2,793 matches
-
lui fac la fel și David Frost zâmbește încontinuu. Zâmbetul îi rămâne lipit pe figură și când i se spun lucruri îngrozitoare, și când ceilalți îl muștruluiesc sau îl refuză, și când este jignit, un zâmbet de gumilastic și o politețe exersată în cel mai pur stil englezesc. De câte ori se ivește cineva în preajma sa, David Frost zâmbește amabil, enervant de amabil și aici avem personajul, un reflex condiționat îl păstrează permanent în fața unei camere invizibile și în fața camerei ești obligat să
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
pe care cu înțelegere i-o servește Leonora. Femeile administrează totul în restrânsa comunitate, o parte din bărbați sunt pe mare, alții precum Jorge (Vladimir Cruz) care a supraviețuit urăște în tăcere, Jeronimo (Manuel Manquiña) un avocat versatil are acea politețe unsuroasă a castraților, cât despre Metodio, el nu mai este bun de nimic. Ar mai fi cel căruia i se spune Cusutul, porecla vine de la mersul său crăcănat care sar datora după povestea sordidă expusă delectabil de femeile aflate în
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
românesc, împreună cu impresarul său, în căutarea unui teren de vânzare, o tânără domnișoară îi taie calea. Aceasta, aparent în grabă, scapă pe jos o bancnotă, iar Mihai, fără să stea pe gânduri, o ridică și se grăbește să o returneze. Politețea acestuia, însă, pare să-i aducă numai necazuri. Momentul în care artistul o strigă pe femeia neatentă și îi întinde banii este surprins de un polițist aflat la pândă chiar în zonă, care îi face o poză și îl acuză
Mihai Budeanu, ex-3SE, prins în flagrant în timp ce îi oferea bani unei prostituate () [Corola-journal/Journalistic/68181_a_69506]
-
totuși complet rezervele. Chiar dacă nu apar la suprafață, diferențierile se pronunță în scrisul d-sale, care altminteri ar deveni convențional, fad. Instrumentul cu ajutorul căruia își notifică neconsimțirea e deseori citatul. Explicația să fie o anume sfială sau un plus de politețe față de confrații convocați? Oricum, recurgînd la o serie de citate putem reconstitui o diagramă a contrarietăților criticului. Comentînd o carte a lui Caius Dobrescu, înțesată de "poziții radicale" pe care se ferește a le contrasemna formal, d-sa recunoaște cu
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
umilirii, joc în care remarcă șeful bandei, Remulus, excelent interpretat de Mihai Dorobanțu. Mai mult decât atât, iubita lui Miță intră în vizorul mafioților, ceea ce precipită starea de anxietate și disoluția personajului. Limbajul întrebuințat, jocul psihologic, faciesurile de buldogi nerași, politețea onctuoasă de cuțitari, totul contribuie la un portret extrem de reușit al mafiotului indigen, și pe alocuri scenele în care acesta apare amintesc de cele din Gomorrah (2008) al lui Matteo Garrone. Monica Bârlădeanu în rolul Francescăi construiește un personaj creditabil
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
Simona Vasilache Pentru cele mai multe personaje și, de bună seamă, pentru autori, politețea e o valoare suspectă. Adjectivul ei, cu coadă grecească, îi va fi sunat neplăcut generației de la '48. Așa încît, pentru romantici, politicosul e galantul, omul de salon (și de paie...), cel care-și ascunde, cu vorbe meșteșugite, moneda calpă ce
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
diplomați cu graiul politicos și sec/ lumea cea pingelită o duceți de urechi/ Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o presupune. Politețea, așadar, e înșelătorie. Și asta o face de ocolit. După cum franchețea are riscuri, și politețea are ghimpi. De ne-am aminti doar tandrele înțepături pe care le schimbă, revăzuți peste ani, doamna B. și naratorul din O alergare de cai
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
axiomul cel tacit, ființi spurcate:/ Popoarele există spre a fi înșelate", se răfuiește cu temporizarea, nu dezinteresată, pe care nespusul lucrurilor pe nume o presupune. Politețea, așadar, e înșelătorie. Și asta o face de ocolit. După cum franchețea are riscuri, și politețea are ghimpi. De ne-am aminti doar tandrele înțepături pe care le schimbă, revăzuți peste ani, doamna B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-au căzut dinții?") și
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
doamna B. și naratorul din O alergare de cai ("Cum, doamna mea, porți ochilari? Ce, ai pleșuvit? Tragi tabac? Ți-au căzut dinții?") și tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de funcționari e, se-nțelege, repede depășită. Le cedează, totdeodată, unor rațiuni mai
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din lumea de funcționari e, se-nțelege, repede depășită. Le cedează, totdeodată, unor rațiuni mai importante. Perspectiva unui cîștig, a cărui nematerializare e luată inițial în glumă, apoi resimțită tragic, în crescendo, năruie buna-creștere
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
Așa sunt eu, galant" devine, în ce-l privește, justificarea unui gest de mitocan, răzbunîndu-se aprig pe o duzină de farfurii. Loteria îi ia mințile, scoțîndu-l din condiționările care țin în ordine lumea lui. Acolo, în această lume rînduită provizoriu, politețea fuzionează cu pudoarea, sub forma unui soi de reținere, de înfrînare. Rușinoasă, epitetul pe care Dumitrache i-l aruncă Zoei, iar Ipingescu îl crede și nu prea, definește o condiție. Aceea a lucrurilor nepuse la punct, fiindcă tranșarea lor amenință
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
