3,259 matches
-
ne oferă un Eseu despre Cezar Ivănescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1998), ambiționând a-l așeza astfel, la locul pe care acesta îl merită în conștiința actualității. Cu un verb ascuțit, cu o demonstrație argumentată pas cu pas, cu o angajare polemică în discuții dintre cele mai violente, antrenate în jurul personalității nonconformiste a lui Cezar Ivănescu, el abordează subiectul fără complexe, creionând astfel un portret de profunzime, analitic, din toate punctele de vedere incitant. Pentru că, din capul locului, Theodor Codreanu îl așază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Labiș și Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o netă distincție între demersul obiectiv al lui Cezar Ivănescu, în privința lui Labiș (pe care îl vede și în postura de poet-stindard al noii societăți, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoriei", p. 7-8). Calitățile eseului sunt numeroase. Reținem pentru cititorii noștri și ai lui Theodor Codreanu câteva: obiectivitatea (echidistanța față de mai multe puncte de vedere care susțin "revizuirea" valorilor), esențializarea, exactitatea diagnosticelor și a formulărilor, puterea de convingere a verbului polemic, "priza" invidiabilă la subiect etc. Pentru că Cezar Ivănescu este atașat de numele lui Eminescu, al lui Labiș și al lui Marin Preda (a scris câte o carte despre fiecare), dar și pentru că este el însuși nemulțumit de criticile nemeritate formulate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de putere din toate timpurile, au deturnat de la drumul lor firesc nu doar destinele unor creatori matriciali, ci au declanșat și întreținut ravagii sociale, materiale și spirituale, cu urmări dintre cele mai nefaste și mai greu de imaginat. Un fir polemic, discret și civilitar, însă mereu ferm și de distinsă ținută intelectuală, străbate toată cartea de aproape 270 de pagini. Monografiatul și-a ratat, atât din cauze obiective cât și subiective, intrarea în canonul literar atât în epoca predecembristă cât și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
păcate în fața istoriei, dar nu au păcatul capital al comuniștilor și anume alierea cu ocupantul imperial sovietic, având drept consecință introducerea și menținerea comuniștilor în România timp de patruzeci și cinci de ani" (p. 266). Cele două proze documentare și polemice au fost scrise înainte de 1989, dar definitivate în regimul de relativă libertate postdecembristă. Alex. Ștefănescu citește aceste proze în cheie pamfletară și nu ca derulare de argumente aduse în slujba aflării adevărului despre cele două morți misterioase, a lui Labiș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel de al treilea mare poet al morții, după Eminescu și Bacovia și exegetul emite ipoteza sau sugestia că originalitatea poetului transmodern de care se ocupă vine din sinteza eminescianismului cu bacovianismul. Criticul total adoptă un ton și o atitudine polemică față de cei care-l consideră pe Cezar Ivănescu manierist sau autopastișator. Poetul s-a născut prin cezariană, într-un spital aflat sub bombardament, și cineva i-a scăpat câteva picături de nitrat de argint pe mâna stângă. A țipat toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectul față de valori și că o "carte" poate fi esențială pentru destinul unui popor. În cazul de față este vorba, firește, despre Eminescu. În continuarea acestei idei vine firesc cea de a doua secțiune a volumului, intitulată Eminescologia. Abandonând tonul polemic, Theodor Codreanu ia în discuție majoritatea exegezelor (începând cu cea călinesciană) care, de-a lungul timpului, au adus într-adevăr un punct de vedere nou, esențial în mai buna cunoaștere a poetului-arheu. Autorul constată o maturitate exegetică, avându-i printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epocă în care orice viziune este discreditată (sic!), iar secvenționalul digital-paratactic (sic!) ține loc de construcție intelectuală, Eminescu nu mai poate fi decât exasperant de învechit"... "Ipochimenilor de la "Dilema"" nu le acordă o atenție specială, decât doar aceasta sintagmă. Impulsul polemic nu lipsește nici din a doua secțiune, Eminescologie, care începe chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face, ambiționând să atingă o anume performanță într-un domeniu, ceea ce în cazul lui s-a și întâmplat... Cu Modelul ontologic eminescian și cu Dubla sacrificare a lui Eminescu, Theodor Codreanu s-a impus ca un eminescolog de substanță, uneori polemic, oricum, instituind un anume patos în domeniul abordat. Având în mână ultima carte a acestuia, Controverse eminesciene, imaginea autorului în ipostaza de critic se întregește. De fapt, volumul e un fel de reconstituire a traseului gesturilor autorului în materie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raportul dintre Eros și Thanatos. Drama hyperionică provine din faptul că unul dintre parteneri este mort în raport cu celălalt sau viu în același raport" (pag. 188). De altfel, mai tot timpul autorul acestui substanțial studiu este conectat la o înaltă temperatură polemică: se distanțează, interpretează, nuanțează, corectează, propune noi variante de interpretare, cu o mobilitate intelectuală pe care o au numai "arhitecții" de vocație. Așa procedează în cazul lui Ion Barbu, V. Voiculescu, T. Arghezi (Duhovnicească), L. Blaga (Eonul dogmatic), pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tipărit abia prin 1998. Cititorul va trebui să citească și acel roman spre a-l cunoaște pe Lamparia. Firește, o corvoadă în plus" (p. 114). Aforismele lui Theodor Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor ilustre. Încă de foarte tânăr autorul citea cărți grele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și istoric literar de reală altitudine este, înainte de toate, un strălucit eminescolog: în 1984, a publicat studiul, esențial în materie, Eminescu Dialectica stilului, urmat de Modelul ontologic eminescian