565 matches
-
el. Singurul lucru pe care-l găsesc este o ploscă Barbie. Va trebui să ne descurcăm cu asta. Înapoi sus, În genunchi lângă vasul de toaletă, nu reușesc deloc s-o conving pe Em, care e crispată, să presteze În ploscă. —Mami? — Da, iubita. Pot să-mi fac ziua la piscină? — Sigur, draga mea. Plosca se umple imediat până la buză. Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne descurcăm cu asta. Înapoi sus, În genunchi lângă vasul de toaletă, nu reușesc deloc s-o conving pe Em, care e crispată, să presteze În ploscă. —Mami? — Da, iubita. Pot să-mi fac ziua la piscină? — Sigur, draga mea. Plosca se umple imediat până la buză. Prânz, aeroportul JFK, New York: Un vameș solid care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care seamănă foarte tare cu Sipowicz din NYPD Blue Îmi scotocește prin bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-un buzunar lateral și scoate plosca Barbie. Văleu. Trebuia s-o las pe masa din bucătărie: dacă plosca e aici, unde e „memoria de buzunar“? Vameșul destupă recipientul Barbie și miroase: —Doamnă, cum ați descrie acest lichid? — Este urina fiicei mele. —Doamnă, cred că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bagajul de mână. Total liniștită, Îl privesc cum scoate mobilul, ciorapii de schimb și cartea Cățelușul Pongy Percy. Își scufundă mâna cărnoasă Într-un buzunar lateral și scoate plosca Barbie. Văleu. Trebuia s-o las pe masa din bucătărie: dacă plosca e aici, unde e „memoria de buzunar“? Vameșul destupă recipientul Barbie și miroase: —Doamnă, cum ați descrie acest lichid? — Este urina fiicei mele. —Doamnă, cred că va trebui să mă urmați. Să nu uit Absolut Tot. 16tc "16" Prezentarea finalătc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după aceea, ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane umplute cu cremă, totul pe o tavă lată, ținută de Aglaia și de Grigore. La spatele lor, cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul în curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădea seama că fiecare însemna mai mult decât o amintire: un individ, o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine... Vâlcu se întoarse cu o sticlă și două pahare. Turnă lichidul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe căptușite cu oglinzi, fructe de cactus, ploști de piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am așteptat zadarnic. În anul acela, cozonacii își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă. (40) Ca un pomătuf de jalnic și tăcut ca o cociorbă, Ș-a uitat de mult luleaua și clocește tot pe gânduri, Doară plosca-l mai ochește de pe-a policioarei scânduri. Dar în satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
albe peste ele le presară. 495Și la margine de codru ei aprind o focărie Într-o groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adânci, Munți Cu brazi mărunți Brazi mărunței și-ntunecoși Bine v'am găsit sănătoși! Socrule, ce s-au făcut Nu mai e de desfăcut. Dă opt boi și șapte vaci Și apoi rabdă și taci. 306 {EminescuOpVI 307} Ține, soacre, plosca bine Uscată la rădăcină, Ice lată, colo lată - Și-nchină, soacre, odată; Da de-i săruta-o tare Căciula din cap îți sare Că e vin din Dealul Mare Și nu e din valea lungă Ca să-ți facă gura pungă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
umbra, îndată piere cum îi lipsește lumina. 294Omul ca un suflet, cu un mort în spinare, ce-l poartă ca pe un orbeț. 295Omul ca vremea, când veselă, când turburată. 296Omul ca luminarea, când luminează, atunci se sfârșește. 297Omul ca plosca, nu se caută pe din afară, ci ce înlăuntru are. 298Omul ca dobitocul, cel mai slab se supune la jug, cel mai tare nici cunoaște ce e jug. 299Omul cu cap ușor se-nvîrtește ca un mosor. 300Omul când doarme ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum poți suporta căldura asta? Sunt obișnuit. Ai venit să-mi vorbești de vreme? — Nu. Am venit să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o spună. Deșertul e foarte mare. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot ce se putea zări din chipul său, spuneau limpede că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați, cu o mână tremurândă, îi întinse plosca. Targuí-ul se dădu înapoi doi pași, își ridică un pic vălul și, fără să-i slăbească din ochi, ținând pușca doar cu o mână, bău cu poftă. Locotenentul abia schiță o timidă mișcare înspre tocul pistolului aruncat pe scaunul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lași în pace. Nu înțeleg... Viața nu-i așa de simplă cum pare aici, în deșert. — Atunci nu aduceți această viață în deșert. Aici e limpede ce e bun, rău, drept sau nedrept - termină de umplut gerba și verifică dacă ploștile soldaților erau și ele pline. Bidonul de apă rămăsese aproape gol și locotenentul observă: — Ai de gând să mă lași fără apă? întrebă îngrijorat. Lasă-mi măcar o ploscă. Refuză hotărât: — Un pic de sete o să te facă să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rău, drept sau nedrept - termină de umplut gerba și verifică dacă ploștile soldaților erau și ele pline. Bidonul de apă rămăsese aproape gol și locotenentul observă: — Ai de gând să mă lași fără apă? întrebă îngrijorat. Lasă-mi măcar o ploscă. Refuză hotărât: — Un pic de sete o să te facă să înțelegi prin ce-am trecut în salină, răspunse. E bine să înveți să rabzi de sete în deșert. — Dar eu nu sunt targuí, protestă. Nu pot să mă întorc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vadă fumul și or să vină să te caute. Făcu o pauză. — îmi dai cuvântul că o să aștepți să ajung sus? încuviință în tăcere și privi, fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe care nu se simțea capabil să le înțeleagă. Mai târziu, cumpără dintr-o piață o cantitate mare de curmale, smochine și migdale, căci nu știa cât timp va trebui să stea ascuns în vârful palmierului, și găsi și o ploscă mare, pe care o umplu până la gură la fântâna cea mai apropiată. Apoi se întoarse la biserica în ruine, verifică încă o dată starea armelor și așteptă răbdător, sprijinit de perete, încercând să nu se gândească decât la drumul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni, iar el nici atât, n-ar putea spune. Zile, poate săptămâni, dar când, în sfârșit, se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am sî-i duc și Zânii un strop. ― Eu am umplut plosca, cu gând să ai de unde-i duce și ei. Spune-i că mi-i tare dor s-o văd și că am să ajung la mănăstire cât de curând. ― Ci sî-i spun părintelui, conașule? ― Că abia aștept să-l văd
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic ce stă de strajă izvorului - cine știe de câtă vreme - ca un adevărat cavaler medieval. Când am simțit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile dintr-o uriașă țeavă de alimentare spartă, care se vărsa zgomotos într-un soi de rezervor industrial parțial acoperit. Ne-am sărutat pe marginea lui și Scout l-a numit cascada cea mai puțin romantică de pe planetă. Întunericul, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vizitele obișnuite... o urmărea, o considera speranța lui în ceea ce ar fi dorit să facă... îi cerea implorator fără cuvinte să termine cu el. Blândă îl refuza și îl înconjura cu atenții. Îl așeza mai bine în pat, îi schimba plosca și îl supraveghea să nu se stropească așternutul cu urină. El nu avea putere să se opună, deseori cădea în nemărginire. Atunci se agita împreună cu tot personalul... injecții, perfuzii până îl stabilizau. Acum revenise împreună cu fiul la spital pentru niște
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]