1,123 matches
-
aici regăsim argumentul final pe care Freeden îl aduce în atenție permite reconectarea gândirii politice la știința politică, în sensul în care poate fi asigurată reconcilierea teoriei politice cu analizele aplicate privind procesele și structurile politice 407. Din perspectiva utilizării plurale a conceptului, înțelegem, pe de o parte, că ideologiile sunt figuri centrale ale politicului și, pe de altă parte, că, deși nu se poate ca totul să fie redus la ideologie, fenomenele socio-politice au, în mod inevitabil, o dimensiune ideologică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de o importanță redusă. Fiind vorba, în plus, despre formule de cooperare socială, raportarea la standarde axiologice comune presupune încă o trimitere înspre prezența socio-culturală a ideologiei. Cercetări recente în această direcție ne arată că, cel puțin în forma sa plurală a ideologiilor conceptul de ideologie devine utilizabil în contextul reconcilierii conflictelor potențiale care apar în plan social la punctul de intersecție a intereselor individuale cu cele colective, precum și în cazul altor forme de cooperare socială 417. Limitându-mă la problema
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socială a altruistului se află "anarhismul", o ideologie care respinge orice formă de control social, singurul bun public acceptat fiind autonomia individuală 423. Redarea acestui tip de analiză utilizat în teoria politică indică, așadar, că ideologia este interpretată, dincolo de formele plurale pe care le poate luat în funcție de contextele în care se manifestă, ca o formă instrumentală de raționalitate. Rolul său politic, acela de a orienta acțiunea colectivă, poate fi astfel "vizualizat" nu atât ca o formulă ce configurează, în acord cu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și interese de grup în condițiile aplicării unui principiu al cooperării sociale care se bazează pe ideea participării tuturor acestora la jocul politic. Caracterului singular al ideologiei, de regăsit în cazul democrațiilor majoritariste, i se constituie ca alternativă dezvoltarea sa plurală, în forma diferitelor ideologii ce se manifestă în cadrul cooperării specifice democrațiilor consensualiste. În ambele situații însă, conceptul de ideologie oferă atât posibilitatea înțelegerii mecanismelor interne ale acestor modele de ordine democratică, cât și pe aceea de legitimare a dominației unui
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
eforturile lor la sterilitate practică și invizibilitate publică" (Michael Freeden, "Ideology and political theory", în Journal of Political Ideologies, nr. 11 (1), februarie 2006, p. 9). 404 Idem, p. 14. 405 Ibidem. 406 Ideea îmbinării utilizării singulare și a utilizării plurale a conceptului îi permite lui Freeden să afirme că "studiul ideologiei devine studiul asupra naturii gândirii politice: cărămizile sale și mănunchiurile de înțeles cu ajutorul cărora conturează lumea politică pe care o populăm. Și un lucru pe care filosofii politici ar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sînt aleși prin sistemul V. Pl. iar cealaltă jumătate prin RP. Versiuni ale modalității germane au fost de asemeni adoptate în Italia și Noua Zeelandă. Pentru a-și adopta sistemul politic la diversitatea etnică din țară, elvețienii au creat un executiv plural care constă din șapte consilieri aleși de parlament pentru patru ani. Executivul plural elvețian rămîne unic între democrațiile vechi 5. ANALIZA CONSTITUȚIILOR DEMOCRATICE: CÎTEVA REPERE Recurgînd la experiențele democrațiilor vechi pe care le-am prezentat în ultimele două capitole, voi
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
modalității germane au fost de asemeni adoptate în Italia și Noua Zeelandă. Pentru a-și adopta sistemul politic la diversitatea etnică din țară, elvețienii au creat un executiv plural care constă din șapte consilieri aleși de parlament pentru patru ani. Executivul plural elvețian rămîne unic între democrațiile vechi 5. ANALIZA CONSTITUȚIILOR DEMOCRATICE: CÎTEVA REPERE Recurgînd la experiențele democrațiilor vechi pe care le-am prezentat în ultimele două capitole, voi enumera în continuare cîteva concluzii: • Majoritatea problemelor fundamentale ale unei țări nu pot
