2,765 matches
-
pentru activitatea de contabil și administrator. Funcționează ca secretar la o școală a Ministerului Telecomunicațiilor (1952-1953), apoi se angajează contabil la gospodăriile agricole de stat din Ceptura, Dumbrăveni și Rupea (1953-1959). Între 1959 și 1962, lucrează ca administrator la Institutul Politehnic București, șef de depozit la o întreprindere de geologie (1962-1965) și director de hotel la complexul turistic Capitol (1976-1977). A debutat în „Gazeta literară” (1964). A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”. Debutul editorial îl reprezintă romanul Banchetul, apărut
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
, Virgil (11.V.1903, Tigvaniu Mare, j. Caraș-Severin - 22.IV.1968, Timișoara), prozator și publicist. Este fiul Ioanei (n. Zară) și al lui Iuliu Birou, învățători. A absolvit, în 1930, Facultatea de Mine din cadrul Institutului Politehnic din Timișoara. În 1933, este printre membrii fondatori ai societății literare „Altarul cărții”, iar mai târziu, președinte al Asociației Scriitorilor din Banat, funcție pe care o deține până la desființarea acesteia de către autoritățile comuniste. A debutat în 1932, în revista timișoreană
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
1946, obține bursa de studii sociologice și juridice „D. Gusti” a Academiei Române și își pregătește licența în filosofie la Universitatea din București, licență susținută în 1947, an în care funcționează și ca asistent pe lângă Catedra de economie politică a Școlii Politehnice din București. La începutul anului 1948, cu sprijinul fratelui său Alexandru Ciorănescu, aflat la Paris, pleacă definitiv din țară, sub motivul aprofundării studiilor universitare în străinătate, și se stabilește în Franța. Diplomat al Institutului de Înalte Studii Internaționale de la Paris
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
listei civile a directorului general al căilor ferate. Listă civilă constituie în adevăr cei 36 000 de franci, plătiți la noi în țară săracă, la om care n-a dovedit prin nimic a fi superior oricărui absolvent al unei școale politehnice. În adevăr, imediat sub leafa directorului, de 36000, vedem urmând aceea a inginerului șef de numai 18 000, a inspectorului cu 7 000, a inginerilor de tracțiune cu 3 000 pe an, și cu toate acestea nimeni nu poate contesta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
roata și mutul iapa toți Gianii și toți cei asemenea lor. Atâta pagubă și dobândă pe neamul românesc cât ar pierde din emigrațiunea tuturor reputațiilor improvizate sau uzurpate. Pare că, dacă s-ar duce polcovnicul, orice absolvent al unei școale politehnice nu i-ar putea ține locul în tot bunul? Ba încă cum! Fără a fi favoritul politic al nimănui, căutîndu-și în conștiință de treabă, neavând câte șase ciocniri de trenuri pe săptămână, necomandând traverse metalice prea lungi ori prea strâmte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spuie ce cred în privirea aceasta. Am făcut drumuri de fier cari, după lege și natura lucrului, au să fie odată administrate numai de români. Cu toate acestea pîn-în ziua de azi n-a gândit nimeni la înființarea unei școli politehnice din a cărei elevi buni să se recruteze inginerii și administratorii viitori ai rețelei noastre de căi ferate. E adevărat că o sumă de români se aplică în străinătate la studii tehnice, ba par a avea chiar o înclinare și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Recomandările acestui comitet prestigios aveau în vedere creșterea numărului de profesori de matematică și de alte științe exacte din licee, susținerea financiară a liceelor cu profil real, creșterea alocării financiare federale pentru cercetarea fundamentală, încurajarea studenților de a urma studii politehnice prin oferirea unor burse atractive, scutirea de taxe a companiilor care investesc în producerea de inovații, crearea unei agenții după modelul celebrei ARPA101, care să acționeze în domeniul energiei și al tehnologiilor verzi. Aminteam despre percepția publică (inspirată de o
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
tehnologice a SUA se referă la faptul că avantajele tradiționale care au consacrat această țară nu mai sunt unice. Elemente ale uriașei infrastructuri de inovare a SUA, precum rețeaua de universități focalizate pe cercetare, legătura acestora cu industria, performanța învățământului politehnic, capacitatea de valorificare comercială a rezultatelor științei prin intermediul capitalului de risc, potențialul de inovare al mediului privat (mari corporații, dar și întreprinderi mici și mijlocii) etc. încep să fie "reproduse" de către competitori. Problema se pune dacă și când aceste elemente
