3,494 matches
-
Dirhamul marocan (în arabă: درهم, la plural, în arabă: دراهم , pronunțat [darahim], are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
pe̯aws də t͡ʃjɛvrəs blant͡ʃəs] și scrisă în franceza de astăzi "des peaux de chèvres blanches", cu pronunțarea [de po d(ə) ʃɛvʁ blɑ̃ʃ]. Între timp au dispărut din pronunțare marca -s a pluralului, iar triftongul [e̯aw] s-a redus la /o/. Grupurile de litere vocalice din cuvintele "fou" [fu] „nebun”, "voir" [vwaːʁ] „a vedea”, "feu" [fø] „foc”, "saut" [so] „săritură”, "chaise" [ʃɛːz] „scaun”, în franceza veche redau diftongii [ow], [oj], [ew
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
al XII-lea, când se răspândește folosirea hârtiei, economisirea nemaifiind atât de necesară, u este restabilit, dar rămâne și x-ul, până astăzi. Altă ligatură din Evul Mediu este z-ul păstrat în desinența -ez de persoana a II-a plural, care fusese scrisă ts și se pronunța /t͡s/. În urma evoluției convergente a pronunțării unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și se simte nevoia de a le diferenția cel puțin în scris. Fenomenul este foarte pregnant în
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
tj] ("partie" „parte”, "partions" „(noi) plecam”). Acest rol se concretizează în ortografia gramaticală, care privește exprimarea genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin ("ami" „prieten” - "amie" „prietenă”), s final la plural ("ami" „prieten” - "amis" „prieteni” - "amies" „prietene”) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: "il/elle chante" „el/ea cântă” - "ils/elles chantent" „ei/ele cântă”. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
Într-o propoziției precum "Quelles collègues avez-vous rencontrées ?" „Cu ce colege v-ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului că cuvântul "collègues" poartă marca pluralului, iar cuvintele "quelles" și "rencontrées" marca femininului și pe cea a pluralului, acordându-se între ele. Imaginea dată cuvântului de literele folosite pentru scrierea sa face vizibilă apartenența la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ați întâlnit?” se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului că cuvântul "collègues" poartă marca pluralului, iar cuvintele "quelles" și "rencontrées" marca femininului și pe cea a pluralului, acordându-se între ele. Imaginea dată cuvântului de literele folosite pentru scrierea sa face vizibilă apartenența la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din "faim" „foame” este
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
(din cuvântul japonez アニメ "anime", la rândul lui o abreviere a cuvântului englez "animation", însemnând "animație", pluralul corect fiind anime-uri ) reprezintă orice film de animație produsă în Japonia sau originară din aceasta. La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite "manga". Cu toate că anime-ul este considerat uneori în mod eronat un "gen" (precum comedia, drama
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
de obicei: tub, trestie de zahăr sau stuf (ceea ce este foarte ciudat, mai ales în cazul trestiei de zahăr, deoarece tubul este o parte componentă a tunului iar cum stuful este gol ca și tubul tunului, ar fi o explicație). Pluralul cuvântului "tun" este tun, același cuvânt, sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-a spus și "arme" sau "artilerie", dacă nu un termen mai
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
deoarece tubul este o parte componentă a tunului iar cum stuful este gol ca și tubul tunului, ar fi o explicație). Pluralul cuvântului "tun" este tun, același cuvânt, sau, mai frecvent în America, tunuri. În vremurile moderne, să spui la plural tot tun a devenit mai puțin obișnuit, câteodată li s-a spus și "arme" sau "artilerie", dacă nu un termen mai specific, cum ar fi "mortiere" sau "obuziere". În domeniul aviației, "tunul" rămâne un termen comun pentru armele aeronavelor. Folosit
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
Toate aceste cuvinte își au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
este un fragment melodic al cărui efect aduce cu acela al unui ornament propriu-zis. Există patru tipuri de ornamente false: glissando, portamento, arpeggiato și fioritură (a cărei variantă extinsă se numește cadență melodică). Pentru definirea unui glissando (it. „alunecând”, la plural, glissandi), este necesară stabilirea unei succesiuni de două înălțimi muzicale, cu durate corespunzătoare. Glissando presupune alunecarea pe înălțime între cele două, ocupând în întregime prima durată și deloc pe ce-a de-a doua. Efectul are ca origine muzica folclorică
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
Repertoriul în care pot fi auziți glissandi include atât muzică cultă (în special modernă și contemporană, dar nu numai), cât și muzici de consum și folclor muzical. Efectul este apropiat de acela de glissando, deosebirea fiind că portamenti (forma de plural) se produc doar pe ultima porțiune a primei durate. Originea este de asemenea populară. Există și portamenti nedefiniți (numai în sens descendent), care implică o coborâre după gustul interpretului a ultimei înălțimi dintr-un rând melodic (în folclor). În analogie
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
