553 matches
-
bătrânului (2000) și Vizita maestrului de vânătoare (2002). Oricât de substanțială, selecția aceasta e, prin forța lucrurilor, sărăcăcioasă. Până la începutul deceniului al nouălea, Petre Stoica publicase totuși paisprezece volume de versuri. Datorită lor se impusese în generația lui. Din ele, Polifonia nopții nu reține nici un rând. Traiectoria operei apare, deci, dintru-nceput, înjumătățită. Nu e un reproș. E o constatare. Am mai spus-o, rolul unei antologii e acela de a decupa din operă conturul unei noi viziuni critice. Tot ce
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
reproș. E o constatare. Am mai spus-o, rolul unei antologii e acela de a decupa din operă conturul unei noi viziuni critice. Tot ce contează e să fie plauzibilă. Ei bine, este ? Eu cred că da Așa cum se prezintă, Polifonia nopții ia startul în forță. Interviurile și paginile de Jurnal (cum se numesc, numerotate, câteva dintre poemele de aici) asigură o bună deschidere cărții. Petre Stoica e copleșit de glorie chiar în anul în care tinerii poeți ai generației optzeci
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
acestei idei. Petre Stoica e un poet a cărui misiune se încheie abia atunci când cititorii cărților lui ridică ochii de pe foaie. Nu mai devreme. Democrația nu e doar a limbajului. E și a lecturii. Neobservând, în foarte avizata postfață a Polifoniei nopții, această înclinație spre dialog, Cornel Ungureanu comite o eroare. Poate singura. Criticul timișorean consideră, deci, volumul Piața Tien An Men II mai degrabă o concesie făcută de autor jurnalismului militant decât un act de poezie autentică. Tocmai că nu
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
succesiunea mai multor sunete decât am constatat probabil că cuprindeau cele din varianta anterioară. Dar asta este deja o altă discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă translăm și mișcarea gestuală pe plan sonor. Ar rezulta o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
analiză ale lui W. Graeser (Bachs Kunst der Fuge) și M.-A. Souchay (Das Thema in der Fuge Bachs), Dan Voiculescu oferă o manieră de investigație aflată în siajul celor exersate cândva de doi dintre cei mai fideli interpreți ai polifoniei bachiene. "Continuând metodele lui L. Czaczkes și S. Toduță, analizele pe care le propunem se desfășoară sub formă liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
În plus, nu poți să nu observi spectrul larg al mijloacelor, forme muzicale simetrice și cele liber dezvoltate, elaborări extinse și esențializări pregnante, formule orchestrale diversificate, și - mai presus de toate - spectrul larg privind tipologia discursului muzical, de la monodie la polifonia relativ simplă sau cea complexă, raportări armonice tonale sau modale, zone de atonalitate și serialism, mijloace utilizate cu abilă funcționalitate în contextul unei opere simfonice vaste, realmente prețioase în contextul tradiției simfonismului european ; este un important principiu de creație în
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
de lărgire a spațiului muzical (s.n. - O.G.). [...] Particularitatea situației contemporane rezidă în faptul că este găsită încă o dimensiune a muzicii (s.n. - O.G.), dar încă nu sunt cunoscute legitățile acesteia. Nu este cunoscut, de pildă, câte straturi ale polifoniei stilistice poate să recepteze simultan ascultătorul, nu sunt cunoscute legitățile de asamblare a colajului sau a modulației stilistice treptate - oare există acestea în realitate? Nu cunoaștem pe unde trece hotarul între eclectism și polistilistică și, în sfârșit, între polistilistică și
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice este un învins, anchilozat în orgoliul de a nu recunoaște nici o eroare. Regretele, cîte există, sînt stinse iute de băutură. Uneori, mi se pare că polifonia duce, pe scenă, la comunicare. Mi se părea că există un dialog, undeva, o punte a suspinelor pe care cei trei își strigă disperările, pe care Molly, Frank și doctorul Rice se întîlnesc față-n față. Ratarea, cu alte dimensiuni
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renașterii întâlnim „rătăciri” de la canoanele stricte ale contrapunctului superpozițional, rătăciri care întăresc regulile de întocmire a plurivocalității datorită rarității lor. Regula devine în mod cu totul excepțional neregulă, arătând că numai așa compoziția muzicală este un act rațional
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
în cadrul liturghiei. Coralul gregorian a servit ca bază începutului polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
polifonic devenind pentru câteva secole un izvor de inspirație pentru muzicieni. Monodia vocală atât religioasă cât și cea profană (laică) a caracterizat exprimarea muzicală până spre anul 1000 d. Hr. 4. Polifonia religioasă Aventura muzicii europene va începe odată cu apariția polifoniei și va duce la apogeul erei tonale. Ars nova este marcată în secolul al Xlll-lea de nașterea și dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
dezvoltarea unor genuri muzicale precum organum primitiv, gymel, organum cu vocalize, motet și conduit, ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum este cea mai veche tentativă de teme de polifonie, genul ajungând la apogeu în secolul al Xll-lea, în cadrul școlii de la Notre-Dame din Paris prin reprezentanții săi de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
ce va culmina cu misa polifonică ce va inaugura o nouă etapă a civilizației muzicale europene. În secolul al IX-lea se conturează primele apariții ale polifoniei sub denumirea de Organum. Organum este cea mai veche tentativă de teme de polifonie, genul ajungând la apogeu în secolul al Xll-lea, în cadrul școlii de la Notre-Dame din Paris prin reprezentanții săi de seamă Léonin și Pérotin. Va fi însă eclipsat repede de Motet. În faza tatonărilor (secolul al X-lea) pe un plain chant
