900 matches
-
de civilizație”. Odat] ajunși la aceast] concluzie, metoda a posteriori ne va ajuta s] adopt]m o alta. Diversitatea credințelor umane și acceptarea de modele ale acestora drept ghid pentru natură uman] ne va determina s] adopt]m o viziune pluralist] a acesteia (în alți termeni, un pluralism al scopurilor umane): iar dac] viziunea noastr] pluralist] este suficient de solid] vom descoperi c] nu exist] un criteriu pentru bunurile umane aflat deasupra preferințelor individuale. Mergând pe firul acestui raționament observ]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m o alta. Diversitatea credințelor umane și acceptarea de modele ale acestora drept ghid pentru natură uman] ne va determina s] adopt]m o viziune pluralist] a acesteia (în alți termeni, un pluralism al scopurilor umane): iar dac] viziunea noastr] pluralist] este suficient de solid] vom descoperi c] nu exist] un criteriu pentru bunurile umane aflat deasupra preferințelor individuale. Mergând pe firul acestui raționament observ]m că teoria dreptului natural este în pericol de colaps. Întrebarea care apare este urm]toarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilitarismul era singura versiune a unei abord]ri mai generale și anume: consecințialismul. Nu era de p]rere c] toate formele acestei teorii trebuie s] fie moniste, pentru c] era de acord cu faptul c] utilitarismul lui G.E. Moore era pluralist. (Moore susținea c] acțiunea corect] este cea care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv]ț]tură și experiența estetic].) Ins] Ross a comb]țuț consecințialismul, știind c] dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu este adev]rât, desi Walzer și alți autori contemporani care au abordat aceast] tem] nu ofer] prea multe argumente astfel încât s] poat] fi f]cut] diferența dintre public și privat. Viața public] este într-adev]r atât de difuz] și pluralist] (pornind de la politicieni la preoți, de la bancheri la asistente medicale, de la academicieni la arhitecți, de la parlamente la asociații suburbane locale), încât poate p]rea c] au r]mas foarte puține elemente cu care s] fie comparat], altele în afar] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cineva trebuia doar s] le cânt]reasc], pentru a recunoaște c] erau adev]rate. Lucrarea lui W.D. Ross și H.A. Prichard din anii 1930 a fost cea care a unit cele dou] sensuri ale intuiționismului, deoarece cei doi erau pluraliști - sau intuiționiști, în vechea denumire - si dedicați unui mod special de cunoaștere - adic] intuiționist, în sensul nou. (Prin acest aspect, s-a asem]nat cu poziția p]rintelui intuiționismului modern, Richard Price care a scris cu 200 de ani înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
set de motive în favoarea toleranței și a nonintervenției, care trebuie puse în blanț] cu alte motive. Doctrina nu se aplic] doar intervențiilor propuse de c]tre o societate în cadrul unei alte societ]ți, dar și dezacordurilor profunde în cadrul societ]ților pluraliste care conțin tradiții morale diverse, ca în cazul avortului. Dac] relativismul metaetic este adev]rât, chiar dac] doar cu privire la un set limitat de conflicte morale precum avortul, prin urmare, condiția noastr] moral] este extrem de complicat]. Trebuie s] ne str]duim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a psihologiei corespunz]toare” (1958, p. 26). Conform lui Alisdair MacIntyre și lui Bernard Williams, teoria moral] nu are autoritatea pe care o pretinde pentru sine. MacIntyre susține în general c] nu poate exista nici o autoritate moral] în societ]ți pluraliste, liberale. El ne recomand] s] submin]m liberalismul prin dezvoltarea de relat]ri și moduri de a tr]i obișnuite. Williams, pe de alt] parte, consider] liberalismul și pluralismul ca fiind date în societ]ți că a noastr], si conținu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la noi tendința este de a înlocui informal partidele politice. 4.2.1. Democrație și originalitate După schimbările din 1989, mass-media de la noi din țară a contribuit în bună măsură la orientarea publicului prin informarea asupra noului sistem politic - unul pluralist, democratic. Deși nu ne propunem aici să discutăm despre mult vizitata temă revoluție/lovitură de stat, trebuie să arătăm că premisele schimbării influențează profilul viitorului regim. Dacă într-o țară nedemocratică se ajunge la un moment în care majoritatea cetățenilor
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
