480 matches
-
(800 î.Hr.- 480 î.Hr.) a fost epoca ce a urmat după Era "întunecată" a Greciei. În această perioadă asistăm la consolidarea polisurilor (sau orașelor-state) și fondarea coloniilor, și desigur, la debutul filosofiei, teatrului grec (care s-a format în timpul Dionisiei) și poeziilor scrise, care apar odată cu reapariția limbii scrise, pierdute în epoca Întunecată. Perioada arhaică definește o revoluție structurală, o creștere bruscă
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
populația a scăzut , orașele au fost abandonate sau au devenit sate și ruine , guvernarea descentralizată fiind deținută de oficiali minori pe o structură tribală . Până la mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr. structura socială se afla sub o presiune imensă și polisurile riscau să intre în colaps. Agricultorii greci trăiau un stil de viață de subzistență. Hesiod a scris că un fermier grec arhaic putea să împrumute produse de la vecinii săi . Imposibilitatea de a plăti înapoi aceste bunuri putea duce la pierderea
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
în schimbul cetățeniei în noua colonie . Aceste colonii au fost stabilite la scară largă , și au apărut în sudul Italiei , Sicilia , Sardinia, Corsica , pe coasta sudului Franței, coasta spaniolă de est , coasta Mării Negre și Cipru . Aceste colonii nu erau provincii ale polisurilor din care proveneau , erau orașe independente în întregime față de polisul-mamă din Grecia . Relațiile dintre coloniile grecești și populațiile indigene din țările în care guvernau s-au amestecat - unele culturi au menținut relații armonioase , altele au fost cucerite și înrobite de către
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
altele au fost cucerite și înrobite de către greci . O consecință importantă a colonizării grecești a fost răspândirea culturii grecești , religiei și artei de-a lungul Mediteranei. Succesul excepțional al colonizării în bazinul Mediteranei s-a desfășurat în armonie cu consolidarea polisurilor grecești în coeziva orașelor-state cu ordine socială și politică. Acest proces a fost întrerupt frecvent între secolele VII și VI î.en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului"), au avut tendinta de a configura dictaturi în polisuri
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
bazinul Mediteranei s-a desfășurat în armonie cu consolidarea polisurilor grecești în coeziva orașelor-state cu ordine socială și politică. Acest proces a fost întrerupt frecvent între secolele VII și VI î.en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului"), au avut tendinta de a configura dictaturi în polisuri, ridica armate, și ataca alte polisuri ca să-și extindă influența. Tiranii nu au fost reformatori sociali, dar în timp ce guvernau au fost forțați să emită legi și să arbitreze disputele. Dezgustul grecilor
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
polisurilor grecești în coeziva orașelor-state cu ordine socială și politică. Acest proces a fost întrerupt frecvent între secolele VII și VI î.en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului"), au avut tendinta de a configura dictaturi în polisuri, ridica armate, și ataca alte polisuri ca să-și extindă influența. Tiranii nu au fost reformatori sociali, dar în timp ce guvernau au fost forțați să emită legi și să arbitreze disputele. Dezgustul grecilor în creștere față de tirani a condus la crearea unor
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
ordine socială și politică. Acest proces a fost întrerupt frecvent între secolele VII și VI î.en. de către numeroși aristocrați. Tiranii(ce semnifică "conducător al polisului"), au avut tendinta de a configura dictaturi în polisuri, ridica armate, și ataca alte polisuri ca să-și extindă influența. Tiranii nu au fost reformatori sociali, dar în timp ce guvernau au fost forțați să emită legi și să arbitreze disputele. Dezgustul grecilor în creștere față de tirani a condus la crearea unor sisteme alternative de auto-guvernare, care în
Perioada arhaică în Grecia () [Corola-website/Science/330640_a_331969]
-
a avut loc în anul 479 î.Hr., în apropierea cetății Plateea (sau "Plataea") din Beoția, între o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) și forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. A fost ultima bătălie terestră din cadrul Războaielor medice. s-a încheiat cu victoria decisivă a grecilor, încheindu-se astfel și a doua invazie a
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii au evitat să înainteze pe terenul plat din jurul taberei fortificate
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
un impas în care cele două armate s-au pândit una pe cealaltă, impas care a durat 11 zile. Conform lui Herodot, perșii ar fi avut la Plateea 300.000 de oameni, fiind însoțiți și de trupe grecești provenind din polisurile care li se supuseseră (printre care se număra și Teba, care ar fi trimis 50.000 de oameni). Îndeosebi cavaleria persană era de temut, fiind întărită și cu escadroane tesaliene, beoțiene și macedonene. Acest număr imens este pus la îndoială
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
(în greaca veche Πλάταια, Πλαταιαί), sau Plataea, a fost un oraș-stat ("polis") din Grecia antică aflat în partea sud-estică a Beoției, la sud de Teba. A rămas celebră, printre altele, ca fiind locul în care s-a dat Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
fost un oraș-stat ("polis") din Grecia antică aflat în partea sud-estică a Beoției, la sud de Teba. A rămas celebră, printre altele, ca fiind locul în care s-a dat Bătălia de la din 479 î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
î.Hr., în urma căreia o alianță a polis-urilor grecești (Sparta, Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un contigent în sprijinul Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta armată persană (care părea
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
confederația beoțienă și alianța ateniano-plateeană. Pentru a se evita prelungirea acestui război fratricid s-a apelat la o mediere: Corintul a acceptat această misiune. S-a ajuns astfel la un acord care, printre altele, a stabilit granița dintre cele două polisuri, Teba și Plateea. În plus, Teba s-a angajat să nu mai amenințe și alte cetăți care nu doreau să se afilieze confederației beoțiene. Acest ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
