979 matches
-
zburdă fără zgardă, Nici pân’ la poartă nu mă mai petreci. Și tot pe-aceleași drumuri mă duc pașii, Chiar dacă întuneric greu se lasă, M-așteaptă ghioceii, toporașii, Dar tu nu ești, când o s-ajung acasă. Iar veștile, ce însoțesc poștașii, Mi-aduc aminte cât ești de frumoasă. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: POȘTĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2204, Anul VII, 12 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POŞTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385020_a_386349]
-
din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub verdele spuzit de sărbătoare, cu ochii plini de roua primăverii, îngrop pocalul sub căderi de soare, să nu mai plângă niciodată merii! Cu pași de promoroacă ning copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului ce moare! Mirese-aruncă peste tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
vorbesc că le e bine, Sunt alese, sunt curate, Nu-s ca cele ce-s căzute, În abisul Mării moarte. Vaaai, dar uită de slujire Și de milă, de dreptate, Se hrănesc cu vorbe goale Și vor rang, întâietate. Un poștaș lovește coaja Pomului, ce rău asudă, Cioc, cioc, se aude-n zare, El, ursuz, nu vrea s-audă. Atunci, lasă pe o creangă O scrisoare, telegramă, Anunțând că-n paralela Patru'ș'cinci este o dramă. Cerul nu a plâns
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
steaua galbenă, nu înțelege de ce ea nu se conformează măsurilor naziste. Răspunsul ei: „Vreau să supraviețuiesc". Inteligența, luciditatea, ingeniozitatea, curajul și voința de a trăi o salvează. Unele episoade din periplul ei sunt de-a dreptul amuzante. Cu aplomb, declară poștașului că persoana cu numele Marie Jalowicz a fost deportată și astfel dispare din evidența evreilor din Berlin. Improvizând rapid, reușește să îi convingă pe polițiștii veniți să o aresteze că trebuie neapărat să dea o fugă să cumpere pâine. Ajunsă
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
somn, dar avea motive să pară atât de confuz încât să nu poată răspunde la nici o întrebare. Poate că lucrurile ar fi intrat în cel mai desăvârșit anonimat dacă la recitalurile lui Vergică nu ar fi participat și un fost poștaș, acum șomer și el, domnul Casandru. Nume predestinat pentru a contura destine! Într-o bună zi acesta îi spuse lui Vregică: - Băi, băiete, io-l cunosc pă dom’ Istrate, ăl cu revista dă poezii, care-i om d-al nostru
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
bă, în revista mea care-i cea mai tare! Da’ și tu tre’ să ai grijă dăăă... - Vaiii, se poate maestre, io, oricând ziceți matali, mă prezint! Vergică încerca să își ascundă spaimele, că mde, de unde bani pentru maestrul, însă poștașul îi făcu cu ochiul și asta-i mai dădu un pic de curaj. Prin urmare, lăsă opera pe mâna maestrului și plecară amândoi la cârciumă să discute amănuntele istoricei vizite. Spre norocul său, când a ajuns acasă nevastă-sa adormise
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
nu te poate compromite în istorie mai mult decît un strănut semnificativ la momentul nepotrivit. Ce să mai inventăm, cînd de mici ne cunoaștem evoluția propriilor buzunare? Adevărurile au rămas suspendate în fiolele mari, cu formol și șerpi de rîu, poștașul lunecă pe lîngă marile scrisori ale destinului, vecinii se îmbulzesc, ca întotdeauna, să culeagă alune de sub șipcile parchetului. Ne-om tot chibzui putreda avere pînă n-o mai rămîne nimic, și atunci abia, la sfîrșit, ne vom da seama că
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
blocuri, Poate-nverzesc și parcuri uneori, La noi în inimi ard mocnite focuri ‒ Simt că trăiești, și-atunci, fatal, mă dori... Vreau să-ți trimit în plic o frunză verde, Ca anonim, de peste timp, mesaj, Însă mi-e teamă de poștaș că-l pierde, Fiindcă nu-mi trec nici stradă, nici etaj. Iubirea mea cea mare, iluzorie, Ce crezi, o să mai bată înc-un ceas? Sîntem ca doi eroi lipsiți de glorie... Nu știu ce-o fi, deci, totuși, bun rămas. Referință
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-a prefăcut. Azi de răsare soarele-n furtună Nicicând durerea nu ne v-a-nsoți Chiar dacă-n inimă glasul răsună Din vorbe gri aduse peste zi. Poștașul poate să aducă nemurirea Pusă într-un colet sentimental, Dar numai eu îți pot schimba privirea Rămasă-ntr-un amurg autumnal. ------------------------------ Cerasela JERLAIANU București, 10 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Cerasela JERLĂIANU - STIHURI (1) / Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul. Rămânea speriat sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la cele două capete ale străzii. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