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus gemellus adică cântec geamăn) este un gen variat al organum-ului, dar caracteristic muzicii englezești apărut în secolul al Xll lea. Faux-bourdon (polifonie paralelă) de terțe și sexte, în care terța inferioară trece deasupra melodiei principale constituie avatarul final al gymel-ului. În secolul al XIII-lea și al XV-lea, va apare Conduit-ul (conductus), o compoziție religioasă, care își are originea în serviciul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
o compoziție religioasă, care își are originea în serviciul de conducere a preotului spre altar, după care datorită libertății sale de concepție va fi asociat unui mare număr de ceremonii diverse. A avut o influență mare asupra multor genuri profane. Polifonia de cult se dezvoltă în capela corală a catedralei pariziene Notre-Dame, care, din secolul al Xll-lea, va avea și orgă. In secolele al XlIl-lea și al XIV-lea, pe baza conduit-ului (conductus) ia naștere principalul gen polifonic francez, Motetul
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
pe culoarele europei anne hélčne și marthe cu gustul cantabil apărîndu-le de capcana păsărarului de ciumă de spaimele nopții în sala înflăcărată de bal (semințe de plop zburătăcite cu sîrg din parisul balcanilor) și cum să lupți tu împotriva predicatelor polifoniei acesteia cu iz bizantin cum să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
funcțională necesară pentru a se potrivi definiției postmoderne, ci dovedește în fiecare lucrare o implicare funcțională a citatului și citarii în calitate de structură de rezistență determinanta la nivelul întregului discurs. În cazul esteticii polistilistice este vorba mai degrabă despre construirea unei polifonii narative cu valorizarea citatelor nu în calitatea lor de inserții mimetice sau ca elemente ale unui joc intertextual (că la Berio) însoțite de doză implicită de ironie ca semn devalorizant sau re-semnificant. La Schnittke fenomenul compresiei stilistice ajunge în punctul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
energia salturilor largi, accentuarea diferențiată a disonantelor. Ele dau adâncime tabloului care nu rămâne o suprafață de decorațiuni, ci o suprapunere de sensuri ale planurilor simultane sau succesive. Interpretarea chopiniană a Elisabethei Leonskaia profita de îndelungul ei contact cu vocile polifoniei bachiene (atît de familiare lui Chopin) și considerabil, de pianistica mozartiana care este una din virtuțile stilului ei. (Să gândim clasic: stilul este omul!) Firește, la atâta detaliu rafinat poate apărea o fragmentare a panourilor arhitecturale. Dar Chopin însuși, la
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
timpului pornind de la relația text - scenă își au rădăcinile în refuzul oamenilor de teatru de a discerne între semnele textului și semnele reprezentării, care în mod evident nu pot fi examinate cu aceleași mijloace. „ Avem a face cu o veritabilă polifonie informațională, și aceasta este teatralitatea: o densitate de semne.” Textul teatral este prezent în interiorul reprezentării sub forma sa de voce, de sunet, având o dublă existență: la început precedă reprezentarea, pentru ca ulterior s-o acompanieze. în revanșă, este adevărat că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
într-un cinematograf, plimbându-se prin centrul mort, conducând pe drumurile astea pustii de țară și totuși încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O suportă doar treizeci de secunde, după care dă iar drumul la radio. Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din proza autohtonă a ultimelor decenii (l-am mai putea adăuga și pe brebanianul Grobei, dar mai mult ca pe o categorie abstractă decât ca pe un personaj „viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a unei polifonii structurale, Gabriela Adameșteanu a rămas în fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
misterul. Preotul băgase un microfon fără fir sub straie, stația de amplificare era 7.1, sateliții fuseseră iscusit mascați printre stucaturi, sus, la nivelul centurii cu icoane, iar subwooferul - unde altundeva decât în colț, sub stativul unui sfeșnic. Pătruns de polifonia univocală, și-ntr-o revelație subită, am găsit atunci titlul articolului scris tocmai acum! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Încă un fenomen La noi se zice „gură-cască“, iar la francezi „badaud“ (un cuvânt greoi, care te trage parcă în jos când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
componența orchestrală stabilită de Haydn, dar pe care a lărgit-o, introducând recitativele instrumentale și dialo gurile dintre grupele de instrumente, adăugând diferite combinații timbrale, adâncind diferite combinații timbrale, adâncind puterea sonorității orchestrale. În general, la Beethoven, melodia, ritmul, armonia, polifonia, orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei sau desfășurări muzicale, putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai multe voci, dar fiecare voce interpretând una și aceeași melodie. CODA. - Secțiunea finală a unei compoziții muzicale. Funcția ei este de a sublinia tonalitatea lucrării și de a impune atmosfera caracteristică încheierii unei piese
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de formă cuprinde în sine două sensuri: 1. unul restrâns, care se referă doar la structura unei piese muzicale (formă de sonată, rondo, lied, etc.) 2. altul mai cuprinzător, care are în vedere suma mijloacelor de expresie (ritm, melodie, armonie, polifonie, etc.) cu care compozitorul, folosindu-le într-un tot unitar, redă un anumit conținut, esența muzicii. FUGA. - Fuga este o formă instrumentală sau vocală, bazată pe procedeul reluării succsesive a unuia și același fragment muzical de către toate vocile sau instrumentele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]