1,140 matches
-
menținut. Dac) forțele sistemice sunt insuficiente îndeplinirii acestor sarcini, atunci sistemul fie se dizolv), fie este transformat. Cu toate acestea, Kaplan nu insist) asupra componenței sistemice distinctive a abord)rii sale sistemice. Așa cum se întâmpl) în mod obișnuit în cazul politologilor, conceptul structural este slab sau absent, iar procesul și funcția trec în prim plan. Kaplan, desigur, face vizibil) aceast) limitare a abord)rii sale, prin descrierea sistemelor internaționale ca fiind caracterizate de dominantă subsistemelor. Un sistem marcat de dominantă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
s) fim preocupați de - și, dac) este cazul, s) facem ceva pentru a schimba - organizarea intern) a statelor importante din punct de vedere internațional. În calitate de membru al Administrației, secretarul de stat Henry Kissinger a respins argumentul lui Morgenthau. Totuși, ca politolog, Kissinger fusese anterior de acord cu Morgenthau, atunci când a crezut c) menținerea p)cii și a stabilit)ții internaționale depinde de atitudinile și de caracteristicile interne ale statelor. Kissinger a definit o ordine internațional) că ,,legitim)”, dac) aceasta este acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
1-6, 145-147; 1968, p. 899). Raționamentul este circular, si e și firesc s) fie așa. Odat) ce sistemul este redus la p)rțile sale aflate în interacțiune, traiectoria să poate fi determinat) doar de caracteristicile unit)ților lui principale. Dintre politologi, Morgenthau și Kissinger sunt considerați a fi tradiționaliști - cercet)tori orientați c)tre istorie și preocupați mai mult de politic), decât de teorie și metode științifice. Practică despre care vorbim, este totuși comun) printre cercet)torii în științele sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
rezult) nu din intențiile unui cercet)tor, ci din erorile sale. Studiul unit)ților aflate în interacțiune este menit a epuiza subiectul, a include tot ce se poate include atât la nivelul unit)ților, cât și la nivelul sistemului. Unii politologi pretind c) o perspectiv) sistemic) îndreapt) atenția asupra aspectelor relaționale ale politicii internaționale. Ins) statele aflate în interacțiune au fost dintotdeauna obiecte de studiu. Alții susțin c), pentru a completa o analiz) pornit) de la studiul acestor state, nu trebuie decât
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
internaționale poate, singur), s) precizeze cum anume ar trebui s) fac) ele fâț) la aceste condiții, reprezint) opusul erorii reducționiste. Teoria, ca și istoria politicii internaționale, este scris) luând în considerare marile puteri ale unei epoci. Aceasta este modă printre politologi, ca și printre istorici, ins) tendința preponderent) de la un moment dat nu scoate în evident) și motivația ascuns) în spatele obiceiului. În politica internațional), ca în orice system de tip auto-ajutorare, unit)țile posedând capabilitatea cea mai mare stabilesc arena de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
În schimb, ea trebuie definit) luând în considerare aranjamentul p)rților sistemului, și principiul de organizare al aceluia. Acesta este un mod mai puțin obișnuit de a concepe sistemele politice, desi noțiunile structurale sunt destul de familiare antropologilor, economiștilor, si chiar politologilor care nu abordeaz) chestiuni legate de sistemele politice în general, ci de unele p)rți ale lor, cum ar fi partidele politice și birocrațiile. Atunci cand definesc structurile, antropologii nu-și pun întreb)ri legate de obiceiurile și valorile șefilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și birocrațiile. Atunci cand definesc structurile, antropologii nu-și pun întreb)ri legate de obiceiurile și valorile șefilor de trib sau de ale indienilor; economiștii nu sunt preocupați de organizarea și eficiența firmelor particulare, sau de schimburile dintre ele; iar pe politologi nu-i intereseaz) personalitatea și interesele indivizilor care ocup) diferite funcții. Ei las) deoparte calit)țile, motivele și interacțiunile actorilor, nu din cauz) c) aceste aspecte ar fi neinteresante sau neimportante, ci datorit) faptului c) ei vor s) afle cum
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dezvoltat), într-unul în care lucrurile nu stau astfel. Raționamentul prin analogie este accesibil acolo unde domenii diferite sunt similare din punct de vedere structural. Teoria economic) clasic), dezvoltat) de Adam Smith și de discipolii s)i, este o microteorie. Politologii înclin) s) cread) c) microteoria este o teorie legat) de chestiuni la scal) redus), un înțeles care se conformeaz) cu greu semnificației sale consacrate. Termenul ,,micro”, din cadrul teoriei economice, indic) mai degrab) modul în care este construit) teoria, decat scală
