9,563 matches
-
pushing deliriously on hallucinatory gates." Imagini de delir deci, populînd o lume fragmentată, violentă, schimbătoare: "the girl in the room was fever-green:/ the bed took off and began to fly gently over the roof". Printre ele, luînd parte la violență, plutesc figuri angelice și miracolele se înfăptuiesc în lumina care se stinge. "Across the plain, delicate black flowers/ strangle lonely children". Printre crime, orbi, înecați, șamd, "mother comes to me, her hands a cup of butterflies", imagini de coșmar și de
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
gîndești (sau nu te exprimi) ca mine? Dispari. Aici este un punct nodal al problemei. După 1989 tocmai acest transfer al conflictului din domeniul ideilor în acela al acțiunii concrete a fost de vină pentru polarizarea intelectualilor. Sindromul mineresc a plutit mereu în aerul primei jumătăți a deceniului zece. Nu faptul că unii erau pro și alții contra a fost esențial în ruperea în două a intelectualității românești postcomuniste, ci suspiciunea ori certitudinea celor mai mulți că se urmărește dispariția lor. Am citit
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
într-adevăr, nu e puțin lucru să urzești ani de zile un plan, să cauți complici, să-i pui la treabă și, în fine, când condițiile s-au copt, să treci intempestiv la acțiune. Oricât de revoltător, "recursul în anulare" plutea în aer încă din iarna lui 2000. Forțele ridicate, în decembrie 1989, pe umerii lui Stănculescu, Chițac și ceilalți, revenite la putere, n-au făcut un secret din intenția de a-și pune la adăpost uneltele mai mult sau mai
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
laturii obiective a romanului), neacceptarea istoricității modernismului, văzut ca un act aflat încă în desfășurare (exemplul dat este volumul Modern, modernism, modernitate al lui Adrian Marino). Urmează o secțiune în care autorul analizează cîteva efecte nefaste ale acestei ambiguități care plutește în jurul conceptului de �modernism". �Victimele" sînt: Arghezi, Bacovia, avangarda și �criterioniștii". Arghezi este văzut de mai toți interpreții săi ca un fel de struțocămilă: și modernist, și tradiționalist, și avangardist, și apropiat de concretețea materiei și abstractizant etc. Bogdan Lefter
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
deformantă: Deși vremea demult s-a stricat/ soarele își dă pe răzătoare/ pielea de portocală" (Abia dacă-l recunoști). "Ioana" este femeia îndrăgostită aici și acum, trăind într-un oraș impregnat de parfumul plimbărilor către Romană, într-o casă care plutește în aerul tristeților ei singure, expuse fără ostentație, cu o familiaritate fragilă, extenuată, tulburătoare: "uneori îmi spun încet: Ioana, Ioana/ încercînd pe tine să te imit" (Decembrie cu zăpadă). O femeie reală, cu farduri și reflecții, care nu-și ascunde
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
a magnificului nicolae (VI)); ,,poezia ca un transatlantic cu oameni nenăscuți plimbîndu-se pe puntea largă ca-n rai" (fotografiați de jebe ziua mondială a poeziei); ,,dedesubtul rotulelor donei juana se deschide un defileu fără margini" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Însăși singurătatea, acea teribilă măcinare de sine a adultului, dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
e incitantă, exploatarea ei - fără cusur. O universitate este transformată peste ani într-o clinică pentru insomniaci, ai cărei pacienți sau medici sînt studenții de odinioară. Locul se numește Ashdown. Are o mohoreală victoriană și respiră un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbașii din Chancery-ul lui Dickens și semnele de rău augur de pe lîngă Wuthering Heights. între zidurile sale trăiesc, în trecut și în prezent deopotrivă, Gregory Dudden, medicinistul riguros și vag dement care consideră somnul o boală ce
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
atenția în Don Juan este exagerata ironie cu care e tratat, de la primele pagini, rolul bărbatului în cadrul cuplului Vasiliu. Se ia în bătaie de joc un atribut esențial al masculinității în ordinea patriarhală (în care lumile romanești create de Breban plutesc în substanța specifică): inițiativa, mai precis responsabilitatea și capacitatea de a face lucrurile să se întîmple. Mai mult, însuși termenul "bărbat" apare între ghilimele, denunțîndu-se astfel lipsa de consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
deloc. E un cadril primejdios. E premeditată această tehnică de convingere mascată? E o strategie poetică ori un instinct? Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că 'eul' meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit - interfața - e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
galaxii concentrice haideți vînători rebeli ochiți trageți/ oricum eu mor de fiecare dată-n picioare: (ibidem). Sau: ,,poemul ca un pistol versurile ca gloanțe viața ca vestă antiglonț/ purtată direct pe iriși sînge și mușchi" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Firește, totul e doar o înscenare, un simpatic décor al violenței în efigie, în felul în care Breton nu ezita să afirme: ,,actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc/ către mormintele lor încăpătoare și fascinante" (răspunsurile nu știu cu siguranță niciodată plăsmui adevărul). Ca și: ,,dona juana face baie în capul meu ca-ntr-un eleșteu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
