spre vest, plonjez pe un culoar și îmi zăresc rândunica. Se pregătește să studieze o ceșcuță albă. Mă privește, pradă indignării și oboselii, iar apoi își privește căruciorul încărcat. L-a solicitat zdravăn, nu glumă. „Dar ce vrei, în fond și la urma
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
ce-o înconjoară spune ceva despre primejdiosul potențial presimțit de vigilenții de serviciu în paginile ei. Ca oameni normali, ar trebui să citim Lolita mai ales pentru splendoarea stilistică și pentru drama umană conținută în ea. O dramă în care plonjăm de la primele, uimitoare, rânduri, ca într-o nouă și copleșitoare variantă a Cântării cântărilor. Adâncimea dramei e atât de mare și vraja primejdiei atât de intensă, încât s-ar putea să nu mai ieșim niciodată din ele, fie c-am
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
păianjen, "osmoza dintre creierul uman și cel primitiv/ dintre visele sofisticate și impulsurile de lumină albastră/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ și încântarea cu care ochii lui îmbrățișează prada"; după care, o dată cu rememorarea unui episod din copilărie, plonjăm în plină revelație. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
filmul lui De Sica apare explicit în film prin câteva decupaje memorabile -, însă ceea ce pare la prima vedere de o amuzantă lejeritate devine o mise en abîme a unei societăți a indiferenței. Există și o altă serie de filme care plonjează în abisal, filme ale anxietății, filmele-experiment, psihedelice și ușor macabre, cu ceva maladiv aducând în discuție lumea paralelă pe care imaginea o poate crea, o imagine care nu se are decât pe sine și în care nici cuvintele, nici povestea
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]