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
după alegeri desfășurate după sistemul electoral RP, care asigură fiecărei subculturi o parte din locurile în legislativ, proporțional cu procentul său relativ de voturi. Autoritatea în acest domeniu este Arend Lijphart, care oferă o privire de ansamblu în Democracy in Plural Societies: A Comparative Exploration (New Haven London: Yale University Press, 1977, cap. 3, 53-103)* . Sisteme de democrație consociațională au existat în Elveția, Belgia, Olanda (1917 anii 1970) și Austria (1945-1966). Pattern-urile culturale și aranjamentele politice pentru obținerea consensului sînt
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Instituto Interamericano de Derechos Humanos, 1993). Fără excepție, toate cele 12 state insulare recent independente ale Caraibelor, care au fost colonii britanice, au adoptat modelul britanic (Westminster). 5 Asemenea celor mai noi. Pentru cîțiva ani, Uruguay a avut un executiv plural, pe care, totuși, l-a abandonat. 6 Vezi Juan J. Linz și Arturo Valenzuela, The Failure of Presidential Democracy (Baltimore: John Hopkins University Press, 1994). CAPITOLUL 12 1 Am obținut această estimare prin combinarea listelor (eliminînd întrepătrunderile) din două studii
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Patterns of Majoritarian and Consensus Government in Twenty-One Countries. New Haven și Londra: Yale University Press, 1984. (Ed. rom., Democrații: Modele de guvernare majoritară și consensuală în douăzeci și una de țări, traducere de Ștefan Lupu, Chișinău: SIGMA IG, 1999.( Democracy in Plural Societies: A Comparative Exploration. New Haven and London: Yale University Press, 1977. (Ed. rom., Democrația în societățile plurale, traducere de Adriana Bargan, postfață de Lucian-Dumitru Dîrdală, Iași: ed. Polirom, 2002.( Lijphart, Arend, ed. Parliamentary versus Presidential Government. Oxford: Oxford University
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
rom., Democrații: Modele de guvernare majoritară și consensuală în douăzeci și una de țări, traducere de Ștefan Lupu, Chișinău: SIGMA IG, 1999.( Democracy in Plural Societies: A Comparative Exploration. New Haven and London: Yale University Press, 1977. (Ed. rom., Democrația în societățile plurale, traducere de Adriana Bargan, postfață de Lucian-Dumitru Dîrdală, Iași: ed. Polirom, 2002.( Lijphart, Arend, ed. Parliamentary versus Presidential Government. Oxford: Oxford University Press, 1992. Linz, Juan J., și Arturo Valenzuela ed., The Failure of Presidential Democracy. Baltimore: Johns Hopkins University
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pînă la urmă, o sută de milioane de locuitori. Acest nivel a fost atins în 1915. * Și în multe țări nedemocratice, de asemenea. Dar preocuparea noastră, aici, este relația între democrație și capitalismul de piață. * Ed. rom. Democrația în societățile plurale, trad. de Adriana Bargan, postfață de Lucian-Dumitru Dîrdală (Iași: Ed. Polirom, 2002). * Ed. rom. Democrația și criticii ei, trad. de Petru Iamandi, postfață de Lucian-Dumitru Dîrdală (Iași: Ed. Institutul European, 2002). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ROBERT A. DAHL Despre democrație 4 1
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etimologic, din cîte știm. Un microtoponim omonim din Oltenia, care desemnează o baltă, este considerat de DTRO urmaș al unui antroponim (neatestat din cîte știm), deși apelativul caras, care denumește o specie de pește, era la îndemînă cu un probabil plural carași interpretat ca singular (gen Iași < Ias+ i). Alt microtoponim, Crașcă, desemnînd o vale și o cîmpie din județul Mehedinți, este dedus din numele de persoană (neatestat, din cîte știm) Crașco (forma de gen fiind, probabil, adaptată genului gramatical al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste condiții