menzilului” darea pentru poștă, pentru curierat. Poșta a fost organizată după Unirea din 1859, când se aplică pe timbru (Capul de bour), pe scrisori s-a menținut multă vreme. Despre funcționarea poștei în comuna Filipeni ne informează tot Toader Boca. Poștașul, un om din sat care nu șștia carte, pleca luni cu traista cu hârtii spre Bacău, pe josă peste zarea imașului, pe Iapa și peste Dealul Mare. Ajungea la Buhoci, lua de acolo hârtiile și le ducea la poștă, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde să lase fiecare pachet. Luni, miercuri și vineri se mergea cu poșta la Bacău și marți, joi și sâmbătă se întorcea. Poșta nu avea un sediu și, cu siguranță, corespondența se lăsa și se aduna la primărie. Cine plătea poștașii? Probabil că tot prin primărie, chiar dacă fondurile erau de la Poștă. Mai târziu s-a făcut un oficiu poștal la Secuieni, unde se aduna și se distribuia poșta pentru Lunca , Filipeni, Gloduri (Izvorul Berheciului). Telefonul s-a pusă la primărie în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la primărie în Lunca în iarna anului 1900. Oficiul era tot la Secuieni, prin Secuieni se lua legătura cu Bacăul, iar telefonul cu manivelă a funcționat până s-a făcut Oficiu poștal la Lunca. De la Secuieni, poșta era luată de poștașul care avea o șaretă cu un cal (Boca); apoi era împărțită prin sate. În același timp colecta scrisori, pachete, lua corespondența și o ducea la Secuieni. XI. 3 Instalarea regimului politică comunist: o dictaturș în numele poporului. Lichidarea adversarilor politici în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lasă de făcut în afară de a tăia panglici și a săruta copilași, Acum v-a căzut în mână o carte mare, În momentul în care o voi înmâna prim-ministrului, va fi a lui, eu nu voi fi mai mult decât poștașul, Iar în momentul în care el o va înmâna ministrului de interne, va fi a poliției, poliția este cea care se află la capătul liniei de montaj, Ați învățat mult, Mă aflu într-o școală bună, domnule președinte, Știți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
definitiv dânsu-i stăpânul acolo, nu? Marcel Crouche își scufundă nasul mare și ciupit de vărsat în paharul cu rachiu, inspirând lichidul ca și cum ar fi fost vorba despre o chestiune de viață și de moarte. Băurăm în tăcere toți trei, primarul, poștașul și cu mine. După aceea a mai venit un rând. Nimeni nu a mai zis nimic. Câteodată, primarul și cu mine ne priveam printre pahare și fiecare știa ce gândea celălalt. Dar mai știam și că niciunul din noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
duc să îi cânt pădurii... Bineînțeles că nu pricepeau echivocul vorbelor ce-mi ieșeau pe gură, doar că zburam pe drumul spre pădure, conducând iezii într-o viteză de mai mult îi slăbeam decât să îi îngraș. M-a pârât poștașul din sat, s-a dus la tata și i-a povestit că așa și pe dincolo, că ne-a văzut el, cu ochii lui. Așa e, mă?, m-a întrebat tata pe seară. Păi, tăicule, eu nu, ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea mă cheamă, ea mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce sens? - Adică v-a bătut, v-a înjurat, v-a... - Gata, știu! M-a răpit. Funcționarul se uită la domnul Popa ca la un nebun. În fiecare zi veneau pensionari cu tot felul de prostii, că le-a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Fiind uniți, găsim suportul moral și material de care avem nevoie. Nu trebuie să uităm niciodată remarca poetului român George Coșbuc: „O luptă-i viața, deci te luptă!” Mihai LEONTE, Președinte C.A.R.P. Moldova Nouă Articol apărut în ziarul „POȘTAȘUL” 15-31 decembrie 2000 Referință Bibliografică: Dragă cititorule / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228, Anul I, 16 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360886_a_362215]
-
În dimineața asta, când s-a trezit cu senzația că va fii o zi neobișnuită, se cam miră și fără să își poată explica, aștepta cu destulă nerăbdare să vadă ce se va petrece. În capătul străzi apăru bicicleta cu poștașul Vasile, tocmai când Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
cu ochii de poștaș, se gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
curea neagră, îngustă, a cărui capăt liber atârna într-o parte. Unul din cracii pantalonului era fixat la capătul de jos într-o agrafă ca să nu i se agațe în lanțul bicicletei, o bicicletă neagră, grea, rusească, pe care tânărul poștaș o grijea ca pe lumina ochilor. Înfățișarea lui era destul de comică și îi scoase un zâmbet lui Șerban, care îl întâmpină vesel: - Ce vești ne aduci, Vasilică, încă de dimineață? Parcă ajungeai mai târziu pe la noi. - Apoi am știut că
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
de ce schim traseul. Apoi, dacă așa e, să fie într-un ceas bun, că un copil trăbă la casa omului. - Ce zici tu, mă Vasilică, ce scrisoare am? Luă scrisoarea cu mâna tremurând de emoția pricinuită de vorbele neînțelese ale poștașului și văzu scrisul mare, citeț, pe versul plicului: Casa de copiii, Prundul Bârgăului. Se uită la destinatar, nu-i venea să creadă că scrisoarea îi era adresată, aproape că își silabisi numele, era a lui, adresa a lui, cu toate
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]