814 matches
-
care semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să fie cumpănită printr-o opoziție sau explicată 10. Manierismul semnalat de critică, în tratarea unor teme pe care și le
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de la poezia rimată și încadrată în strofe și rime, la versul alb (în perioada 1944-1947 și în cea de după 1960) ca apoi, în ultimii ani, să se revină la unii dintre poeți, la tiparele fixe. Reînvie în epocă,balada și poema(liricizate), parabola, satira, bocetul, cântecul-romanță, doina. Ne este tot mai clar faptul că ineditul creațiilor stă în unghiul de percepție estetic, în plasticitatea imaginilor, în asociația și disociația imprevizibilă, fie că poemul este parabolă, este discursiv, sau recheamă confesiunea, instantaneul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă este că noua structură a societății cere o artă poetică nouă: sinceră, umană, nefardată, fără parfumuri, fără scepticism poetul cere o "poemă dialectică". Cetatea veche este îmbăiată de raze selenare, esențele pământului se distilează și problemele existenței oamenilor devin și problemele lui, de aceea se întreabă în ce măsură oamenii știu că drumul spre comunism trece prin ei: Nu va veni nici un mesia/ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
această perspectivă, ca expresie a unei funcții istorico-mnemotehnice. Istoria se întâlnea din capul locului cu poezia și metafizica. "Oamenii întâi cântă, apoi scriu. Cei dintâi istorici au fost poeți", spunea Bălcescu, în spirit romantic, pe când Kogălniceanu recomanda insistent ascultătorilor săi poema lui Homer ca pe o istorie. Fiindcă "ce este Iliada, se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat spre istorie?" Și istoricul evoca îndată pilda marelui Macedonian care "purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Omir". Biografia lui Alexandru, scrisă de Quintus Curtius, l-a inspirat apoi, în campaniile sale, pe Carol XII, stimulându-i geniul spre "izbânzi și slavă". În același sens, plutarchienele Vieți paralele l-au influențat pe Napoleon. Astfel înțeleasă, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din trăsăturile mitice ale marilor eroine dramatice, nu este vreo Bachantă deambulînd cu părul despletit și pieptul străpuns de hybris și sileni. Nimic din toate aceste nu găsim la Cătălina. Însuși Eminescu, aici În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. aceasta poemă, pare să fie străin În descrierea personajului său de morfologia veacului romantic, de resurgențele marilor mituri europene. Trebuie amintit că epoca este plină de valorificarea constelațiilor intimiste, de prelucrarea tematică a marilor mituri apolinice sau dioniziace, de reluarea imagistică a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de prelucrarea tematică a marilor mituri apolinice sau dioniziace, de reluarea imagistică a complexelor orfice, oedipiene, menadeene, faustice, demetrice. Dar o estetică comportamentală, behavioristică care să ne deslușească o concepție de viață, un modus interpretativus pare să răzbată din versurile poemei. Un așa personaj centrat pe o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află Încă de Începutul poemei Într-o stare de amenințare, ea fiind Înfiorată de astrul uriaș, de strălucirea sa, de maiestatea sa. Trăiește În această amenințare pînă cînd se obișnuiește cu ea, Începe să o perceapă ca o sursă de furor mistic și la Început
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ei din frica de eșec. Emoțiile pe care fata de Împărat trebuie să și le reprime trebuie să intre Într-un teritoriu al descompunerii faza preliminară oricărei fantezii. Ea va rămîne prizoniera acestei fantezii care o excită pe tot parcursul poemei și nu va ieși din ea decît atunci cînd va suporta atacurile imediate ale pajului care Îi va revela o altă emoție nefiltrată prin nici un concept estetic sau mistic. Dar pînă la acest moment ea va rămîne În starea Teresei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
reveler entierement et d-un coup par la seduction comme d-etre primitif de 1-expression. “ Regulamentul organic al seducției nu vizează „a donner a connaitre, mais a faire eprouver” Sartre L-etre et le Neant, pag.423. În aceste circumstanțe dacă considerăm poema Luceafărul o povestire eroică În care elementul narativ princiar ar fi modelarea personalității unui erou miticl-am numit pe Luceafărun Bildungsroman, o narațiune de formare a caracterului eroic, civilizator, narație ce poate fi circumscrisă modelelor inițiatice, Întîlnim sub această premiză unul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fi fost ochiul nostru ca soarele/ nu ar fi putut niciodată să privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
observație : Cătălina Îl cheamă prin incantație pe astru, procedînd aidoma egiptenilor care Însuflețeau zeii, Îi Încărcau cu ajutorul formulelor magice. Tot de o Încărcare este vorba și acum. Tot de un ritual al deschiderii gurii este de povestit și În această poemă. Ce face Cătălina dacă nu să Însuflețească o materie amorfă, o fierăraie astrală, o caroserie din foc și gheața, care la chemarea ei Începe să vibreze, să se Însuflețească ba să Înceapă a-și pune Întrebări existențiale, să nu-i
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
că „deja pentru Platon iubirea era un fel de boală de ochi ophtalmia”. “Iată cum la personajul eminescian, la fata de Împărat boala identificată acum cu iubirea se produce prin intermediari optici”. Scurt popas rememorativ O Încercare de a povesti poema „a fost odată ca niciodată o preafrumoasă fată de Împărat”. Deci nu una oarecare, ci o „persona” investită cu semnele puterii, cu semnele imperiale ale strălucirii. Ea este singura și este Îndrăgostită de un astru. Avem de a face cu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
