473 matches
-
120. 25 Op. cit., p. 143. 26 Condamnați la fericire, p. 15. 27 Irepetabilul trecut, pp. 105-110. 28 Ștefan Zeletin, Neoliberalismul. Studii asupra istoriei și politicii burgheziei române. Ediția a III-a îngrijită de C.D. Zeletin (București, Editura Scripta, 1992). 9. Politologia românească: Aspecte și tendințe, in: Românul liber, XI, XI, 10, oct. 1995. Reprodus in: Sfera politicii, 35, februarie 1996, pp. 39-40; 36, martie 1996, pp. 32-34 și 37, aprilie 1996, pp. 42-44. 1 București, Publishing House Elf, 1991. 2 Adrian
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dacă la începutul anilor '80, abordarea comunicării politice se afla abia la început de drum, asistăm în zilele noastre la multiplicarea cercetărilor în domeniu, propunând demersuri analitice interdisciplinare în care conlucrează discipline ca lingvistica, retorica, științele comunicării, psihologia, sociologia și politologia. Indicând ca definitorie pentru comunicarea politică utilizarea limbajului în scopul legitimării acțiunii politice, literatura de specialitate evidențiază că, în domeniul politicii, manifestările discursive devin o alternativă la violența fizică. Specificul comunicării politice este conferit nu atât de adecvarea la adevăr
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caz întreprins la nivelul ipostazelor jurnalistului, evidențierea impactului pe care îl are fiecare dintre variabile asupra ansamblului semnificativ al publicisticii. În desfășurarea analizei, avem în vedere cele șase coordonate ale acțiunii politice, indicate de Petru Ioan în Modelul hexadic în politologie 255: (1) comunicatorul sau agentul comunicării politice; (2) audiența sau destinatarul discursului politic; (3) conținutul sau mesajul transmis prin intermediul articolelor; (4) mijloacele de comunicare; (5) referențialul sau contextul comunicării politice și (6) obiectivele, finalitatea discursului politic. Reprezentarea parametrilor epistemologici specifici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
2010), Istoria presei literare românești. Secolul al XIX-lea, Editura Universității "Ștefan cel Mare" din Suceava, Suceava. Ioan, Petru, (1995), Educație și creație în perspectiva unei logici "situaționale", Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București. Ioan, Petru, (2002), Modelul hexadic în politologie, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Ioan, Petru, (2004), "Eminescu în perspectiva unui model al receptării", în Petru Ioan, Resemnificări, vol. II, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași. Iorga, Nicolae, (1999), Istoria presei românești, Muzeul Literaturii Române, București. Irimia, Dumitru, (1979), Limbajul poetic eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
p. 23. 254 Pentru o prezentare detaliată a criteriilor de identificare a discursului politic, în raport cu celelalte tipuri de discurs, v. Jean-Marie Denquin, La politique et le langage, Michel Houdiard Editeur, Paris, 2007, p. 21. 255 Petru Ioan, Modelul hexadic în politologie, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2002, pp. 43-45. 256 Manuscrisul 2257, 785r-185v. 257 Mihai Eminescu, Opere IX, Editura Academiei, București, 1980, p. 95. 258 Ioan Slavici, Amintiri, Editura Viitorul Românesc, Deva, 1998, p. 138. 259 Apud G. Călinescu, Viața lui Mihai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
memoria sa (Apud D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editura Atos, București, 1999, p. 91). 517 Dimitrie Vatamaniuc, "Eminescu la sfârșit de secol și început de mileniu", în Viața Românească, nr. 1-2, 2000, pp. 12-15. 518 Petru Ioan, Modelul hexadic în politologie, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2002. 519 V. în acest sens acuzele de antisemitism și xenofobie formulate de Zigu Ornea. Editor, critic, istoric literar, publicist și scriitor de origine evreiască, Zigu Ornea dedică mare parte din activitate identificării unor atitudini antisemite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie desființate sau cât mai reduse posibil, prin descentralizare, capitalizare și privatizare reală. Exprimarea acestor idei a fost făcută (cel puțin în intenție) într-un stil cât mai accesibil, limpede și simplu cu putință. N-am scris nici eseuri, nici politologie savantă, ci doar un anume gen de publicistică ideologică, uneori chiar de tip manifest. Că multe din tezele acestei culegeri urmează a fi aprofundate și dezvoltate este în afară de orice discuție. Am reprodus, în sfârșit, din intenții pur documentare, și două