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
cum să asambleze și să utilizeze echipamentele.252 Plasarea Institutului de cercetare în domeniul energiei termale în Xian nu este întâmplătoare. În orașul respectiv, există nu mai puțin de 47 de universități și instituții de învățământ superior, cele mai multe în domeniul politehnic. Absolvenții masteratelor cu profil tehnic pot fi angajați imediat ce termină pentru un salariu de 730 de dolari pe lună. Administrația locală este foarte implicată în efortul de a atrage companiile active în tehnologiile verzi chineze sau străine -, prin oferirea de
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
a observat că instrucția de factură liberală, universitară devenise o cale din ce în ce mai eficientă de a legitima statusuri tradiționale, având în vedere că aceasta nu pregătea studenții pentru muncă, ci pentru un anumit stil de viață. În schimb, specialitățile de tip politehnic, rezultate din emergența ocupațiilor raționalizate, specializate, ofereau un anumit avantaj de status pentru absolvenții lor, în dauna ordinii tradiționale de statusuri. Prin urmare, educația universitară se dezvoltă ca o arenă a unei intense competiții pentru statusuri, a cărei dominație (în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
instituțiilor naziste. În funcție de obiective și posibilități, statele au solicitat școlii să contribuie la adevărate inginerii sociale de masă, de la masivele îndoctrinări ale societăților totalitare în general la manipularea structurii ocupaționale în multe regimuri comuniste (vezi accentul pe licee industriale și politehnici în perioada comunistă) și la realizarea societății meritocratice în regimurile liberale occidentale din anii ’50 și ’60. Este evident că politicul poate influența sistemele școlare prin controlul resurselor materiale și al celor administrative. Pe de altă parte, influența școlii asupra
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
din Cluj și Mihai Kernbach, unul dintre studenții lui Moldovan, a devenit decan al Facultății de Medicină din Cluj. O nouă poziție academică a fost creată pentru Râmneanțu În regiunea sa natală, ca profesor de studii de igienă la Institutul Politehnic din Timișoara. Câțiva dintre ocupanții pozițiilor din Ministerul Sănătății În perioada de tranziție dintre 1944 și 1947 au fost medici familiarizați cu mișcarea eugenistă din România, iar unul din miniștri, Salvator Cupcea, era chiar un susținător convins al eugeniei. Într-
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Foștii lor studenți Însă au continuat să ocupe poziții de autoritate În domeniul medical și În educație. Stoichiță, de exemplu, a rămas Inspector Sanitar General la nivel regional, iar Râmneanțu a continuat să profeseze ca lector și cercetător la Institutul Politehnic din Timișoara 9. Traversarea cu succes a tranziției către regimul comunist a depins În cazul lor de disponibilitatea de a-și revizui și reformula argumentele și lucrările științifice, astfel Încât să sprijine ideologia comunistă. Mai mult, cursurile de nivel universitar introduse
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
carieră și, în sfârșit, trecerea cu ușurință de la administrația publică în domeniul întreprinderilor (Bauer și Bertin-Mourot, 1997, p. 49). Această situație este legată de existența unei rezerve de elite numite și „republicane” întreținută de „marile școli”, mai ales de Școala Politehnică - sau X - și de Școala Națională de Administrație, care nu organizează admiteri decât prin concurs. Sistemul de concurs a făcut obiectul unor aprecieri foarte diferite. Pentru unii, este vorba despre elementul esențial al unui mod de recrutare meritocratic, ce se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de recompensare a meritelor<footnote Domnișoru, C., „Oulu, Jucu, Titu”, în Foreign Policy - România, ianuarie-februarie 2011, p. 139. footnote> și colaborarea mediului academic cu firmele din parcurile științifice. De exemplu, în parcul industrial de la Titu, Centrul de Inginerie Renault-Tehnologie, Universitatea Politehnică București și Universitățile din Pitești, Iași, Galați derulează un proiect de colaborare. De asemenea, la Iași, Parcul Științific „Tehnopolis” are o colaborare cu Universitatea din Iași. Asemenea practici pot fi extinse și la companii privatizate (petrol, gaze, metalurgie, ciment etc.