și de Dubla sacrificare a lui Eminescu. Având el o specială atitudine polemică și nefăcând parte din nici o confrerie metropolitană sau de altundeva (locuiește la Huși: horribile dictu!) supus unui silențium lugubru prin dicționare arhipline, topuri clientelare, burse de (non)valori șcl. E drept că a primit și câteva felicitări, dar, surprinzător, de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lipsei de libertate. / Stilul e hyperionic, maniera miticistă. / Cititul fără creație se numește consumatorism. / Sinuciderea lui Sadoveanu "Mitrea Cocor." / Hârtia albă oglinda. Penița e raza. Cuvântul chipul tău de dincolo. Unele dintre aforisme apar sub forma de butadă, spiritul lor polemic și ironic dând forța de penetrație și îngroșând observația cu trimiteri precise: Paradoxal, la moderni, cultul față de cuvânt a devenit o lipsă de responsabilitate față de cuvânt. / Ce teribilă forță zace în Doina eminesciană, dacă un întreg imperiu a ținut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui hermeneut modern dotat cu un instrumentar nou pe potriva textului descifrat. Spiritul polemic se aprinde cu o forță nimicitoare când e vorba de apărarea adevărului și punerea Poetului în lumina adevărată a documentului și interpretării etice și valorice juste. Înzestrat cu asemenea facultăți intelectuale Theodor Codreanu este un critic al întreg spațiului cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sinteză între epopee (de ce nu tragedie?, n.n.) și comedie. lar Călinescu îl considera unicul "geometru" din literatura noastră (poate o poantă la adresa lui Ion Barbu). Iar argumentația "divinului critic" e formală și minoră. Interesantă și orișicum ciudată ne apare acum terminologia polemică (poate filosofică) a lui Caragiale: moftangii, spanac, categorie a "strănutului" (?), o acustică a zgomotului, marea trăncăneala, langa-danga, sucituri, s-ar zice că totul este privit prin oglinzi deformate, așa cum stă bine oricărui caricaturist sau unui autor de mega-epigrame. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imperfecțiunii firii omenești Analiza lui Theodor Codreanu merge însă mult mai în profunzime decât lasă să se înțeleagă aceste rânduri. Ne grăbim să spunem că spre deosebire de plutonul de critici bucureșteni, care de multe ori se mai lasă furați de spiritul polemic și de parti-pris-uri, în mult hulita provincie operează cărturari de mare competență și de mare probitate, cum sunt Mihai Cimpoi și Constantin Trandafir. Și alături de ei, fără nici un dubiu, și Theodor Codreanu, autor inspirat alt volumului pe care tocmai l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sens maiorescian convoacă la ospățul evaluativ autorități incontestabile, fie din domeniul criticii și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vocația adâncimilor. Cu o tenacitate rară, autorul urmărește firul discursului critic, adunând fără odihnă argumente din sfera umanistă și din științe, pentru a alcătui un fel de conglomerate eterogene, organizate în jurul unei idei-nucleu. Este o critică a persuasiunii, directă, fermă, polemică, implicit și explicit, structurată nu o dată în enunțuri apodictice, cvasiaforistice. Judecățile nu îngăduie replici ori nuanțări, fiind articulate de așa manieră încât să descurajeze controversa. Theodor Codreanu și-a construit un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zece argumente pentru intrarea în "canonul literar", în care autorul monografiei insistă argumentat asupra faptului că specialiștii, cititorii în genere trebuie să-l considere pe poetul basarabean ca făcând parte din adevărata istorie a literaturii române. Desigur, tonul este unul polemic, materialul fiind redactat imediat după trecerea poetului în neființă. Practic, criticul cere canonizarea literară a poetului basarabean, chiar dacă recunoaște că acesta nu este, în spațiul românesc, o personalitate de talia lui Eminescu: Această recunoaștere, imediat după moarte, poate să însemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la M. Cimpoi), precum și a analizelor semiotic-estetice (cum adesea întâlnim la M. Dolgan). Mai e la mijloc ceva, capacitatea criticului de a se desprinde, la un moment dat, de modelele sale și de a investiga în manieră personală, eseistică-artistică și polemică, anumite motive întâlnite în poezia lui Vieru, punându-le în comparație cu motivele altor poeți contemporani. În fine, linia directoare care traversează lirica viereană, conturată de criticul Th. Codreanu, este structurată tematic pe mai multe paliere, semn că hermeneutul român operează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și bine argumentată... Așa, lectura acestei ultime cărți a lui Th. Codreanu, pentru un știutor relativ instruit în ale istoriei literare, deschide încă o fereastră spre omul Eminescu și, în bună parte, spre opera lui; o carte-provocare, prin informație, spirit polemic și talent literar. O carte în care discursul de bază își asociază cu suplețe un alt discurs (unul printre rânduri și deloc secundar), un discurs adiacent, bine articulat, menit să-l ajute pe cititor la descifrarea motivelor pentru care contestatarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză" constituie "materia" cărții, mitul și demitizarea fiind consecințele de fond. Volumul este special și intens polemic, autorul având toate datele unei asemenea inițiative pentru a câștiga "bătălia": cunoașterea perfectă a subiectului, bună-credință, spirit și incisiv, logică impecabilă în conducerea demonstrației. [Voi face aici o paranteză, determinată de atitudinile tipic "provinciale" (id est: de crasă mediocritate) față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de gândire cu adevărat excepționale", Al. Piru îi remarcă "ingeniozitatea și pertinența", Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl consideră "unul din cei mai interesanți critici ai generației sale", Adrian Marino îi estimează "nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]