ajutor primit de la atenieni, datorită căruia Platea și-a menținut independența, nu a fost uitat de cetățenii plateeni. Atunci când Atena a fost în pericol de a fi invadată de perși (în timpul primei invazii persane - 490 î.Hr.), Plateea a fost singurul polis care a trimis ajutor militar Atenei, plateenii luptând alături de atenieni în bătălia de la Marathon. Sub pretextul răzbunării incendierii templului din Sardes de către trupele ateniene care participaseră la expediția făcută în Asia Mică în anul 498 î.Hr., pentru a-i ajuta
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
î.Hr., pentru a-i ajuta pe conaționalii ionieni răsculați împotriva stăpânirii persane, Darius I (mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul strategic, mai ambițios, de a supune întrega Grecie) a trimis o imensă armată și flotă împotriva polisurilor grecești care refuzau să i se supună. În fruntea armatei terestre se afla Artaphernes, nepotul lui Darius, iar flota era comandată de Datis. În anul 490 î.Hr. armata și flota persană s-au pus în mișcare. După ce s-au îmbarcat
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
cerut ajutor Spartei; spartanii însă, reținuți de scrupule de natură religioasă, nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică șase zile mai târziu - când ei au ajuns la locul bătăliei, aceasta se terminase deja.. Dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un efectiv de circa 1000 de oameni. Unul dintre cei zece "strategi" ai Atenei (funcție electivă anuală), Miltiades "cel Tânăr", cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara, Corint și altele. Deși era depășiți numeric, grecii au luptat cu mult curaj, iar în timpul luptei au reușit să-l omoare pe Mardonius. Moartea acestuia a precipitat deruta perșilor. Deși numărul pierderilor persane variază de la un istoric la altul
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
din zonele dens populate în regiuni de periferie mai rar locuite. Domnia lui s-a caracterizat și prin lichidarea cultelor politeiste și a oricărei manifestări de păgânism pe teritoriul regatului. El s-a străduit să limiteze cât mai mult libertățile polis-urilor grecești din regat și să întărească puterea centrală. Cele dintâi operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele care au dus la controlarea nordului Țării Israelului și apoi cucerirea orașului Ptolemais (Acra), port elenizat important, devenit ostil evreilor
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
95-99 î.Hr. au fost martorii unor noi campanii militare dirijate de această dată contra Moabului tot în scopul acaparării unor centre ale comerțului nabateean. În 80-83 î.Hr. el organiză înca o expediție la est de Iordan, ca să cucerească mai multe polis-uri locale - între care Dion și Gerash. Ianai se vedea conducător unic și a fost primul dintre capii familiei Hasmoneilor care a emis monede pe care apare titlul de rege, în greacă „Basileos”. Pentru a sublinia concentrarea puterii în mâinile
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
El a păstrat relații bune cu Egiptul lagid, în primul rând cu regina Cleopatra a III-a, care i-a venit în ajutor în timpul asediului Acrei. Din acest motiv s-a ferit de a lovi Ascalonul, vecina Gazei, deoarece acest polis era aliatul Egiptului. Alexandru Ianai a condus regatul Iudeei ca un războinic, și în acest fel și-a sfârșit și domnia, în timpul asediului uneia din cetătile de la răsărit de Iordan.În ultimii ani a încercat să vindece adversitățile ivite între
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
care a fost capitala regatului. În afară de Panticapeea, alte orașe au fost înfloritoare: Fanagoria, pe celălalt mal, fondat de Teos, care a prosperat mulțumită pescuitului în Marea Azov, Hersones, în apropiere de actualul Sevastopol, creat pe la 600 î.Hr. de cetățeni ai polisului Heraclea Pontica, apoi Theodosia (azi Feodosia) și ea întemeiată de Milet. Activitatea principală a acestor porturi consta în aprovizionarea cu grâne a cetăților grecești, între care Atena, prea populată pentru a-și asigura singură nevoile alimentare. Acest prețios grâu, provenind
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
navale fiind utilizate navele de transport. Denumite generic galere, aceste nave erau propulsate manual, cu ajutorul vâslelor, dar foloseau și vele ca mijloc secundar de propulsie. Primele nave militare, construite și utilizate special pentru luptele navale, au fost realizate de unele polisuri care aveau deja adevărate flote de nave comerciale. Astfel, în secolul al VII-lea î.Hr., Ameinocles din Corint construiește primele , sau „triere”, nave de război cu trei rânduri de vâsle, ușoare, rapide și cu calități manevriere deosebite. Ulterior au apărut
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
Libertatea Cuvîntului”, „Concordia”, „Zorile Bucovinei”, „Arcașul”, „Glasul Bucovinei”, „Mesager bucovinean”, „Університетський вісник”, „Перекур”,”New формати”), în unele ziare și reviste din România (Curierul „Ginta latină”, „Crai nou”, „Țară Fagilor”, „România literară”), dar și în unele reviste din Republică Moldova („Biblio Polis”, „Clipă”) și Convorbiri literare. Volumul de debut a fost „Epoca nedescifrată"(2009) - unde : De asemenea și volumul de cântece "La ceasul florilor de liliac" (coautori Silvia Caba Ghivireac și Ion Iacobuță).
Grigore Gherman () [Corola-website/Science/332576_a_333905]
-
progres social și de dezvoltare a civilizației umane: Ideile politice exprimă interesele, aspirațiile diverselor grupuri sociale, implicate adesea în lupta pentru putere. Primele elemente ale gândirii politice apar încă din Antichitate, de care se leagă etimologia termenului "politică" (în greacă "polis" - "cetate", "oraș", "stat"). De-a lungul timpului, acest termen a cuprins diverse semnficații, cum ar fi: artă de guvernare a societățillor umane, de conducere religioasă, până la accepția modernă de istorie activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]