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
, Adrian (29.IX.1953, București), prozator și dramaturg. Este fiul Lucreției Lustig (n. Ilieș), redactor la Radiodifuziunea Română, și al lui Oliver Lustig, scriitor. Urmează Liceul „I.L. Caragiale” din București (1968-1972), apoi Facultatea de Automatică, secția calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic București, absolvind în 1977. Până în 1989 lucrează ca inginer și cercetător, pentru ca ulterior să devină om de afaceri. Debutează în presă în 1979, la revista „Luceafărul”, iar editorial în 1982, cu romanul Romanță cu stagiari. Pornind de la acest roman, în
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
VI.1952, Iași), poetă. Este fiica Anei (n. Blemovici) și a lui Shaul Grimberg, maistru electrician. Urmează în orașul natal Liceul „Dimitrie Cantemir”, Liceul de Artă „Octav Băncilă”, secția de muzică, și Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului Politehnic „Gh. Asachi”, luându-și licența în 1976. Colaborează cu poezie la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Revista cultului mozaic”, „Ramuri”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. Frecventează cenaclul ieșean Junimea. Între 1990 și 1991 lucrează ca redactor la Editura
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
pseudonim al lui Boris Mehr; 19.XI.1941, Soldatko Aleksandrovsk, Rusia), poet. Este fiul Mariei Mehr (n. Șerf), corectoare, și al lui Iacob Mehr, ziarist. Urmează la București cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1955-1959), apoi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1959 -1965). Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Central de Cercetări Chimice din București (1968-1978). Din 1997 este redactor la „Realitatea evreiască”. Debutează cu poezie, simultan la „Luceafărul” și la „România literară” (1968). Prima carte, Numele profesorului, îi apare în
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
n. Herșcovici) și al lui Alter Gherșin Marcus, croitor. Marcel Marcian și Marius Mircu sunt frații săi. După ce frecventează școala primară și cursurile secundare la Bacău, urmează Facultatea de Matematică a Universității din București (1944-1949). Cariera universitară, începută la Institutul Politehnic (1950-1953), e continuată la Facultatea de Matematică a Universității din București, unde devine lector (1955), conferențiar (1961), profesor (1966). Este doctor în matematică (1956), doctor docent în științe (1968), membru corespondent (1993) și apoi membru titular al Academiei Române (2001). De
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
al navigației fluviale, apoi, trecând după primul război mondial în Transilvania, devine primul director român al fabricilor de tutun din Cluj și Sfântu Gheorghe. Aflat în 1922 la Timișoara, conduce Manufactura de Tutun, fiind în același timp profesor la Institutul Politehnic. Din 1939 este transferat pe postul de inspector general tehnic la Casa Autonomă a Monopolurilor din București, din cadrul Ministerului de Finanțe, unde rămâne până se pensionează (1946). Se afirmă în viața culturală a Banatului ca epigramist. A întemeiat în 1936
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
IORDACHE, Claudiu (3.XI.1942, București), eseist, poet și prozator. Este fiul Mariei și al lui Nicu Iordache. A absolvit liceul la Urziceni, după care a urmat cursurile Institutului Politehnic din Timișoara, pe care le-a întrerupt în anul al III-lea. A fost proiectant constructor până în decembrie 1989. Lider marcant al evenimentelor revoluționare de la Timișoara, și-a împărțit activitatea de după 1990 între politică, ziaristică și literatură. Astfel, a devenit
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
prozator și traducător. Este fiul Nadejdei (n. Vasilovski), desenatoare, și al lui Vladimir Musteață, contabil. După absolvirea, în 1957, a Liceului „Aurel Vlaicu” din București, frecventează Școala de Cinematografie (1958-1960), devine ulterior student la Facultatea de Fizică Nucleară a Institutului Politehnic din București (1960-1965), urmând apoi Facultatea de Limba și Literatura Română (1968-1972) și Facultatea de Filosofie (1972-1976) din cadrul Universității bucureștene. Lucrează ca redactor la Animafilm (1972-1974) și la Studioul Cinematografic „Alexandru Sahia” (1974-1979). În 1979 se stabilește în Statele Unite ale
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
București) poet, prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Constanței (n. Răducan), inginer agronom, și al lui Dan Alexandru Gârbea, inginer de căi ferate. Învață la Liceul „Mihai Viteazul” din București, fiind apoi absolvent al Facultății de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Institutului Politehnic din București (1986). Este doctor în inginerie (1999) și, din 1987, cadru didactic la facultatea la care a studiat. Din 1999 este consilier artistic al Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești. A debutat în revista „Amfiteatru” (1982) cu versuri. În 1987
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1954-1957) și a urmat cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1961-1966). Este secretar literar la Teatrul „V. Alecsandri” din Iași (1966-1984), apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității Politehnice din București (1985-1999). Debutează cu un articol în „Amfiteatru” (1965). Publică reportaje, interviuri, anchete sociale, cronici dramatice, note și consemnări, articole teoretice, recenzii în diverse reviste. Debutează editorial în 1969, cu volumul Prințul nisipurilor, care include mai multe „povestiri de
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
27.IX.1934, Vânjuleț, j. Mehedinți), poet și publicist. Este fiul Anicăi (n. Buzatu) și al lui Constantin Hinoveanu, țărani. A urmat școala primară și gimnaziul la Vânjuleț (1941-1948), Liceul „Traian” din Turnu Severin (1948-1952), Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din București (1952-1957). Funcționează la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din București (1957-1962), Centrul de Metrologie din Craiova (1959-1962), Uzina Constructoare de Mașini Agricole din Craiova (1962-1964). Intră în presa literară ca secretar general de redacție (1964-1968), apoi ca
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]