tranșarea lor amenință însăși temelia lumii. Cînd Lefter, dintr-o dată, se simte stăpîn, cu frîiele în mînă, poate săvîrși deopotrivă gestul nebunesc al unei demisii cu scandal, și pe acela, inutil și crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți trag de timp, sub domnia blajină a lui "trecute fix". În 25 de minute, politețurile se schimbă la peron, cu ŕ propos, constrînse de scurtimea vizitei, și
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți trag de timp, sub domnia blajină a lui "trecute fix". În 25 de minute, politețurile se schimbă la peron, cu ŕ propos, constrînse de scurtimea vizitei, și de lipsa de punctualitate a notabilităților. O promisiune, neonorată, cel mai probabil, la timpul ei viitor, aranjează lucrurile. Trenul regal va zăbovi, altă dată, mai mult. Politețea, în
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
minute, politețurile se schimbă la peron, cu ŕ propos, constrînse de scurtimea vizitei, și de lipsa de punctualitate a notabilităților. O promisiune, neonorată, cel mai probabil, la timpul ei viitor, aranjează lucrurile. Trenul regal va zăbovi, altă dată, mai mult. Politețea, în sistemul de convenții, te face să nu refuzi. Din cauza ei personajele nu vin și, mai ales, nu pleacă la timp, întrețin "lanțul slăbiciunilor" și sclipesc de îngăduință defulată în manevre de culise. Altminteri, "țara oamenilor atenuați", vorba lui Cioran
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
meditatorului-musafir. Un "ce-ți pasă" la limita bunei-creșteri îl potolește fără discuții pe soțul indiscret. Și lucrurile reintră într-un normal al conveniențelor. Lumea aceasta, politicoasă în formă, belicoasă în fond, violentă și neastîmpărată, se pierde la marginea modernității. Cînd politețea ajunge, din nou, povară socială. Saloanele, cele literare, în speță, se feresc de ea ca de o plagă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
teatru în miniatură în care spectatorii sînt deopotrivă actori și regizori. Unele cafenele sunt cu precădere voioase și pline de vervă, altele mai liniștite și mai prielnice meditației, dar toate sunt pătrunse de un șarm desprins din mentalitatea metropolei danubiene: politețe și serenitate la suprafață, sprijinite pe valoarea centrală a vienezilor - Gemütlichkeit (confort, tihnă, armonie) -, iar în adîncuri dospeala surdă a patimilor, ambițiilor și viciilor. Deasupra, bolțile virtuții civice, dedesubt catacombele servind drept supapă instinctelor reprimate. Se înțelege că un astfel
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
Carpentras. Și fiindcă filozof nu-l putem numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al Franței postbelice i-ar fi lipsit o piesă clinică de primă
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
de otravă pamfletară, nu vei găsi. Și astfel, scutit de spinul agresiv al unei malițiozități cu care ar fi putut să încondeieze portretul scriitorilor pe care i-a cunoscut, diaristul preferă să adopte o atitudine atipică: optica benignă a unei politeți cavalerești. Rezultatul este radiografierea unei epoci ai cărei martori vii au dispărut în cea mai mare parte. Dar, mai ales, rezultatul este că cititorul care nu i-a prins în viață pe protagoniștii acestor pagini îi poate acum vedea în
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
în vreme ce cunoscuții mei suedezi au dat din umeri stingheriți când am făcut gafa să pomenesc de sterilizarea persoanelor cu tare fizice sau psihice chiar și în anii de după al doilea razboi mondial. Sunt amintiri triste, dureroase, pe care o elementară politețe ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea nimic împotriva faptului că uităm - sau ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
fizice sau psihice chiar și în anii de după al doilea razboi mondial. Sunt amintiri triste, dureroase, pe care o elementară politețe ne îndeamnă să le... uităm! Nu putem avea nimic împotriva faptului că uităm - sau ne facem că uităm - din politețe, din bunăvoință sau din milă. E o uitare, să-i zicem, nevinovată, omenească în definitiv. Ce ne facem însă, atunci când uitarea e vinovată, când uitarea e bolnavă? Dintotdeauna omul a fost supus fricii, dar spaimele omului primitiv au evoluat și
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de umoarea postișă a unor discuții de politețe previzibilă și stearpă, de felul convorbirilor acelora în cursul cărora protagonistele, sub cuvînt că pun accentul pe idei, se pun pe ele însele în lumină, aici dăm peste un dialog de veritabilă ținută filozofică. "ținută filozofică" însemnînd: îndrăzneală, lipsa spiritului
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
bine să lăsăm un loc liber în cotidian. Echipa va merge mai departe, nu e nici o problemă. Vreau să stau o perioadă, e prea multă vorbărie. Rog pe toți să nu mă mai sune, le-am răspuns până acum din politețe. La Vaslui, Dragoș Iftime se va ocupa de tot și el va da declarații. Eu nu voi mai răspunde nici la provocări, la nimic. Sunt treburi mai frumoase și mai interesante în viață. Sunt ocupat cu lucrurile economice. Din pâine
Porumboiu se retrage din viața publică by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75026_a_76351]
-
cronici ale existenței noastre cotidiene, tablete de autor care, puse cap la cap, realizează o bruegeliană frescă a României de azi. Temele sunt dintre cele mai diverse (viața la bloc, destinul femeii în ziua de azi, epopeea călătoriilor cu trenul, politețea în lumea contemporană, dar și aspecte legate de viața literară, amintiri propriu-zise sau gânduri prilejuite de fotografii sau obiecte vechi), tonul se schimbă ca viața însăși (uneori este revoltat, alteori amuzat, cronicile optimistei alternează cu cele ale pesimistei), revelațiile apar
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]