610 matches
-
așadar, afinitatea cu regnul vegetal și explică viziunea și arta proustiană. Antiteza esențială a lumii proustiene are doi poli: de o parte stabilitatea (țărănimea împlantată geografic, nobilimea statornică și vecheă, de cealaltă - instabilitatea (burghezia filistină, superficială, caricaturalăă. Eseul se organizează polifonic, în funcție de aceste axe ideologico-estetice. Conștiința însăși este - în credința lui Proust - instabilă și doar arta o poate extrage din temporal, fixând-o în eternitate: "...cu ideea artei ca stabilitate a mobilismului existențial, ne aflăm chiar între antinomiile estetice ale viziunii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de înțelesuri"16, este momentul, pe care Our Voices îl celebrează, al redefinirii "cercetării înseși, prilej cu care cercetătorii etnici să își creeze propria agendă de cercetare și să contribuie, astfel, la (apariția unei - adăugirea mea) melodii culturale cu adevărat polifonice"17. Iată crezul teoretic exprimat practic în scriitura academică a celor doi. Impulsul de a spune povești, propriu ființei umane, al cărui potențial copleșitor îl vom discuta într-un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat împreună
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
postmodernism. O explozie a credințelor divergente, o polifonie a teoriilor cvasifilosofice și cvasireligioase. Orbii se întorc la cvasispiritualitate. Gândirea lor a pierdut unitatea. Unitatea s-a spart prefăcând în cioburi și înțelegerea. Au întors discursul în stradă dar discursul este polifonic. Nu numai orbi ci și surzi au devenit. Soția primului orb încă mai crede că Dumnezeu nu e orb. Soția doctorului îi răspunde: „Nici măcar el. Cerul e acoperit. Numai eu vă pot vedea”. Nihilismul a încolțit-o oarecum și pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Mitul expandează pretutindeni în forma apocalipsei. Iar literatura preia aceste frânturi și le prelucrează în forme inedite, numai bune să primenească mentalul nostru receptiv. „Sfârșitul lumii” poate fi luată drept o carte bizară și prin îngrămădirea aproape aiuritoare de conținuturi polifonice, și prin subiect și prin ineditul construcției. Te afli în fața unui produs românesc postmodern, o carte careși conține și câteva cronici literare și deci o carte care se construiește uneori anulându-se, deși referințele pozitive le întrec pe cele negative
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de tras timpul afară din somnu-i. Lucrătorii căpătară obiceiul să se strige unii pe alții peste ziduri când se pierdeau de cei căutați, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des în confuzia nascentă. Astfel, la scurt timp peștera se umplu de ecourile polifonice ale glasurilor lor, amestecate crescendo cu flecăreli, batjocuri, cântece, înjurături, alte chemări, sau alte răspunsuri decât cele așteptate, spre a nu mai vorbi de distorsiunile sunetului prin coridoarele rezonante. Asta ar explica aparența de extremă dezorientare ce puse în curând
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
comunicării etc. I.1.6.2. Rolul intertextului în titlul jurnalistic Lingvistica modernă extinde problema faticului în stilul publicistic, la cercetări aprofundate privind intertextualitatea/ rolul intertextului în titlu. Noțiunea de intertext a fost lansată de Școala formalistă rusă. Analizând caracterul polifonic al romanelor lui Dostoievski, Bahtin a demonstrat faptul că textul poate fi interpretat în mai multe "chei". În sens larg, conceptul de intertextualitate a fost valorificat de naratologii francezi contemporani (Roland Barthes, G. Genette, Kristeva). Pentru Julia Kristeva, intertextualitatea este
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și valorile, astfel încât să fie acceptabile pentru toate societățile și culturile și să devină autentic relevante pentru supraviețuirea și dezvoltarea ființei umane. Primul obiectiv pare a fi atins. Sunt atât de multe etici încât se poate filozofa astăzi în registrul polifonic al eticii finațelor, eticii resurselor umane, eticii marketingului, eticii producției, eticii proprietății intelectuale, eticii sistemului economic, eticii sistemului legislativ, eticii afacerilor și a afacerilor internaționale, bioeticii etc. Supraabundența de etici este explicabilă: nu există domeniu sau activitate umană care să
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