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ele putând s) rivalizeze cu unele state, în ceea ce privește influență. Importantă actorilor nonstatali, precum și extinderea activit)ților transnaționale, sunt evidente. Concluzia, conform c)reia concepția etatocentric) cu privire la relațiile internaționale ar fi dep)sit), nu urmeaz) de aici. Faptul c) economiștii și politologii orientați c)tre economie au crezut c) într-adev)r ar decurge este ironic. Ironia const) în faptul c) toate motivele oferite în vederea debaras)rii de conceptul referitor la etatocentrism pot fi inc) și mai viguros reformulate și aplicate firmelor. Firmele
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
zboi nuclear creștea, unii au tras concluzia c) alternativă la distrugerea nuclear) era dezarmarea mondial). În anii 1970, odat) cu creșterea rapid) a populației, a gradului de s)r)cie și de poluare, unii au conchis c), așa cum spunea un politolog, ,,statele fie vin în întâmpinarea nevoilor ecosistemului politic în dimensiunile lui globale, fie îi provoac) distrugerea” (Sterling 1974, p. 336). Interesul internațional trebuie slujit; iar dac) acest lucru înseamn) ceva, el înseamn) c) interesele naționale îi sunt subordonate. Problemele se
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ele. De ce anume recomandarea de a pune interesul internațional mai presus de interesele naționale este lipsit) de semnificație, poate fi precis explicat avându-se în vedere distincția dintre microși macroteorii. Printre economiști, distincția este bine înțeleas). Nu ins) și printre politologi. Așa cum deja am explicat, o teorie microeconomic) este o teorie despre piaț), construit) pe baza asumpțiilor despre comportamentul indivizilor. Teoria demonstreaz) modul în care acțiunile și interacțiunile unit)ților formeaz) și afecteaz) piața, si pe acela în care piața le
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
la mai mult) luciditate. 5. Anarhie și ierarhie Am f)cut descrierea anarhiilor și ierarhiilor ca si cum orice tip de organizare politic) ar aparține uneia sau alteia din aceste categorii. Mulți, si de fapt cred c) cea mai mare parte, dintre politologii care au abordat chestiunea structurilor sunt de acord cu existența unei mari - și uneori derutante - variet)ți a acestora. Anarhia este privit) ca fiind cap)tul unui continuum, unde cel)lalt cap)ț este marcat de prezența unui guvern)mânt
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
plan internațional, cât și național (cf. Robbins 1939, p. 6; Gilpin 1975). Este atunci surprinz)tor c) o mare parte din literatura recent) dedicat) interdependentei poate fi citit) că și când ar fi fost scris) la începutul secolului. Economiștii și politologii, ca și alții, se folosesc în mod liber de clișeele momentului: globul p)mântesc înțeles că un rezervor limitat de resurse - spaceship earth -, planeta care se micșoreaz), sătul nostru global, interdependenta internațional). Aceste sintagme omniprezențe enunț) c) lumea trebuie înțeleas
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sau mai multe p)rți principale dintr-un sistem. Trebuie s) facem acum acest lucru. Conform c)ror criterii stabilim c) un sistem internațional-politic se schimb), si, invers, în baza c)ror criterii afirm)m c) un sistem este stabil? Politologii adun) adesea efecte diferite în categoria stabilit)ții. Eu insumi am procedat astfel, în eseurile mele din 1964 și 1967, apelând la categoria de stabilitate, pentru a include într-însa caracterul pașnic și administrarea concret) a afacerilor internaționale, noțiuni care
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
c) statele pot concilia dou) imperative aflate în conflict - acela de a acționa în vederea binelui propriu, așa cum le-o cer situațiile lor, si pe acela de acționa pentru stabilitatea sau supraviețuirea sistemului, așa cum unii analiști le sf)tuiesc s) fac). Politologii care se declar) în favoarea flexibilit)ții alinierii naționale trebuie s) accepte faptul c) flexibilitatea intervine doar pe m)sur) ce numerele cresc, si in consecinț), pe m)sur) ce complexit)țile și incertitudinile se multiplic). Cu un num)r mai
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
bun caz, de o relevant) sc)zut). Am descoperit, în schimb, c) avantajele de a sc)dea câteva și de a obține doar dou) sunt decisive. Problema celor trei corpuri” trebuie s) fie totuși l)sat) pe seama fizicienilor. Ar putea politologii sau decidenții politici speră s) urm)reasc) mai în detaliu traiectoriile a trei sau mai multe state care interacționeaz)? Cazurile care se plaseaz) între simplă interacțiune a dou) entit)ți și între interacțiunile predictibile, din punct de vedere statistic, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