că asupra generațiilor tinere - obișnuite să decripteze filmul și să-i depisteze cel mai mic artificiu - nu se mai poate acționa decît vizîndu-se percepția subconștientă. Înarmat cu această mărturie, crticul se poate hazarda să limpezească oarecum ceața în care se plutește la capătul celor 139 de minute ale filmului Dansînd cu noaptea (Danemarca, Suedia, Franța 2000, Distrubuit de Independența Film). Cel care împreună cu Thomas Vinterberg a lansat Dogma 95 ca pe un Jurămînt de castitate invitînd la întoarcerea la originile artei
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza Țvetaevei: Scrieți, scrieți, scrieți cât mai mult!", Aura Christi formulează și reformulează fraze infinite care nu pot sfârși decât în redundanță. Textul plutește deasupra semnificațiilor, eseurile eterogene nu ajung nicăieri sau, mai exact, se pierd în propriile labirinturi, iar impresia finală este de vast șantier. Iată un fragment despre un poem al lui Nichita: "Un timp care există "tot timpul" se transformă în
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
capacitatea de a modifica discursul în fel și chip, autorii în cauză au rămas fideli unui anumit tip de experiment lingvistic. Limitele acestui "stil" sînt evidente o dată cu "coborîrea în lume" a lui Gheorghe Ene, spre exemplu. Un incredibil aer desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria "Proză", 216 p., f.p. "Orice zi are evenimente" Superlivrescul, extraordinarul Șerban Foarță utilizează extraesteticul într-un mod cu totul neașteptat: preia articole și reclame din ziare și le aglutinează în diverse formule poetice. Ideea plutește în mai toate întruchipările postmoderne ale artei: Șerban Foarță dedică un întreg volum recuperării unor dimensiuni importante ale culturii populare. " Primesc o fată în gazdă, ofer condiții de bloc./ Vînd tractor U560 și remorcă basculabilă 5t." "Taur, cu auto, îmi
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
aflăm cum erau "ceaiurile", cum se distrau totuși tinerii, cum viața curgea pe un făgaș egal, nu prea zbuciumat. Lecția acestei perspective este foarte importantă: a existat o viață banală, au existat probleme de familie și altele deși, în aer pluteau (așa ne-au făcut să credem literaturile "înalte") artificiale "probleme mari". O femeie se plimbă cu soțul ei sub clar de lună. Nu știe că acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
autoarei, dar ele trimit la altele două, Iosif și Josepha, alcătuind punctul de pornire al cărții, mereu îmbogățit cu digresiuni, povești, anecdote, citate, opinii, evenimente. Situația paradoxala de a purta prenumele unui unchi, cunoscut romancier și dramaturg român, în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe care tot ce vede îl face să se
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
sau/ numaidecît muncilor simple/ nici sîngele nu va mai fi măsura obișnuinței/ (nici sîngele)". Sîngele, zidul, moartea, dragostea, neantul sunt cuvinte-cheie pentru tot atîtea teme care cristalizează o poetică îmbibată de metafore, abstractizări și viziuni bizare ("e după-amiază o femeie plutește cu trăsura prin/ burta unui pix de aluminiu"), în descendență stănesciană: "în fața ei zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
săptămînal al Adevărului și Universului, adunînd, apoi, materia în patru volume (1927-1932), modificate oarecum față de ceea ce scrisese în presă, cu titlul atrăgător ca un magnet, București de altădată. Cartea era, pentru istorici, un izvor nesecat de informații. Dar asupra lor plutea frica de eroare, cartea fiind mereu citată cu rezerve justificate. În 1987 dl. Tiberiu Avramescu, bun cunoscător al Adevărului (despre care, mai ales despre Const. Mille, a scris o carte în două volume) și al epocii s-a hazardat să
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
judecată care îl condamnă la moarte pe Svoboda (deci participarea la crimă). Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind pe deasupra". De acum încolo apar, la el, stările anxioase, conflictuale și torturante. Amînări se mai petrec. Dar clivajul s-a petrecut și destinul personajului o ia pe un alt drum, fundamental potrivnic conștiinței inițiale. Se trezește treptat în el sentimentul
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
el o săpăligă sau o armă... Pînă ce Omul descoperi energia ascunsă în sămînța de bază, - forța nucleară. Pură virtualitate genetică: cei din secolele următoare ale mileniului sînt încă plasma în suspensie, în devenire a Speciei, generațiile viitoare încă nenăscute plutind încă în stare potențială în Oceanul cosmic, cum auzea Nichita... nenăscuții cîini pe nenăscuții oameni cum îi latră... Se vor mai naște un Dante?... Un Leonardo da Vinci?... O divină Comedie și o Comedie umană...?... Va mai striga cineva Libertate
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
să descopere cine și unde este. Un spectacol s-a terminat, altul, tocmai a început... Știe oare Calhas mai multe, poate profeți Oracolul mai mult despre Vasili Vasilici Svetlovidov? Ce știu personajele despre actorii care le însuflețesc? Lumile spectacolelor, amestecate, plutesc în amintiri. Teatrul, scena, locuri misterioase devin pentru o noapte refugiul ultimei confesiuni. Minunat fiecare, minunați ca parteneri unul pentru celălalt, Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]