603 matches
-
Ți-o dau. Ești liberă... liberă să pleci... șoptește el, privind zorile, dar n-are puterea să întoarcă ochii. Într-o zi, poate, ne vom afla și noi odihna... Maria, în lumina tremurătoare a lumânărilor, privește fascinată reflexele rubinii din pocalul cu vin. Șoptește obsedată: Da, Ștefane... ne vom afla odihna... Îți amintești, Ștefane, de nunta noastră? Îți amintești?... La sfârșitul ospățului, după datina voastră -, am băut cu toți nuntașii "paharul de Cale Albă"... Să ne fie " Calea" dreaptă, șoptește Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș. Avea un nume latinesc, parcă... Starețul Otto se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și vinul dintr-un pocal de argint. — După părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe aici, pe deasupra și eretic. Cu treaba noastră nu are nimic de-a face. Vine din Colonia. Foarte bine, Încuviință
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bine decât prima. Nu, nu, Doamne ferește! La ce ne-ar folosi? De ce să ne grăbim? Mai Întâi vreau și eu un strop de vin. Ai un vin minunat, cavalere, și mă mir că nu mi-ai oferit și mie un pocal. — Iertare, monseniore. Nu mi-o lua În nume de rău, mă gândeam la altceva, spuse ironic Eglord. Hugo, un pocal pentru Preacuvioșia Sa! Încălecară cu toții și-l ridicară pe Simeon, așa legat cum era, pe un cal. Apoi se despărțiră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un strop de vin. Ai un vin minunat, cavalere, și mă mir că nu mi-ai oferit și mie un pocal. — Iertare, monseniore. Nu mi-o lua În nume de rău, mă gândeam la altceva, spuse ironic Eglord. Hugo, un pocal pentru Preacuvioșia Sa! Încălecară cu toții și-l ridicară pe Simeon, așa legat cum era, pe un cal. Apoi se despărțiră În două grupe. Cei mai numeroși plecară spre vale cu stăpânii. Câțiva, sub conducerea lui Hugo, Îl Înconjurară pe Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o luară la deal, păzind cu strășnicie captivul ca nu cumva să fugă. Cei doi seniori se sfătuiră Îndelung Înainte de plecare. Mo nahul vorbi lung și aprins, dar cavalerul nu se lăsa ușor convins. De abia după ce goliră al treilea pocal, cedă, cu privirea Întunecată și ochii injectați. Simeon ar fi putut să jure că În discuția lor era vorba și despre el și fu convins că nu-l aștepta nimic bun. Un lucru doar Îl nedumerea. Cum de nu-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse mâna pe un pocal de bronz pe care-l trânti cu zgomot la pământ, ju când scena cu o naturalețe care ar fi făcut cinste oricărui actor. — Bastardă, ai? Îmi aduc bastarda acasă s-o crești tu! Are dreptate părintele Anselm când spune că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alunecase de pe crăcană În foc și nu mai rămăsese din ea decât cenușă. Altul ducea la gură, Înmărmurit pentru totdeauna În acest gest, o cupă cu vin. Sabia care Îi tăiase pe jumătate capul nu clintise degetele care strângeau Încă pocalul. Înfiorați, Conrad și oamenii lui Îl căutară zadarnic printre cadavre pe cel al domnului Bertold. Lipsea de asemenea Siegebert, maestrul de vânătoare. Cu voce Întunecată, Conrad șopti: — Va trebui să aflăm ce s-a Întâmplat. Doi oameni să ia din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vin unul altuia, când ucigașii au năvălit peste ei și i-au măcelărit mișelește pe la spate. Nici n-au apucat să se apere, căci n-aveau armele pregătite... I-au Înjunghiat ca pe niște miei... — și ducele? — Măria sa a aruncat pocalul de argint pe care-l ținea În mână și și-a scos cuțitul de vânătoare, cu care s-a apărat, făcând pagubă printre mișei, până când a căzut străpuns de sulițe. L-am văzut cum sângera. Maestrul de vânătoare a stat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față au fost de acord. Gheorghiță își drese glasul și începu: «Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, armă de tărie/ La trecutu-ți mare, mare viitor!/ Fiarbă vinuncupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc/ Căci rămâne stânca, deși moare valul,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc.» Aceste versuri le-a scris în anul 1876 și i-au înflăcărat pe ostașii români în războiul de independență, din 1877