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska. Lingviștii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Toponimul romînesc Strei nu poate fi dedus din aceste forme, care nu au nici una la final vocala i. Satul Strele, atestat la 1426 pe cursul superior al Streiului, probabil același cu Stroia (1366 Stroyafalva, 1387 Stroya), este pesemne un diminutiv plural (de la vechiul Stroia), după modelul Coziele (Cozyelye, Kozolya) < Cozia. Originea toponimului Strei oferă încă un argument la constatarea lui Ovid Densusianu privind corespondențele toponimiei și onomasticii romînești de origine slavă din Hațeg cu numele de origine slavă din nord-estul Carpaților
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apa „tată” - anya „mamă”; sau compuse ca: sógornö „cumnată” față de sógor „cumnat”, apat rs „cuscru” (tată tovarăș) - anyatárs á „cuscră” (mamă tovarăș). Lipsa genului la substantive este corelată cu lipsa genului la pronumele personale de persoana a treia singular și plural (ö „el, ea”, ök „ei, ele”) și la cuvintele adjectivale (egy ember „un om”, egy ház „o casă”; Az apa jó „Tatăl e bun” - Az anya jó „Mama e bună”). Toate celelalte limbi ale spațiului tracic au dezvoltat categoria genului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
replică la cultura antică, limba Pe de altă parte, limbile albaneză și română, simplificând neutrul și eludând constituirea formelor cazuale sugerate de latină și susținute de materialul aglutinant autohton, au dezvoltat pentru ambele genuri (masculin și feminin), la singular și plural, opoziția nedefinit - definit: (një) mal, (un) munte - male, munți și mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë, (o) fată - (disa) vajza, fete și vajza, fata - vajzat, fetele. Limbile maghiară și slavă nu au dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de declinare a cuvintelor acordate. nedefinit-definit ca opoziție între singular și plural. În maghiară articolul nehotărât egy „un, o” se folosește mai rar, este facultativ de regulă și nu variază după număr, iar în sfera singularului nu are gen și caz: egy ember „un om”, egy ház „o casă”; acuz. egy embert
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la singular și la plural, a lăsat sensurile nedefinit și definit pe seama contextului. Astfel, dom, stena, okno sunt forme atât pentru (o) casă, (un) perete, (o) fereastră, cât și pentru casa, peretele, fereastra, iar pluralele domá, sténî, ókna corespund atât pluralelor nearticulate case, pereți, ferestre cât și pluralelor articulate casele, pereții, ferestrele. Este de remarcat totuși faptul că rusa a introdus opoziția nedefinit-definit la atributele acordate, acestea putând avea atât formă scurtă, cu sens nedefinit, cât și formă lungă, derivată de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
africană dar și la români, șarpele zburător și cei prezenți în cărțile de vise, cu semnificație falică precum cea adamică. șarpele sculptat spiralat pe baston, întâlnit la popoarele antice și preluat de Asklepios, zeul medicinii la greci, are o semantică plurală. Dacă bastonul e considerat ca verticala din axa nadir-zenit, atunci el semnifică înțelepciunea medicului și ilustrarea aspirației la înveșnicirea vieții, dar dacă bastonul e văzut în semnificația sa imediată, atunci sugerează, deopotrivă, profesia itinerantă a medicului pe la bolnavi și ideea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adâncime exegetică". Iar în eseul Caragiale, actual și universal, publicat la New-York, în revista "România", relevă elementele ce prefigurează temele propriei dramaturgii: "dezarticularea psihologiei" și "distrugerea aceasta a limbajului, pregătitoare a unui nou limbaj". Semnalez acuratețea critică, actualitatea ideatică, perspectiva plurală existentă în capitolul Un veac de ...caragialism. Și relevanța studiului de caz din capitolul Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]