740 matches
-
în poartă și-a murit pe loc. Milițienii au crezut că a leșinat de bucurie. Dar... Și familia, care-l aștepta cu atâta dor... Vestea s-a răspândit în închisoare. Ne-am cutremurat de sanctiunea divină: „Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel!”. Cu inginerul Dragon și teologul Ilie Țintă Inginerul Dragon, tăcut din fire, era preocupat cu probleme de matematică și geometrie spațială; ceasuri întregi combina, intersecta și contempla niște fire colorate. După eliberare aveam să aflu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fiindcă sunt pus în situația să te înfrunt. Era mai bine dacă nu-ți luai această răspundere în fața propriilor dumitale vrăjmași, ai neamului și ai lui Dumnezeu. Căci nu te onorează, ci te înjosește, și încă veșnic, dacă nu te pocăiești. Ne cunoaștem prea bine ca să fie nevoie să-ți spun mai multe. Plec mâhnit din această cameră și te rog, chiar te sfătuiesc, dacă mai ai un dram de conștiință și bun simț românesc și creștinesc, să te duci în fața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu Dumnezeu. Ați fost făcuți pentru pământ. Beți, mâncați, desfătați-vă, că doar cu atât rămâneți. Murind, nu veți avea nici satisfacții, nici plăceri”. Dar nu! El a spus clar, sintetizând totul în cuvintele cu care Și-a început propovăduirea: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!” și: „Mă duc să vă pregătesc lăcaș pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi împreună cu Mine”. Nu suntem din lumea aceasta. Suntem ființe ale lumii „pe care ochiul pământesc nu a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rău de lipsurile noastre din tot sufletul nostru. El are în mâinile sale viața, mântuirea și iubirea de oameni. Și ceea ce face cunoaște numai El, în afară de faptul când a face pocăință conduce la consecințe negative și când cel care se pocăiește de toate lipsurile sale este refuzat. Cu cât este mai puternică rațiunea celui care se unește, după lege, cu o a doua soție? Prima soție îi este atribuită de Dumnezeu, a doua vine din slăbiciunea oamenilor și, dacă el se
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de Holl la textul conflictuale, ar fi clar că „Epifaniu vorbește aici de noua căsătorie în general, atât după moarte, cât și după divorț”. Prima parte a acestui text privește posibilitatea pocăinței oferită tuturor păcătoșilor. Dumnezeu acordă celor care se pocăiesc iertarea lui, și mai mult face acest lucru față de cei care s-au căsătorit după moartea soțului, căsătorie a cărei rațiune este, pentru majoritatea Sf. Părinți, slăbiciunea umană și imposibilitatea de a trăi în continență. Epifaniu este mai puțin sever
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
de containere în lung de linie, la socru ce i-ai luat, Jack [Daniels]? de unde ai știut?! criogenia smerdigera! ce-i mai joacă ăstuia goangele în cap! ce le mai știe! nu, așa este, asta-i la entomologie, știi cîți pocăiți o venit! o trecut pe acolo, pe la Sînion prin pîrîu, azi-dimineață cîinele i-o rupt o oaie, ai tăi lătrau de acolo, de la ocol? "Piscine și saune" albastrul din cadă vărsat spre stradă, cînd te vede soacră-ta! DRDP Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
reușită ești mătăluță... Ia, hai, povestește-ne tu mie și colegilor tăi, dacă tot nu cânți azi, unde mai exact ai fost tu aseară, de te-ai distrat așa bine ? Poate mergem și noi, că doar nu ne-om fi pocăit peste noapte. — E, cu niște colegi, cu niște prieteni... Am stat un pic. — Unde adică, fiindcă tot n-am înțeles ? — La o crâșmă, domnule. Păi, și ce crâșmă, dragule ? Ce trebuie să te trag atâta de limbă ? — La Răcaru ! — Aaa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ar duce la dezbinarea căsătoriei (Matei 5, 28). Sfântul Efrem Sirul numește taina căsătoriei taină desăvârșită pentru că a fost consfințită de Hristos la nunta din cana Galileii. Herma Păstorul condamnă pe bărbatul care nu-și va primi soția care se pocăiește (aceasta greșind) și poruncește ca bărbatul sau femeia să nu se recăsătorească tocmai pentru a face posibilă pocăința celui căzut. Pentru aceasta este nevoie de un mare exercițiu de răbdare, susținând pe unul din soți să nu săvârșească adulter, iar
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