poziție nesemnificativă. Figura sclavului conduce de regulă la epifania propriu zisă a eroului semi divin”. Că așa stau lucrurile, că efortul de individuație a pajului a dat roade, că procesul de ecumenizare s-a Încheiat citim În ultimele strofe ale poemei „și de asupra mea rămîi/ durerea mea de-o curmă/ căci ești iubirea mea deintîi/ și visul meu din urmă”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Zadarnicile chinuri ale unui astru stingher Hyperion, Într-o altă lectură și pe un alt
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În această reprezentare a lui Bohme neatinsă de lumina Împătrită /(Luceafărul - fulgor) și de aceea persistă În obscuritate”. Drama poemului este În ultimă instanță nerecunoașterea “imperiului gloriei” și odată cu aceasta refuzul fetei de Împărat de a accepta crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel și transcendența, căzînd cu beatitudine În brațele pajului, În non credință sau cel puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
puterea sexuală iar verbul cu sămînța. Cuvintele fetei avînd forța unei „nyama” binefăcătoare, astfel ca fata de Împărat Îl Înseminează acustic si fonematic pe erou mai Întîi, iar din această sămînță fonetică va lua naștere dorința zeului. Există la Începutul poemei un semantism sexual, sporii fonematici ai invocației pătrund În corpul zeului. Cu o capcană a sunetelor fata Îl atrage pe erou. Mantrele pe care le folosește eroina duc la deșteptarea dorinței zeului . Citim din Durând: „... fiecare divinitate posedă un suport
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ci dimpotrivă se umple mereu de un altul. În ciuda materialității ei ca obiect, oglinda este În esența ei goală. Tocmai de aceea are capacitatea de a fi orice, de a reflecta mereu pe un altul. Oglinda și visul aici În poemă nu sunt altceva decît modificatori energetici care fac posibilă Întîlnirea dintre cei doi protagoniști. La fel „fereastra” se constituie Într-un transformator energetic relațional. Trei operatori care sunt În același timp figuri, tropi dar și Înlesnitori magici. Încă din strofa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
e Învăluit, Încălzit și protejat În inima și-n pîntecul femeii, astfel Încît se dezvoltă, se Întregește, se dilată, se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem gîndi că poate aceasta ar fi interpretarea strofei de la finalul poemei „cobori În jos luceafăr blînd/ alunecînd pe o rază”. Fata de Împărat știe că iubirea sa pentru astru măreț nu s-a stins și nu se va stinge niciodată, ea va purta În inimă și-n pîntec această dorință nemuritoare
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Îl privea cu un surîs / El tremura-n oglindă”/ Borges declara: „datorez conjuncției unei oglinzi și a unei enciclopedii descoperirea lui Uqbar” ... și acest citat care-mi place enorm „oglinda neliniștea capătul unui coridor”... un nivel inter textual În această poemă este oglinda sau apa ... aceste două realități concură la transformarea eroului ... pe aceste două suprafețe se scrie un eveniment, o istorie ... ele sunt receptori dar și emitor de sens, generatori. Suprafețele acestora se schimbă neîncetat, apar mereu semne care generează
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cobori În jos, luceafăr blînd” fiind un mesaj În interiorul altui mesaj ... oglinda și luciul apei sunt și vehicule temporale. Hyperion se transformă În timpul călătoriilor, există astfel un alt timp al acestor module intertextuale care diferă de timpul acțiunii propriu-zisă din poemă, acești generatori intertextuali operînd aidoma unor vehicule ale timpului ... ei destructurează și detemporalizează acțiunile. În aceste minuscule mașinării ale timpului narațiunea capătă un statut de sine stătător, există un timp al povestirii dar și un alt timp care se naște
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de sine stătător, există un timp al povestirii dar și un alt timp care se naște În interiorul acestor vehicule: oglinda și luciul apei ... eroul Întreprinde călătorii În trecut sau În viitor, timpul acestor călătorii este altul decît timpul narativ al poemei... Eșecul unei navete spațiale O odisee mult prea grăbită și o aterizare ratată. .../'porni Luceafărul,creșteau În cer a lui aripe”... „el zboară, gînd purtat de dor/ pîn piere totul, totul” Iată marea centrifugă romantică, vertijul, Împrăștierea, vaporizarea, concepte atît
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vaporizarea, concepte atît de dragi romanticilor „despre vaporizarea eului și apoi centralizarea lui” (Baudelaire.) Poulet: „este vorba de către invadarea universului de către spirit și acesta este mijlocul cel mai direct pentru spirit de a intra În contact cu zonele exterioare”. În poema noastră Întîlnim o pluralitate de euri. Eul concentrat este al Cătălinei dar nu Întotdeauna pentru că eroina trece și prin momente de disipare, eul vaporizat Îi aparține lui Hyperion. Cristina Hăulică amintea mai demult această aserțiune: „orice lectură este o nouă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
valorizare rămînÎnd să cadă În seama conceptului de recitire. Este Îndeajuns o relectură a universului poematic novalian și eminescian pentru ca imaginarul să unifice simbolurile și temele comune. Compărăm imnul Sehnsucht nach dem Tode (Dorul de moarte) scris de Novalis și poema Luceafărul de Eminescu. „Mit banger Sehnsucht sehn wir sie/ in dunkle Nacht gehullet/ in dieser Zeitlichkeit wird nie/ der heisse Durst gestillet/ wir mussen nach der Heimat gehn/ um diese heilge Zeit zu sehn”. „Rătăcitori prin ceas impur/ cînd setea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]