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și grădinilor veșnic deschise către soare, numele marilor înaintași se îngemănează cu balada și icoana, cu basmul și poezia, cu pomelnicul și rugăciunea. Ca strănepot al Vrâncioaiei statornicit în Iași, constant animat de mai bine și mai frumos, închin un pocal de suflet curat și rostesc: cinste ție, măreață Cetate a Moldovei! (Valeriu D. COTEA) Da, Iașii sunt un oraș al cărui farmec indefinisabil a fost resimțit și de alții, înaintași sau contemporani, localnici sau de aiurea. Un farmec aproape morbid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și grâul sunt explicate în imaginarul mitologic universal drept rod al sângelui dintrun omor ritual. Putem deja să punem în relație cele două tipuri de sorbire din membrele animalului mitic, din „paharul” imprimat pe pământ sau din copitele reconfigurate în pocal mistic. Sorbirea din locul infuzat cu energia sălbatică transmite în totalitate puterile animalului (și chiar înfățișarea lui), cel ce bea din paharul magic începe o nouă existență, în inima sacrului. Dacă adăugăm și comensualitatea nunții descoperim o lume nouă, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de vase-borcan ornamentate cu linii vălurite și incizateă. În expoziție sunt expuse și unele obiecte de factură bizantină, respectiv un tipar din sec. Pentru această epocă (medievalăă, în expoziții sunt prezentate următoarele materiale arheologice: ceramică de uz casnic (pahare, cupe, pocale, străchini, căni, castroane, capace, ulcioare, vase-borcană, ceramică ornamentală decorativă de interior și exterior (cahle cu motive geometrice, vegetale, figurative, reprezentări de cavaleri medievali, reprezentări heraldice - inclusiv stema Moldovei etc., smălțuite și nesmălțuite; discuri și triunghiuri ornamentaleă, obiecte de podoabă (inele
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
socialiste“, Teatrul, februarie 1989) CIUDAN George „Când țara stă la praznic cu alesul ei, poporul, Și stelele horesc în ritmuri demiurge, Mă-ntorc la bunii mei să le sărut ulciorul Din care vinul vieții spre alte sensuri curge. Hai, vârfuiți pocalul cu vinul cel mai bun, Trăiască țara sfântă și marele tribun!“ (Scînteia, 31 decembrie 1978) CIURUNGA Andrei, poet „Prin votul nostru tainic, bărbatul cel mai brav îmbracă țara-n falnică hlamidă de grâne, de oțel, de cărămidă, ce duce-n
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
special odăjdiile și vestmintele bisericești împodobite cu diamante și pietre prețioase, reprezintă piese rare ale cusăturii românești din secolele XVI-XVII. Printre valori se află aproximativ 50 de obiecte laice și bisericești (cădelnițe de aur și de argint, mitre, candele, cruci, pocale și altele), creații ale maiștrilor populari romîni din secolele XVI-XVII. O mare însemnătate istorică și artistică o reprezintă vasta colecție de monede și medalii alcătuită din 35.533 de piese, printre care se relevă monedele din secolul al VI-lea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
obișnuiește în țările mai mici sau mai mari, dar aveam să mă înșel. Lume multă, masată în curte, sub umbrarele corturilor întinse pe peluză. Sunt prezenți și diplomați acreditați la Tallin. Președintele, într-un costum maro-deschis, la trei piese, cu pocalul de vin într-o mână și cu alta în buzunar, în stil american, foarte relaxat, dar care îl face să semene mai degrabă cu un director de liceu la sfârșit de an școlar, ne ține un discurs de bun sosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
330 Și-n toată-această vreme vîlvorile lui Orc urmează curajoasele picioare Ale lui Urizen, și-n toată-această vreme răsúnă Trîmbița lui Tharmas. Plîngînd și văitîndu-se zboară sufletele din zdravenele mîini ale lui Urizen Fiicele lui Urizen stau cu Pocale și măsuri de vin spumegător Imense peste ceruri cu pîine și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntoarse-n jur pe lînga volbura năvalnica 332, minat spre-apus și miazăzi, Azvîrlí Neamurile că pe pleava în marile lui Tharmas. "O, Taină", strígă Tharmas Fioros, " Iată că ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul la vedere, și despre care se putea spune că dormeai la etaj... Cărăuțeanu știa că obiectele ce atârnau de pereți, cele mai multe ustensile vechi de aramă, ibrice de tot felul, tipsii, pocale, îi fuseseră dăruite bătrânei ghicitoare cu timpul de Sisi, cumpărate de prin anticăriile de pe Lipscani. Nu exista gard sau poartă, când intrai la Menaru. Se intra direct. Fără nici o idee de proprietate ori vecinătate, Alah fiind peste tot Unul și