mai avut nimic. În ’64 aveați vreun semn că se apropie eliberarea? Ba da... În ’53 eu am vorbit cu un șofer de pă o mașină... Da’ nici ăia nu vorbe’ cu oricine, ca să îl ciripească... Eu lucram cu un pocăit de la construcții, și stam și mă uitam așa... și l-am văzut pe șoferu’ ăsta că stă la depărtare de vreo 6 metri de bloc și se uită în sus spre mine: Măi Pop, măi, hai până jos că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am pomenit murmurând, sub pătură, cuvintele bătrânului din Poiana Teiului... „Cu toți suntem osândiți.. toți !”. Peste puțin se suna deșteptarea. Era prima duminică de după Bobotează.. a anului 1948... PARTEA A TREIA „Nimic nu se întâmplă fară voia domnului..” Capitolul IX „POCĂIȚI-VĂ, PENTRU CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR” Ianuarie... 1948... Iarna era deosebit de geroasă și aspră. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul, parcă, se mai domolise, dar gerul, încă năpraznic, îți crăpa obrazul. Zăpada trecuse de cinci palme mari, domnești
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el știa tot... Când soarele se suise la amiezi, clopotele bisericii Sf. Gheorghe băteau de sfârșit de slujbă... Noi intram pe poartă, salutați de același moș’ Vasile... cu același binevoitor.. „Să trăiți dom’ elev !”. Cuvântul Evangheliei ne stăruia în minte... „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”, propovăduia Ioan Botezătorul în pustiul Iudeii, mai spunând: „Eu vă botez cu apă, cel care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei, va boteza cu Duh Sfânt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care zice:”.. Țara de dincolo de Iordan Galileea; poporul care stătea în întuneric a văzut lumina mare și celor care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina”, de atunci a început Iisus să predice și să spună: „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” „.. Oare, n-a venit timpul, și pentru noi, să ne pocăim..?!” mi-am zis în gând. Cuvântul Evangheliei este prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care stăteau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina”, de atunci a început Iisus să predice și să spună: „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” „.. Oare, n-a venit timpul, și pentru noi, să ne pocăim..?!” mi-am zis în gând. Cuvântul Evangheliei este prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în oraș,.. Cei mai mulți, dintre colegii de clasă au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al luptătorilor din munții Neamțului. Toți erau întunecați.. posomorâți.. chinuiți de gânduri. Înserarea zilei de iarnă se lăsă repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul Țimpoc, inexplicabil, întârzia la oră... „.. S-a întâmplat, ceva..!”, murmură unul dintre colegi. O presimțire urâtă, cu un fel de teamă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de ani.. șaizeci de ani au trecut, de atunci..!” și, mintea îmi repeta mereu, ca o mașinărie stricată... „șaizeci de ani... șaizeci de ani, au trecut de atunci..!” Sus pe fronton, sub cornișă, cei patru Evangheliști, binecuvântează, propovăduind Cuvântul Evangheliei... „Pocăiți-vă,.. s-a apropiat Împărăția Cerurilor”. Mai jos.. denumirea: „Facultatea de Teologie Ortodoxă”, alterna halucinant, într-o ceață cu, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, Mă uitam, sus, pe fronton cu ochii încețoșați, și murmuram.. „.. S-a desființat un liceu... S-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
afla deîndată, dar oricum, nu oșteni. Acum 70 de milioane de ani, o „vulpe“ care nu putea să fure, căci n’avea decât 3-4 degete - nici ea nu știa precis, oricum nu acelea 5 regulamentare - s’a decis să se pocăiască; o chema Hyracotherium și era vulpe doar ca dimensiuni. Treaba a durat ceva vreme când, frângându-și degetele de remușcare sau de ciudă În lungi penitențe a rămas, rând pe rând, doar cu unul; pe acela n’a mai putut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi isgonit ! Un diavol negru scăpat din Iad te va goni din locuri În locuri, cu biciul de foc, Așaber, și nu o să poți tu, nemilostivule, dobândi nici dulcea mângâiere de a muri, nici odihna mormântului”. Până la urmă, Așaber se pocăiește și Isus trimite un Înger să-l ierte, permițându-i să doarmă până la a doua venire a Mântuitorului. „Dormi acum, Îi zice Îngerul, dormi În odihnă, Așaber. Mânia Domnului nu este vecinică. Când iar Îți vei deșchide ochii, El o să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la nedreptate, a adevărului la