îndeplini misiunea pe care și-o asumă, este nevoie de o presă care să îndeplinească sarcini clare și care să fie liberă să acționeze corect. Rolul principal al presei ar fi de a demasca corupția și incompetența guvernamentală. Adepții democrației pluralist liberale sunt de părere că orice om și orice grup are un interes propriu. „Teoria pluralist liberală susține faptul că bunul mers al instituțiilor (inclusiv cea a mass-media), ar trebui să se bazeze pe crearea de compromisuri sau înțelegeri justificate
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
clare și care să fie liberă să acționeze corect. Rolul principal al presei ar fi de a demasca corupția și incompetența guvernamentală. Adepții democrației pluralist liberale sunt de părere că orice om și orice grup are un interes propriu. „Teoria pluralist liberală susține faptul că bunul mers al instituțiilor (inclusiv cea a mass-media), ar trebui să se bazeze pe crearea de compromisuri sau înțelegeri justificate între grupuri”<ref id=”3”>Baker, Mass-media, p. 153.</ref>. Pe de o parte, presa trebuie
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
ideea folosirii violenței între ei. Deutsch identifică două tipuri de astfel de comunități: pe de o parte sunt cele amalgamate, care dezvoltă și o formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui război între ele. Deutsch și colaboratorii săi
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
formă de guvernare comună (cauză a apariției statelor federale), iar pe de altă parte sunt cele pluraliste ale căror unități componente își păstrează independența totală una față de alta. În cele ce urmează, discuția se va concentra asupra comunităților de securitate pluraliste, în care state suverane nu concep posibilitatea izbucnirii unui război între ele. Deutsch și colaboratorii săi afirmă că o asemenea formă de agregare poate fi atinsă prin integrare, adică prin atingerea unui sens al comunității, prin edificarea unor instituții și
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
a lui Deutsch să fie practic abandonată în literatura academică de profil timp de aproape 40 de ani. Conceptul a fost relansat în anii '90, mai ales prin opera lui Emanuel Adler și Michael Barnett, pentru care, în forma sa pluralistă, comunitatea de securitate desemnează o regiune transnațională compusă din state suverane, ale căror popoare mențin așteptări întemeiate asupra schimbărilor pașnice. Pornind de la opera lui Deutsch, ei identifică două forme ale acesteia. În funcție de natura legăturilor dintre statele suverane membre, ei deosebesc
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
de către state. Abia după ce interacțiunea societăților devine cu adevărat semnificativă se poate vorbi despre imposibilitatea militarizării conflictelor. Prin creșterea intensității legăturilor se poate ajunge la asumarea în comun a provocărilor și amenințărilor, securitatea devenind împărtășită de către toți membrii unei comunități pluraliste. În esență, se poate spune că există trei elemente fundamentale care trebuie luate în considerare în discutarea instituției comunității de securitate. Mai întâi, faptul că, spre deosebire de alte forme de gestionare a securității internaționale, aceasta se bazează pe încrederea și identitatea
Comunități de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1524]
-
tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric . După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la trăsături prezente
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
Wilson în fața senatului (Cele 14 puncte), până relativ recent, literatura convențională a Relațiilor Internaționale a ignorat contribuția intelectualilor americani, continuând să se limiteze (pe linia deschisă de Carr) la opera reprezentanților britanici. În acest fel se pierde din vedere aportul pluraliștilor americani, mai ales argumentele acestora împotriva separării între principiile de organizare ale sferei interne și cele ale sferei externe, precum și fascinanta legătură între suveranitate și anarhie. Această pierdere a ușurat misiunea asumată de Carr în a denunța naivitatea idealismului utopic
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
pentru teoriile funcționaliste. Literatura consacrată integrării europene a adus în centrul atenției un program de cercetare numit neofuncționalism, printre ai cărui exponenți s au numărat teoreticieni precum Stanley Hoffmann, Karl Deutsch și Ernst Haas. Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în Relațiile Internaționale, prin tendința lor de a dezagrega statul, scoțând în evidență importanța birocrațiilor, a elitelor sau a opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