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
mîndresc cu faptul că aceste filme, deși în aparență îndemnau la un consumerism pașnic, împănat cu floricele, suc și stagnatul pe canapea, au constituit un prilej excelent de teoretizare. Primul exemplu care îmi vine în minte este "Harry Potter și Pocalul de Foc", actualmente bun de închiriat. Să fie poate de vină circumstanțele pascale în care am urmărit lungmetrajul, dar tind să cred că acest puștan este noul martir universal. Identificarea spectatorului cu el se face cu mare ușurință. Dacă stai
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
de animale marine, agresat de crengi, înțepat în gît de tridentul unei sirene, atacat de bomboane care se dovedesc a fi gîndaci. Plus că suferă cel puțin trei căderi de la mare înălțime (aceste nenorociri apar doar în "Harry Potter și Pocalul de Foc"); 3. găsește un om mort și își vede un amic decedînd din cauza lui; 4. cel care îi ucisese familia și adepții lui revin să îl persecute; 5. este ocărît de 99% dintre colegii lui de școală, care poartă
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
și redundanța sunt capcane peste care dă la fiecare pas, așa că o gafă este de așteptat mai devreme sau mai tîrziu. Se simte că devine neglijentă din structura epică: personajul "rău" se ghicește mult mai ușor în "Harry Potter și Pocalul de Foc" față de precedentele. O altă problemă o constituie protagoniștii postulați drept "geniali" care se comportă inept (ce vă spuneam de contradicții). Exemplul din lungmetrajul de față este tocmai Albus Dumbledore, directorul școlii de magie Hogwarts. S-o luăm așa
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
Pericle, celebrul general, orator și om de stat atenian, conform dpa. Cupa din ceramică, fragmentată în 12 bucăți, a fost descoperită în cursul unor săpături efectuate în cartierul atenian Kifissia. Arheologii au identificat numele Pericle inscripționat sub una dintre toartele pocalului, alături de numele altor cinci bărbați, printre care și cel al fratelui mai mare al lui Pericle, Ariphron, scrie Agerpres. "Numele Ariphron este foarte rar", explică Angelos Matthaiou, secretar al Societății Epigrafice elene. În plus, specialistul elen în înscrisuri vechi a
O cupă de vin a lui Pericle, descoperită de arheologi by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79123_a_80448]
-
1330, 16, 1830, 21); 13-14. 01 Cum se țin bărbații în lesă - Franța - (13, 15, 17, 19, 21); prețul unui bilet: 6,00 lei (marți, tarif redus: 4,5 lei). LUGOJ: Victoria: închis. REȘIȚA: Dacia: 7-12. 01 - Harry Potter și pocalul de foc - SUA - premieră (17, 20); 13-14. 01 - Stealth, pericol invizibil - SUA - premieră (1730, 20); prețul unui bilet: 4,5 lei, reprezentații v, s, d, l. CARANSEBEȘ: Tineretului: închis. ARAD: Dacia: 7-12. 01 - Jurnal de bord - SUA - premieră (13, 15
Agenda2006-01-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284603_a_285932]
-
Chiuariu a recitat prima strofă din poezia lui Mihai Eminescu, „ „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mîndri aste le nutresc; Căci rămîne stînca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc.” Cu aceste versuri și-a încheiat discursul în fața delegaților liberali Tudor Chiuariu.
Ce poezie a recitat Tudor Chiuariu la Congresul PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39168_a_40493]
-
Patriarhiei, Mănăstirii Pasărea și ale Seminarului Teologic din București. Liturghia Prefacerii a fost urmată de Sfânta Taină a Împărtășaniei. Papa i-a oferit Prea Fericitului Teoctist un potir de aur pentru împărtășanie, acesta din urmă dăruindu-i Suveranului Pontif un pocal de aur și o icoană a Sf. Andrei. În finalul procesiunii, Papa Ioan Paul II a rostit o rugăciune în limba latină, Regina Coelli, care, potrivit ritului catolic, se rostește în fiecare duminică, la prânz, în perioada dintre Paști și
Agenda2005-15-05-supliment special () [Corola-journal/Journalistic/283593_a_284922]