imaginea vizuală, tablou al realității, cea de-a doua fiind unul dintre cele mai mari pericole ale civilizației contemporane întrucât anihilează structurile logice, cunoașterea analitico-științifică și imensa bogăție pe care dimensiunea semnificațiilor o are pentru individ și umanitate. De fapt, politologul italian avertizează asupra pericolului pe care îl reprezintă dependența de televiziune și imaginile multimedia, Sartori susținând că acestea "inversează progresia de la sensibil la inteligibil și o răstoarnă prin ictu oculi, printr-o întoarcere la simpla vedere. Televiziunea produce imagini și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de natura umană, Sartori discută despre un nou tip de om datorită primatului imaginii vizuale care modifică tipologia umană și care aduce o bogăție de informații, dar și o sărăcie a înțelegerii și a cunoașterii. Primatul imaginii despre care vorbește politologul italian poate fi cel mai ușor identificat la nivelul televiziunii, care ne face să vedem imagini ale unor lumi reale, fiind în fond radiografia acestora, ceea ce presupune o viziune statică și o înțelegere limitată, în care semnificațiile sunt prestabilite și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
rîndul său, nu este separabilă de evoluția suporturilor de notare simbolică. Un studiu privind efectele cuvîntului va da poate o bază pozitivă "științelor politice", în sensul că acestea ar deveni din ce în ce mai clar o ramură a mitologiei aplicate. În această privință, politologii par astăzi să se mulțumească cu puțin. Ei încearcă să descrie cu noțiuni care oscilează între vrăjitorie și parapsihologie carismă, sugestie, ascendent, prestigiu, atracție, farmece -, fără să le explice însă, efectele de transmitere, adeziune sau credință. O disciplină este deschisă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
De aici și interesul său pentru opiniile care provoacă autoritate. Ce este opinia? Contrariul unei cunoașteri, va spune filosoful. Opinia este ceea ce eu cercetez; dovada că ea există este că o măsor, îi răspunde statisticianul, oracol suprem. Sociologul îi spune politologului că sondajul său, cu grila și cu postulatele de rigoare, este cel care produce opinia publică pe care ar trebui să o reflecte.65 Toate opiniile despre opinie sînt posibile, și mediologul nu intră în această dezbatere, în ciuda importanței sale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuplului Ceaușescu de a scăpa sfârșitului de care a avut parte) cu privire la ceea ce va urma în România post-decembristă s-au dovedit și continuă să se dovedească un piculeț mai exacte decât multe din concluziile nenumăratelor analize aruncate pe piață de politologi profesioniști. Știu că mottoul pe care l-am pus pe prima pagină a Kakistocrației: „Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat în istorie fraieri”. a indispus multă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care îi oferă fostului diplomat român titlul de erou. E vorba de una și aceeași persoană pe care PDSR-ul dlui Iliescu, PSD-ul dlui Năstase și PD-ul dlui Roman au continuat să-l catalogheze drept trădător. Portavoce principală - politologul vizionar Silviu Brucan. Tot la Washington și tot președintele Iliescu anunță că sistemul de învățământ românesc va introduce studierea Istoriei Holocaustului. În scurtă vreme, premierul Adrian Năstase anunță oficial introducerea Istoriei Holocaustului în programul de studiu al cursanților Colegiului Național
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
prânz - strateg electoral sub contract, după-amiaza - beneficiar a trei burse occidentale, pe la 17:00 - propagandist, spre seară - comentator imparțial pe trei programe de televiziune și patru posturi de radio, noaptea - constructor de partide politice din hârtie creponată, în zori - filozof, politologul renascentist român rămâne inepuizabil. Un campion aproape absolut al suptului la toate țâțele europene, atlantice, transatlantice, nord-atlantice dar și locale se dovedește cel poreclit astăzi, cu o tușă genială, Parvenide. Altfel, om cu multă doxă, foarte muncitor, Domnia sa a ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de unde a venit. Iar înainte s-o facă, i-ar pune shakespeariana întrebare: „De ce urli, mă, animalule?”. Poate că astfel am afla pe ce se bazează asemenea gigei, când amenință cu moartea. Cine a nenorocit țara, știm și fără ajutorul „politologului” Becali; doar ascultăm de peste câteva decenii la „profesorul” Brucan, nu? (Cotidianul, 28 februarie 2002) Fabrica de ciocoi (I) Nu cu mulți ani în urmă, în intervalele dedicate reclamelor, ecranele televizoarelor de mai pretutindeni se umpleau pentru 30 de secunde cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Pipera, căci, la urma urmelor, suntem liberi să vizităm pe cine vrem. Da, cred că profesorul britanic Tom Gallagher ridică în afurisirile sale fluviu și chestiuni care merită, trebuie discutate. Dar mi se pare inacceptabil să-l văd pe reputatul politolog îmbrâncit din Consiliul Consultativ al unei publicații pentru care a făcut extrem de mult, luat în tărbacă de autoproclamatul comisar pentru România cu problemele imbecilei corectitudini politice, urecheat de bursierul tuturor ligilor de apărare împotriva licuricilor naționaliști români ori zeflemisit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]