mult mai rare. De regulă, portamenti sunt mai limitați ca ambitus (întindere) decât glissandi și din acest motiv pot fi executați portamenti propriu-ziși de către mult mai multe instrumente. Repertoriul este la fel de variat ca pentru glissando. Înseamnă „arpegiind” în limba italiană (pluralul este arpeggiati), adică executând pe rând, puțin decalat, notele dintr-un acord. În mod normal, două note consecutive din interiorul acordului trebuie executate astfel încât a doua să apară înainte de stingerea celei dintâi (totuși, unele instrumente care nu rețin sunetul decât
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
la nord Zambia și Zimbabwe la nord-est. Economia, legată foarte mult de cea a Africii de Sud, se bazează în primul rând pe minerit (în special diamante), creșterea vitelor și turism. Numele țării vine de la cel mai mare grup etnic Tswana. Batswana (pluralul de la Motswana) este termenul prin care sunt desemnați toți cetațenii Botswanei, dar care se referă și la cel mai mare grup etnic din țară (numiți Tswana). Înaintea sosirii coloniștilor europeni, Batswana se ocupau cu creșterea vitelor și cu agricultura având
Botswana () [Corola-website/Science/297717_a_299046]
-
genului substantivelor se observă că neutrul ca în română (ambigen) s-a păstrat numai în sud: "un zid" - "do zidure" „un zid - două ziduri”. În Žei̯ân neutrele au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
au trecut la masculin, dar pot avea desinența specifică de neutru plural: "doi̯ zidure". Pe de altă parte, în acest grai sunt împrumutate substantive neutre din croată fără adaptare la sistemul propriu al genurilor (exemplu: "srebro" „argint”). În formarea pluralului există mai multe particularități: Declinarea este mai analitică decât în română, genitiv-dativul formându-se în general cu "lu" antepus, substantivul putând fi nearticulat sau articulat hotărât: "fil’u lu țesåru" „fiul împăratului”, "spure lu fråț" „le spune fraților”, "cuvintę i
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Articolul nehotărât are la nominativ-acuzativ forme deosebite de ale numeralului cardinal: Articolul hotărât are aceleași forme ca în română, doar că „-u-”, vocala de legătură a articolului românesc „-l”, a devenit ea însăși articol: "scåndu" vs. „scaunul”, iar la neutrul plural terminat cu "-re" -e-ul cade: "pičore" - "pičorle" „picioarele”, "zidure" - "zidurle" „zidurile”. Substantivele neutre cu desinența "-o" se folosesc fără articol. Opoziția substantiv cu articol hotărât vs. substantiv cu articol nehotărât a slăbit, articolul hotărât fiind folosit și acolo unde în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
-și sensul originar: "če nú știi̭?" (accentul pe cuvântul de negație) „(oare) nu știi?” Pronumele corespunzător românescului "care" are forme după gen și număr: "cårle/cåre/care" (masc. sg.), "cåra/cårę" (fem. sg.), "cåro" (neutru), "cårlʼi/carlʼi/cåri/cari" (plural). În Žei̯ân sunt și forme de genitiv-dativ: "carvę" „cărui(a)”, "carlʼę" „cărei(a)”, "carorę" „căror(a)”. Exemple în sintagme: "cârstii̭ånu cåre vire" „omul (literal „creștinul”) care vine”, "žensca cåra virit-a" „femeia care a venit”, "våčile cåri
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
la celelalte verbe se exprimă ca în croată, analitic, cu verbul la indicativ precedat de conjuncția "se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân, persoana I plural are desinența "-m" ("vedém" etc.), iar la verbele de tipul "cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés", cea de pers. II sg. - "cuhéș". Indicativ trecut: De cele mai multe ori, auxiliarul este postpus. La persoana
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Cuvântul diptic provine din limba greacă (gr. "diptykhos") și înseamnă "plăci care se pliază." Constă din două plăci prinse cu o balama. În prezent, cuvântul este folosit în Biserica Ortodoxă pentru a descrie un tip de icoană. La plural, dipticele sunt mai multe tipuri de liste bisericești de nume. Un diptic este un tip de icoană format din două părți unite printr-o balama, astfel încât ele să fie închise împreună și să fie protejate în timpul călătoriilor și apoi deschise
Diptic () [Corola-website/Science/318204_a_319533]
-
O monedă (plural recomandat: "monede" nu "monezi") este în general un lingou de metal de formă discoidală, folosită ca o formă de bani. Monedele sunt garantate de către emitent prin ștanțarea sau imprimarea unor elemente particulare ușor de recunoscut, inclusiv (dar nu în mod
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
tov” (zi bună) - când muncile sunt interzise, apoi este urmată de zilele intermediare „Hol hamoéd” și se încheie tot cu o zi de odihnă „yom tov”, în ziua "a opta", Șmini Ațeret, zi festivă de încheiere. Cuvântul ebraic "sukōt" este pluralul de la "suka", "colibe ori corturi", și este o construcție temporară cu pereți acoperiți de „skhah” (material vegetal cum sunt ramuri de copaci ori lăstari de bambus). Suká are menirea să evoce lăcașurile fragile în care israeliții au locuit în cei
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
în afară de română, dar spaniola are o variantă a articolului hotărât neutru, "lo". "Lo" nu acompaniază un substantiv, dar poate preceda un adjectiv care are valoare de substantiv, pentru a exprima o idee generală, abstractă. Substantivele numărabile au formă separată pentru plural, indicată utilizând sufixul "-s". În general, în spaniolă se folosesc adjectivele și adverbele în același mod ca în română și aproape fiecare altă limba indo-europeană. Adverbele simple au, totuși, formă separată de adjective, creată prin adăugarea sufixului "-mente" la adjectivul
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]