sociologiei și relațiile sale cu alte discipline sociale, precum și cu practica socială; * o compoziție ideatică omofonică (ideile să fie înscrise pe o axă unică, progresivă, ca momente succesive ale unui fond progresiv de cunoaștere înscris pe axa timpului) sau una polifonică (ca dialog între idei, teorii fiecare reprezentând o încercare de a interpreta viața socială chiar dacă nu cu succes); * o compoziție ideatică ancorată în realitate, militantă și motivată; * o compoziție de tip muzeistic în care sunt expuse spiritele reprezentative ale gândirii
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
le-a consemnat operele originale, aproape neverosimile în epocă. 9 N-ar fi rău ca valorile spirituale ale țării să fie mai des puse sub ochii tinerilor. Vârfurile intelectuale care au marcat și marchează piscurile culturii naționale ne dau universul polifonic prin umanism, iubire de adevăr, frumos și încredere în viitor. Repere fundamentale pentru generațiile de azi. 10 Întâlnim adesea semnul întrebării chiar în titlul textului sau repetat la sfârșitul frazei, sintagmei, versului... Uneori acest semn (cu puțină imaginație se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă un interval larg cît o viață: Viena 1928 București 1971. Un moment care va marca definitiv biografia celui care a scris Monolog polifonic este arestarea, în iarna lui 1960, de către Securitate și condamnarea la 13 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale. (De remarcat o schimbare față de anii '60 în '89, pe mandatul nostru de arestare motivația era de propagandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu concep romanul, ceea ce Thomas Mann sau H.P. Bengescu și Liviu Rebreanu Înțelegeau prin acest gen, care Încă domină În atenția și conștiința publică, celelalte genuri literare - poezia, eseul, critica și istoria literară - În absența ideii de construcție epică amplă, polifonică, susținută de o tramă, de un story, de dialog și bazată pe stâlpii epici ai caracterelor sau personajelor. Proza modernă de fapt, odată cu Victor Hugo până la Th. Mann sau Joyce, a intercalat În acest story și ample digresiuni ce implică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uriașului său prestigiu, În modernitate, În epopeea Război și pace, face largi digresiuni ce frizează o nouă și revoluționară filosofie a istoriei. Cred că nu e inutil să adaug că toate aceste „elemente” ale construcției romanești - story-ul, personajele, arta dialogului, polifonicul acțiunii, nemaivorbind de stil și atmosferă, sunt pe cât de dificil de Învățat, de deprins, pentru un debutant care vrea cu adevărat să facă roman, În sensul „clasic”, dar și real al noțiunii, pe atât de stringent necesare pentru Întreg edificiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri ș.c.l.) au practicat "structuri textuale monoforme", Eminescu inovând și "la nivelul formelor, al genurilor și speciilor" literare. Mai mult chiar, numeroase poeme eminesciene "se construiesc într-o triadă a formelor", poetul practicând o construcție polifonică, "după mișcările interioare ale eului", amalgamând și compoziționând "structurile lirice ale aceluiași text, care aparent par dificil de asociat", convenind că aceste creații ce rezultă din "hibridizare", dau "măsura originalității geniului eminescian, care se mișcă cu dezinvoltură între diferite registre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu proaspăta genealogie țără nească sau târgoveață În spinare - vastul univers polifonic al lui Beethoven, alchimia sonoră a lui Richard Wagner, invenția melodică a lui César Franck; sau la recitalurile de la Ateneu și reprezentațiile epocale ale Comediei Franceze, ale Operei și Teatrului Italian de acum aproape o jumătate de secol, spec ta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
camerei avea să-l pună în funcțiune. Dintru început, regi- zo rul român își reglează camera astfel încât să transpună postulatul în imagine. Opera lui I.L. Caragiale căreia filmul îi stabilește momentul de sinteză - unic până acum, căci despre o montare polifonică a operei este vorba - este foca- lizată printr-o hipertrofiere a detaliului, printr-o ridi care a derizoriului la absolutul abjecției. De altfel, chiar din momentul „Grand Hôtel «Victoria Română»” sunt decupate două episoade, cel al linșării unui câine de către
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sertare ( Pe marginea unui jurnal de prozator), LCF, 1996, 10; Ion Bălu, Aristocratul și proletarul, APF, 1996, 7-8; Monica Spiridon, Un romancier din Est, R, 1997, 3-4; Z. Ornea, Un document de epocă, RL, 1998, 18; Dan C. Mihăilescu, Detectivul polifonic, „22”, 1998, 17, 18; Alex. Ștefănescu, „L.A. vs. N.Y.”, RL, 1998, 49; Al. Ioanide, Editura Allfa, RL, 1999, 18; Florin Ardelean, Ucenici la demoni, F, 1999, 4; Gabriela Inea, Jurnal american, TMS, 1999, 6; Dicț. analitic, II, 397-398; Călin
