521 matches
-
Kalende" (noiembrie " - martie "Ă a fost important: "Cel mai harnic, de la început, s-a arătat Vladimir Streinu, care strângea materialele, le ducea la Pitești, se îngrijea de corectură și de umplerea locurilor goale cu note și polemici" . Dealtfel, la "Kalende" polemistul Streinu și-a făcut mâna pentru duelurile de mai târziu. În volumul din ", Șerban Cioculescu adaugă, între altele, capitolașul O seamă de cuvinte ale lui Vladimir Streinu, trecând în revistă savuroase vorbe de spirit ale prietenului. Iată una rostită în timpul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
refuzându-se unor "truvaiuri" ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un Iorga trecut prin școala clasicismului..." Al. Oprea prinde câteva trăsături caracterizante proprii polemistului, "cu aprinderi și incisivități voalate", dar destul de transparente, spirit parcimonios, "care caută să cenzureze pornirile vijelioase", structural "un delicat". Ce este definitoriu pentru Vladimir Streinu, criticul? Răspunsul lui Al. Oprea este edificator: "eforturile continui de a transcende latura conjuncturală sau
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se simte imediat experiența trăită și documentarea directă. Pentru a nu mai aminti de talentul de sinteză, dublat de unul de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj, Propaganda și stereotipia dinamică, Clocitoarele de stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ai perioadei de criză a comunismului, prelungită, în bună măsură, și după 1989”. Gheorghe Grigurcu România literară, 22 iulie 1998 „Salutăm în Dorin Tudoran o conștiință antitotalitară exemplară, un spirit anticomunist redutabil, de-o rară consecvență, un caracter și un polemist de mare talent. Un temperament intransigent și în același timp lipsit de fanatism, care nu cade niciodată în vulgaritate și pamflet ieftin. Multe din articolele culese în Kakistokrația sunt atât de bine scrise (ț), încât se poate vorbi în cazul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în urma dezmembrării marilor Imperii autocratice, regimurile autoritare au fost înlocuite cu sisteme politice create după modelul parlamentar de tip francez. La Conferința de la Versailles cele patru puteri 14 nu și-au ascuns simpatia pentru Cehoslovacia democratică și laică ("masonică" pentru polemiștii de extremă dreaptă!) pe care tocmai o creaseră Benes și Masaryk, după cum nu și-au disimulat nici neîncrederea față de autoritarismul lui Pilsudski din Polonia. Se va asista apoi la o înmulțire a constituțiilor copiate după cea franceză din 1875: în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fim capabili să mânuim armele gândirii și ale cuvântului, într-o lume în care toți au pretenția să rostească sentințe în numele Bisericii. Sfântul Ștefan, prin discursul său înaintea sinedriului, s-a revelat un profund cunoscător al Sfintelor Scripturi și un polemist convingător și concludent. Nu puteau să-i reziste puterii raționamentelor sale înțelepte. Nu vor fi toți preoții chemați la anumite răspunderi, care să pretindă o capacitate intelectuală deosebită; însă, fiecare trebuie să aibă grijă să adauge prestigiului sfințeniei și cunoașterea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
clipă a vieții, cu gîndul la țară; preocupat de realitățile românești, considera că "există o singură religie care mai cere sacrificii omenești: religia Patriei". La fel ca Ion Vinea, N.D. Cocea sau Tudor Arghezi, Pamfil Șeicaru a fost un redutabil polemist, articolele sale pline de substanță și de o indescriptibilă savoare portretistică, nu lipsită de culoare, de multe ori vitriolante, erau gustate în epocă și așteptate totdeauna cu interes. Observator atent al perioadei interbelice, al frămîntărilor economice, dar și politice, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a da lecții, ci pentru a ne întrista". Atent la fenomenele politice, sociale și culturale din țară, va analiza atent fenomenul liberalizării abătut asupra noastră după preluarea puterii de către noul dictator la început avînd încă o față umană Nicolae Ceaușescu. Polemistul va atenționa: "Liberalizarea e în funcție de un trecut. Libertatea n-are nici trecut, nici prezent, nici viitor, ea e un fel de respirație a timpului, o modalitate de a-l feri de o istoricizare abuzivă. Procesul liberalizării e strîns legat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii în proză și poezie, să producă opere de o primă originalitate și esență, atunci când ei - sau măcar unii dintre ei - îndrăznesc a-și lua mari modele sau când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor tate, stârnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință. Mircea Iorgulescu, polemist de rasă fiind, deci „de temut“, a avut și are de suportat, și va avea și de-acum înainte, nu încape nici o îndoială, agresiunea atacurilor josnice generate de ura înfrânților săi, ori a celor care suferă împreună cu ei. În trecutul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acesteia imaginea lumii românești din anii totalitarismului comunist. Spiritul polemic l-a aruncat pe Mircea Iorgulescu, în cartea despre Caragiale, în cea mai plină de riscuri experiență critică a sa. A izbutit s-o domine datorită marelui său talent de polemist. O dramă din copilărie La împlinirea venerabilei vârste de nouăzeci și cinci de ani, Ramuri a inițiat o dezbatere necesară despre rostul revistelor literare. De ce necesară? Pentru că este timpul din nou, din nefericire, să se atragă atenția asupra sorții vitrege