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
orientarea spre generalizarea necesară, spre teoretizare, globalizare, tendință considerată în Occident ca depășită, perimată, un semn sigur de amatorism și diletantism. Sinteză deci pe toate planurile. Inclusiv sau mai ales, în foarte multe cazuri între referințele străine și românești. În politologie, filozofie, teoria literaturii etc. unde suntem copleșiți adesea de valuri-valuri de trimiteri străine, insuficient sau deloc adaptate și elaborate, integrate și aplicate realităților și datelor românești corespunzătoare. De unde, o a treia valoare dar la fel de bine îi putem spune și atitudine
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și încredere (Uslaner, 2002; Wuthnow, 1998). Psihologii sociali sugerează că optimismul și încrederea sunt, în raport cu lumea, parte a aceleiași dispoziții psihologice generale vezi Erikson (1950); Allport (1961); Cattell (1965). Nu doar psihologii sociali invocă această relație ci și sociologii sau politologii. Wuthnow (1998) consideră că încrederea înțeleasă în termeni de "încredere din interior"43 e o chestiune de natură psihologică, o chestiune de autoîncredere și optimism. Și pentru Uslaner (1998:442) optimismul văzut drept "credința că lumea de mâine va fi
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
rămân la nivelul discuțiilor. Iluziile nu vor echipa sau Înarma un portavion, nu vor construi un scut antirachetă și, În general, nu vor inspira suficientă teamă tiraniilor acestei lumi72. Mulți oficiali guvernamentali americani și analiști militari, ca să nu mai menționăm politologii și-au pierdut răbdarea cu ceea ce ei consideră o politică externă prostească a Uniunii Europene, sprijinită pe o prezență militară aproape inexistentă. Observatorii politici britanici s-au alăturat corului crescând de nemulțumire din Statele Unite ale Americii referitor la filosofia de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însă, după 1965, s-a aflat printre inițiatorii acțiunii de restabilire a sociologiei În dezbaterea publică și a Învățământului superior În domeniul sociologiei. Ștefan Buzărnescu: Cât privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici Încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate În sistemul conceptual al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
etichetarea ei ca „pseudoștiință burgheză”. În concluzie, nu este de competența sociologiei, ci a altor științe social-umaniste de a studia și acest capitol al științelor sociale și al practicii social-istorice. Așteptăm deci cu interes studiile de istorie a economiei, filosofiei, politologiei, propagandei etc., pe care numai specialiștii acestor domenii le pot introduce În circuitul științific de profil. Referitor la strategiile defensive ale sociologilor și cercetătorilor sociali În timpul guvernării comuniste, amintesc doar Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului (C.C.P.T.) cu filiale În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ș.a. În Proza comportamentului (1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
întreprinde pentru datele voluminoase care există deja și care sunt puse la dispoziția publicului. Capitolul 1tc " Capitolul 1" Metodologia cercetării socialetc "Metodologia cercetării sociale" Acest capitol și-a găsit rostul într-un volum relativ tehnic tocmai pentru a încuraja sociologii, politologii, antropologii, istoricii sau practicanții altor discipline sociale să lase în urmă timiditatea sau condescendența față de tehnicile cantitative avansate de cercetare sociologică. Cunoașterea și folosirea lor nu duc la o specializare tehnică având ca efect închiderea sau limitarea intelectuală, nici la
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Încearcă să răspundă unor Întrebări stringente: cine sînt cei ce susțin reabilitarea dictatorului Antonescu? Ce legături există Între istoricii doctrinari și sfera politicului? Și, nu În cele din urmă, cui folosește această campanie? Ceea ce face autorul este un studiu de politologie și psihologie politică. Reușind să descurce și să explice „firele” unei campanii extremiste agresive (campanie pusă În scenă de nume extrem de cunoscute din politica românească), Shafir concluzionează: „Figura lui Antonescu servește atît ca model de legitimare, cît și ca schiță