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
la apariția Poemului invectivă, îi află acum justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află și aici un moralist care iubește jocurile lingvistice ale spiritului cărturăresc. Zice „cu osebire”, „filotim”, „povățuitor de neatârnare”, „credințoșenie” sau oprește analiza pentru a face un portret, o referință subiectivă, chiar o rugăciune. Criticii literari sunt, de
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Critică la persoana întâi, Cluj-Napoca, 1983; Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987; Prin alții spre sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1997; Monologul polifonic, îngr. Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1991; Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință, Baia Mare, 1992; ed. 2, îngr. Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1994; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998; Primejdia
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
1991, 1; Nicolae Manolescu, Nopți și zile, RL, 1991, 17; Ovidiu Pecican, Fericitul Nicolae, ST, 1991, 4; Florin Berindeanu, Mona(r)hia superioară, CNP, 1991, 20; George Popescu, Arta refugiului. Un jurnal al beatificării, R, 1991, 5-6; Tania Radu, „Monologul polifonic”, LAI, 1991, 27; Cartea unui scriitor creștin: „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, F, 1991, 9 (semnează Ion Simuț, Florin Ardelean, Tiberiu Ciorbea, Ioan Moldovan, Dumitru Chirilă, Traian Ștef); Gheorghe Grigurcu, Creștinismul în tradiție liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț, Destinul unei cărți, cartea unui destin, RL, 1992, 35; Maria-Elena Ganciu, „Didahii” la sfârșitul mileniului, ECH, 1992, 7-9; Alexandru Paleologu, A fost cel mai bun prieten al meu, VR, 1992, 8-9; Toma Pavel, Jurnalul lui
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
o teză pe Antoine Volodine, unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani, publicat o perioadă și de Minuit - cineva care vine dinspre romanul negru, de gen, Înspre o scriitură impregnată de un ethos beckettian, a sfîrșitului, chiar dacă mult mai bogată polifonic, pînă aproape de glosolalie. Inițiativa lui Ruffel mi se pare În primul rînd importantă: aceea de a lega două tipuri e discurs: cel literar și cel filozofic, În primul rînd tematic. Tema este aceea a sfîrșitului, Într-o variantă Însă inedită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nediferențiat, ci se poziționează în mai multe roluri, angajându-se în dialoguri cu alții și cu sine. Apar astfel mai multe povestiri care relevă multiple aspecte, corelate și integrate ale sinelui, iar unitatea persoanei se realizează în ansamblul multifațetat și polifonic al variatelor povești, al istoriei narative - potențiale și parțial realizate - a propriei vieți. Mulți cercetători angajați în această înțelegere a persoanei împărtășesc câteva puncte de vedere comune: sine-itatea (selfhoodă e povestibilă; istoriile de viață organizează experiența dispersată într-o totalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Jucându-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
spre sinucidere. O carte neiertătoare cu sine și cu ceilalți, la fel ca al doilea roman, Strigătul umbrei, situat, într-un fel, în continuarea primului. Se regăsesc aici aceleași personaje principale, aceeași vehemență a suferinței transpuse într-un discurs narativ polifonic. Diferența este însă notabilă: prozatorul amplifică diapazonul stilistic, înclină cumpăna narațiunii către povestire, instanța auctorială cedează spații importante vocii personajelor. Strigătul umbrei este un roman despre iubiri eșuate, într-o lume ostilă, înrăită, căreia i se refuză darul iubirii. SCRIERI
CIOCALTEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286244_a_287573]
-
și formație corală - și altele asemenea, al căror demers muzical preia cu ingeniozitate, printre altele, principiile morfogenetice din fizică, raporturile între ființă și timp de extracție heideggeriană și o serie de teorii privind inter- și para-textualitatea, aplicând totodată, asupra structurilor polifonice, eterofonice și armonico-melodico-ritmice, o complexitate pluristratificată, asemenea unui palimpsest sau o alta, densificată, ca o magmă sonoră, după modelul homolomerilor, postulat în antichitate de către Anaxagoras, Aurel Stroe a rămas marcat până azi de vraja transmisă în adolescență de prezența lui
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]