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și l-au imaginat ca fiind pus în mișcare în spatele tronului conducătorilor catolici ai Franței. Discourses against Machiavelli au fost influențe nu doar în Anglia, unde au fost publicate în traducere, ci și, în mod surprinzător, în Europa catolică; un polemist iezuit important, Antonio Possevino, a scris un atac major la adresa lui Machiavelli care a fost bazat în întregime pe cartea calvinistului Gentillet (care era nerecunoscuta), fără vreo lectură directă a lui Machiavelli. Dar chiar în Geneva calvinista existau persoane care erau
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cum ar fi, de pildă, studiul comparativ Eminescu Lenau : Un bilanț negativ Eminescu și Lenau, din volumul Opinii literare (2001) etc. Reunite acum într-un volum intitulat Oglinzi paralele*, articolele și studiile publicate în răstimpuri dau în ansamblu imaginea unui polemist hotărât să nu lase a fi cu nimic pătată imaginea acestui poet care, zice domnia sa într-un loc, "este cel mai analizat și mai discutat scriitor român, plecându-se de la teribilisme de șanț și până la exegeze de mare rafinament", comentariile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestui fapt induce azi multora "transferuri ilicite" de idei și atitudini, în mintea atâtor "defăimători de azi, seduși de moda demitizării și stimulați de un ciudat, reprobabil și profitabil "antiromânism românesc"". Adrian Dinu Rachieru nu este însă doar un combatant polemist. El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca poet: Toamnă Antice columne cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scriitor, Die Räuber; ci pur și simplu pentru că nu-l socotesc al meu (ceea ce nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
baston alb Una dintre concluziile anchetei pe tema „Cum vorbim despre cărți la televizor“ din revista Lire (mai, 2003) este următoarea: „La televizor, nu i este de ajuns unui scriitor să fie bun, el trebuie de asemenea să fie un polemist acerb și un actor dotat.“ Dacă un scriitor vine și citește în fața telespectatorilor niște pagini geniale sau un critic își turuie exegeza pe care tocmai a scriso acasă (genială și ea), n-am făcut nimic. Televiziunea nu este nici literatură
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește, dar mă străduiesc zilnic să devin un filosof senin”. Cîteodată obținea seninătatea, însă n-o păstra prea mult timp. Polemiștii sînt sau devin triști. Ei se bucură cel mai puțin de lecturile lor, pe care le fac cu nervii strînși și cu gîndul la modul cum vor utilza greșelile depistate. Din tot ceea ce citesc, adună „muniție” pentru campaniile prezente și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
în citadela Iașului literar. Deocamdată [o] să pun punct la toate aceste lupte: pentru care unii lași de aici mă condamnă pe motiv că aș fi lovit prea tare. Le-aș putea răspunde cu o idee a lui Camil Petrescu, polemistul formidabil: în critică esențial este „să lovești bine, nu să lovești gingaș.” Am avut o discuție mai largă cu dl Const. Ciopraga (întrebîndu-l de articol, mi-a spus că l-a citit pe sărite(!), cînd eu știam exact că l-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”4 februarie 1974”> Dragă Costică, Am primit scrisoarea ta pe care o așteptam așa de mult. M-am bucurat că ți-a plăcut articolul ultim din Cronica. Aici fusesem sfătuit, de șeful meu, „temutul polemist”, să nu mai dau o replică. Ceea ce este interesant, e că articolul a apărut întocmai, după ce, de data aceasta [sic!], redacția a suprimat o paranteză care nu avea nimic ofensiv în ea. Cei în cauză, de la „revista literară fondantă...” Convorbiri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Scrierile teoretice ale lui Alecu Russo sintetizează, în spiritul Daciei literare și al Propășirii, ideile generației sale despre necesitatea unei literaturi inspirate din realitățile naționale, despre valoarea estetică și documentară a folclorului. Alecu Russo s-a făcut cunoscut și ca polemist împotriva exagerărilor curentului latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
care o avusese cu Blaga. E adevărat că pozițiile declarate ale lui Blaga față de creștinism ca fenomen istoricește epuizat, precum și panteismul lui, nu puteau fi trecute cu vederea de părintele Stăniloae (pe de altă parte, nici Blaga nu era un polemist prea inspirat). Am fost dezamăgit și mult mai târziu, când părintele Stăniloae a acceptat ca recepția sa la Academie să fie făcută de Ionescu-Gulian (dar poate a primit această deliberată și revoltătoare ofensă în spirit de umilință creștină). Înainte de a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu, polemist formidabil, de școală maioresciană. Dar Ibrăileanu, cu tot moldovenismul lui cam ostentativ, era departe de a fi un provincial. Mai întâi, societatea ieșeană de atunci nu era absolut deloc provincială, ci păstra foarte clară conștiința nu numai de a fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
regele Italiei, după ce făcuse din Sforza vărul său, acordîndu-i Colanul Bunei Vestiri*, nu-i retrăsese acestuia nici această decorație supremă și nici calitatea de senator numit de el, iar Sforza nu se jena să facă, violent și cu talent de polemist, procesul fascismului, spre marea mînie a lui Mussolini. La toate recepțiile, ambasadorul fascist se lovea de contele Sforza. Această stare de lucruri a dus la un demers din partea colegului nostru pe lîngă Nunțiul decan, monseniorul Micara, pentru a ne aduce
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]