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități, nerațiunea "devine din ce în ce mai mult simplă putere de fascinare"52, prezentă în gândirea unor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
asupra mitului și a mitologiei constituie terenul pe care și instrumentul prin care s-a produs, simultan, ruptura față de sistemul tradițional, arhaic, de a concepe lumea și configurarea unei noi viziuni și a noilor științe (matematică, fizică, filosofie, istorie, drept, politologie), caracteristică pentru modernitate. Din această perspectivă, observația lui G.S. Kirk (1970, p. 250) este perfect justificată: „Într-un anumit sens, istoria culturii grecești este istoria atitudinilor lor față de mit: nicio altă civilizație occidentală importantă nu a fost atât de preocupată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este cel de „miracol grec”. În esență, este vorba despre o evoluție treptată și labirintică prin care „gânditorii” greci (pe care, printr-o Încadrare retroactivă, i-am putea considera Întemeietori ai unor științe precum geometria, fizica, logica, filosofia, istoria, geografia, politologia) renunță la discursul străvechi asupra lumii - discurs bazat pe explicarea fenomenelor naturale și sociale prin repetarea unor povestiri tradiționale (adică ceea ce noi, astăzi, numim mituri) referitoare la felul În care ființe fantastice au creat acele fenomene - și Încearcă să construiască
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a unor documente de teren sau de arhivă sunt construite prin acumularea de atribute capabile să contureze identitatea aparte a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chiar acum și în PSD, nu? -, cu atât mai mult de către unul aflat în mai multe crize: de identitate, de imagine, de leadership, în relațiile cu partenerii etc. Dar să lăsăm asta, că nu ne-am propus o lecție de politologie! Despre cazul lui Sorin îmi este deja greu să mai vorbesc, după câteva articole și câteva sute de mailuri explicative. De fapt, în momentul autodemascării, nici nu voiam să am vreo reacție exterioară. Am primit de la el mărturisirea, i-am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un instinct de protecție, ai numit doi autori importanți: Vladimir Tismăneanu și Lucian Boia, care, amândoi, pe paliere diferite, încearcă și reușesc să "demetaforizeze", dacă îmi permiți un asemenea termen, mentalul românesc. În dizertația cu care am absolvit masteratul, Mediatizarea politologiei în România postdecembristă, îl numeam pe Vladimir Tismăneanu, deși atunci era foarte tânăr, ca fiind omul în jurul căruia se încheagă școala noastră de politologie. Publicase deja, la noi, șapte cărți: Condamnați la fericire. Experimentul comunist în România (1991), Ghilotina de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dacă îmi permiți un asemenea termen, mentalul românesc. În dizertația cu care am absolvit masteratul, Mediatizarea politologiei în România postdecembristă, îl numeam pe Vladimir Tismăneanu, deși atunci era foarte tânăr, ca fiind omul în jurul căruia se încheagă școala noastră de politologie. Publicase deja, la noi, șapte cărți: Condamnați la fericire. Experimentul comunist în România (1991), Ghilotina de scrum, Arheologia terorii (1992), Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Irepetabilul trecut, Noaptea totalitară (1995) și Balul mascat. Un dialog cu Mircea Mihăieș (1996). Pe d-l
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sec. IV î.H.) O altă cunoscută hetairă, Herpyllis, este amintită ca fiind o prietenă spirituală a lui Aristotel (384-322 î.H.), discipolul lui Platon, dascălul lui Alexandru Macedon, filosof și savant ce a cuprins variate domenii: filosofie, logică, etică, politologie, poetică, biologie, chimie, psihologie, fizică. Este creatorul școlii filosofice Liceum și autorul multor lucrări de valoare: Metafisica, Fisica, De anima, Organon, Etica nicomahică, Retorica, Poetica ș.a. Thais (sec. IV î.H.) Nu se știe dacă Thais a fost dikteriadă (provenită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]