precursor direct al programului de cercetare neoliberal. Trebuie menționat însă faptul că interdependența a fost abordată și în cadrul teoretizărilor realiste, fiind interpretată în special ca vulnerabilitate a unui stat față de altul și, în consecință, având o conotație negativă. Studiile liberal pluraliste nu au contestat dimensiunea vulnerabilității, însă au evidențiat o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
o alta, extrem de importantă: interdependența ca senzitivitate. În această accepțiune, interdependența presupunea existența unor efecte reciproce între țări sau între actori din țări diferite, o situație generatoare nu doar de costuri, ci și de beneficii. Valorizarea interdependenței în teoria liberală (pluralistă) a anilor '70 trebuie înțeleasă pe fondul tendinței de a dezagrega raporturile internaționale pe arii tematice și, în acest context, de a contesta primatul specific realist al securității naționale. În domenii precum comerțul, finanțele sau mediul înconjurător, interdependența între societăți
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai erau filtrate de autoritățile (diplomația) statului de origine. Această perspectivă a stat ulterior la baza modelului politicii globale, influent în mediile liberal-instituționaliste contemporane. S-a făcut simțită tendința de inspirație pluralistă de a înțelege relațiile internaționale cu ajutorul metaforei nonierarhice a rețelei, iar interacțiunile actorilor nu mai sunt constrânse de granițele naționale, ca în modelul realist. Astfel, se poate evidenția un domeniu al politicii globale în care interacționează guvernele, organizațiile internaționale (guvernamentale
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
popoarelor europene. Sunt speranțele cu care am pășit în cel de-al III-lea mileniu. Cea mai grandioasă cucerire a civilizației de la sfârșitul celui de al doilea mileniu a fost elaborarea doctrinei drepturilor și libertăților omului, dezvoltarea bazată pe democrație pluralistă și statul de drept. În spiritul acestor prevederi acceptate de toate statele europene România poate sa-și exercite datoria de a sprijini și conaționalii din afara hotarelor țării aflați într-un stadiu înaintat de deznaționalizare. A devenit posibil să se ia
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
liniile competențelor ce i-au fost atribuite de statele membre pentru atingerea obiectivelor stabilite; - principiul proporționalității: conținutul și forma de acțiune a Uniunii nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite; - aderarea: pot adera „statele Europei care practică democrația pluralistă și economia de piață”; - principiul respectării identității naționale a statelor membre, a căror sisteme de guvernare se întemeiază pe principii democratice; - principiul respectării drepturilor fundamentale, cum rezultă din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din 1950
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Sînzianu Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92385]
-
Europeană a enumerat principiile generale de drept care stau la baza statului de drept și care au fost enunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene 183: • Legalitatea. Acest principiu se referă la o procedură pentru adoptarea legilor transparentă, democratică și pluralistă, cu asumarea unor responsabilități clare 184. • Siguranța juridică. Potrivit acestui principiu, legile sunt clare și predictibile, iar modificarea lor nu poate avea efecte retroactive 185. • Interzicerea arbitrariului puterii executive. Se referă la exercitarea puterii publice astfel încât orice intervenție a statului
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
conflict care își are originea în perioada regimului comunist, când Biserica Ortodoxă s-a bucurat de un loc privilegiat în comparație cu alte culte. Guvernul bulgar, în special atunci când Partidul Socialist a fost la putere, a avut iluzia că într-un mediu pluralist poate asigura toate privilegiile oferite conducătorilor Bisericii Ortodoxe de către fostul regim. Faptul că același lucru s-a întâmplat și cu comunitatea musulmană, după cum arată și cazul Hasan și Chaush c. Bulgaria, constituie o coincidență izbitoare. 8. Cazul Sindicatul "Păstorul cel
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]