falsitate, a frumuseții la urâțenie etc. Acești părinți invită la sinceritate, la asumare, la conștientizarea și depășirea stării de păcat. „Îl prefer pe omul păcătos”, zice avva Sarmatas, „dacă știe că a păcătuit și se pocăiește, celui nepăcătos, care se crede drept”. În tradiția creștină, responsabilizarea devine o „cheie” a depășirii condiției neautentice și a ieșirii din „imperiul” răului. A tăgădui că răul nu te urmărește constituie o frână În ridicarea noastră spirituală. Iată un punct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tuberculoză, periculozitatea fumatului, a consumului de alcool, urzica pentru leac, farmacia din casă etc. Erau încrustate în pagină și fotografii ca cea a „gospodarului Ion a lui Toader Ursachi”. Un creștin care slujește Domnului din avutul său.”; ori: „Scrisoarea unei «pocăite» rugânduse să fie primită iarăși în sfânta biserică ortodoxă”. Revista în 5 exemplarea ajungea în mod gratuit și la închisoarea Tribunalului Storojineț, iar George Popovici, doctorand în drept, directorul închisorii, mulțumea redacției Credința (nr.8/29 mai 1927). Din decembrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
condiții speciale de la Josephstadt), ne putem opri asupra primilor ani de după 1856. Tonul violent antihabsburgic al lucrării rezonează cu atmosfera politică a deceniului absolutist, dar intră În contradicție cu spiritul de compromis al anului 1867 (spirit la care fostul răzvrătit, „pocăit” acum, aderă În cele din urmă), ceea ce restrânge a doua ipoteză de datare a manuscrisului la primii ani de după eliberarea autorului. 4. Sursele manuscrisului Deși ne-am fi așteptat ca analiza surselor manuscrisului să ne ofere indicii suplimentare (date post
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
i‑au fost smulse (Dan. 7,4), întrucât i s‑a luat slava și a fost alungat din propria sa împărăție. Spune inimă de om i s‑a dat și s‑a așezat pe picioare de om, deoarece s‑a pocăit recunoscând, într‑un sfârșit, că om este, și l‑a slăvit pe Dumnezeu. 24,1După leoaică, vede o a doua fiară, asemenea unui urs (Dan. 7,5). Aceștia sunt perșii. Căci după babilonieni, perșii au luat puterea. Când zice și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și păcatul de moarte și acumularea unei mulțimi de păcate cu iertăciune<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, trad. de Alexandru Monciu-Sudinschi, Edit. Ileana, 1997, p. 104 footnote>, mai ales că, cel căzut în păcate mici nici nu se pocăiește intens pentru ele. Cel ce va fi atent la cele mici, nu va fi biruit nici de cele mari. Prin orice păcat îl necinstim pe Dumnezeu (Rom. 2,23), Îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, Îi
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cernită te făcea să crezi că-i une "bonne sœur"123. Se zice că după o măruntă catastrofă (o resmeriță oarecare), umbla nepieptănată sub fularul negru strigând "Apocalipsa a venit,e Antihristul peste tot, nu stați pe gânduri și vă pocăiți". Dar după două luni și-a porcăit un coleg masculin (că de nu-i misogin, e atras de vagi insinuări prea gay etc.). Apoi, am auzit că era mereu pusă pe fapte bune, o vorbă dulce (care mult aduce) pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nimeni nu se mai simte îndatorat față de nimeni. Dar dacă există o relație între destinul personal al fiecăruia și condiția eshatologică a umanității, sfatul starețului Zosima rămâne cea mai adecvată terapie pentru buna folosire a maladiilor istorice: „Fiecare să se pocăiască pentru păcatele tuturor”. Riscul enorm al oricărei teologii a istoriei - benefic renăscută în secolul trecut sub pana unor autori ca Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac, Jean Daniélou sau H.I. Marrou - este acela de a intrica retrospectiv categoria necesității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca orientarea să nu fi fost străină de mișcarea teozofică foarte populară în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, preotul Sofronie avea să califice acest episod de voluntară apostazie drept „un suicid spiritual”, pentru care s-a pocăit până la sfârșitul vieții cu lacrimi amare. Drumul spre Athostc "Drumul spre Athos" În anul 1922, mai mulți intelectuali ruși au unica oportunitate de a emigra în Europa. Alături de o elită care-i va cuprinde pe marii teologi ai diasporei franceze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]