613 matches
-
păcate, din 1990 până acum, când vorbim, lucrurile nu s-au schimbat esențial, poate foarte puțin proporțiile, în sensul că e posibil să avem ceva mai mulți oameni politici decât la început și că politicienii îi vor fi depășit pe politruci. Din păcate, Corneliu Coposu n-a avut în jurul său oameni pe măsură. Nici în PNȚCD acolo, Coposu era primul, urmau douăzeci-treizeci de locuri libere, apoi veneau ceilalți, dar nici în celelalte partide din opoziția de atunci, pentru că Sergiu Cunescu era
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Adrian Păunescu! Ca să nu mai spun că l-a pălmuit pe Nicu Ceaușescu în studioul televiziunii, după ce-i fusese țuțer! La fel de descalificant mi se pare să te lași atras în capcana poreclitelor emisiuni de divertisment, ajunge că-s destul de proști politrucii noștri și se înghesuie în platouri la asemenea aberații sinistre! Sunt, desigur, și emisiuni la care merită să mergi, de la cea a Marinei Constantinescu la cele realizate de Iaru, Patapievici etc. Prin urmare, nu spun că scriitorul trebuie să fugă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
doi și mizam pe opțiunea pentru Eliade. Și... uitasem de toate acestea, văd că scoți din memoria-mi ceea ce nici nu știam că se mai află acolo! E o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor... Dorin Popa: Am publicat o carte de dialoguri, purtate în 1991, cu Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, Convorbiri euharistice, în 1992 . Se întâmpla la doar câteva luni de la dispariția lui
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
scriitor bun! Revenind de unde am plecat, e foarte adevărat că oamenii se despart, se ceartă acum, încă, foarte ușor și nu neapărat din motive substanțiale! De altfel, e o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor... Dorin Popa: Am mai spus-o și altă dată Despre limită, apărută în 1994 , este cartea mea preferată din opera de până acum a lui Gabriel Liiceanu. Apoi, în Ușa interzisă, ca și în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe responsabilitățile care derivă din acest pas, ci pe numirea viitorului comisar UE din partea României și pe jocurile de culise aferente. Este exact ceea ce ai numit mai sus: "o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor...". Ce-i de făcut aici ? Ce se mai poate face? Sau, mai simplu, ce se poate face? Liviu Antonesei: Păi, îmi ceri mie să spun ce-ar fi trebuit să facă politrucii, administratorii și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor...". Ce-i de făcut aici ? Ce se mai poate face? Sau, mai simplu, ce se poate face? Liviu Antonesei: Păi, îmi ceri mie să spun ce-ar fi trebuit să facă politrucii, administratorii și noi toți în cei aproape 17 ani de la începutul schimbării! Dar eu nu sunt decât un scriitor, e adevărat, atent la ceea ce se întâmplă cu el și cu lumea în care trăiește. Bun, să accept provocarea! Cel mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am fost mai breaz atunci... Când Michnik spunea aceste lucruri la GDS, eu tocmai demisionam din CFSN, din conducerea țării, cum s-ar spune! După care s-au dus pe liste independente! Asta este! Or, în toată politica post-decembristă, singurul politruc care a câștigat ca independent, la alegeri naționale, nu la locale, unde au mai fost cazuri, a fost Iorgovan. Dar acela nu era cu adevărat independent, ci fesenist certat un pic cu partidul, și a candidat la el, la Mehedinți
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai 1990. Mai întâi, faptul că la dispariția PAC-ului prin fuziunea cu PNL, o parte din pachiști au ieșit din politică. Alții, care au rămas, au fost încet-încet eliminați de "politicieni", care la noi sunt, aproape în masă, niște politruci nenorociți, ajunși în politică fie pentru că nu știu nici o meserie, fie pentru că a falimentat industria socialistă nu știu dacă altundeva în lume găsești atâția ingineri printre politicieni precum la noi în tranziția asta nesfârșită. Cam în toate partidele, acești ipochimeni
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la el este un anume populism de care nu se poate despărți nici politica, nici presa băștinașă. CTP seamănă enorm cu Băsescu din acest punct de vedere, doar din acesta, și, poate, din acest motiv sunt și inamici. La majoritatea politrucilor și jurnaliștilor, populismul, chiar demagogia sunt ca niște cămăși pe care le îmbracă pentru respectivele roluri. Ei bine, la ei doi e chiar pielea. De aici provine efectul de naturalețe. Cam la fel era și candidatul Simirad, din păcate și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
avut tot timpul o enormă admirație. De altfel, în opinia mea, Corneliu Coposu a fost singurul bărbat politic pe care l-am avut din 1990 încoace. În rest, am avut câțiva oameni politici, mulți politicieni și chiar și mai mulți politruci. / 62 Stau uneori și mă gândesc cum ar fi arătat România astăzi, dacă n-ar fi fost condusă atâta vreme de bolșevicul nu prea bine reciclat, vorbesc de d-l Iliescu, ci de un om precum Ion Rațiu sau, de ce
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Cred că în România nu există nimic care să te compromită de tot și definitiv! Nu doar colaborarea cu Securitatea, dar nici hoția ori chiar crima / 112 E o gălăgie enormă în spațiul public, iar asta nu se datorează numai politrucilor, ci și nouă, scriitorilor, artiștilor, intelectualilor / 117 E mai mult de făcut acum decât în 1990, pentru că, între timp, am mai făcut și o mulțime de prostii de tranziție! / 122 Memoriile lui Breban sunt extrem de subiective și egocentrate dar, până la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a imaginației și a abilității creative a autoarei. Dodo Niță, Kiss Ferenc, Livia Rusz. O monografie, p. 33. 852 Ibidem, p. 35. 853 Ibid., p. 38. 854 Puiu Manu mărturisește că pentru banda desenată istorică textul trebuia aprobat de un "politruc", iar desenatorul nu se putea abate de la linia acestuia, motiv pentru care albumul "semăna mai mult cu o poveste ilustrată decât cu o bandă desenată." Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu, Puiu Manu. O biografie, p. 19. Lucian Boia afirmă chiar că
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a comitetului „asc“ pe facultate, În prezența asistentului Mircea M., Îndrumătorul nostru de grupă; se propune vot de blam cu avertisment sever pentru mine, cu o lună Înainte de repartiție. Motivul: „I-ai insultat pe profesori“. „Pe care?“, Întreb. Se scoală politrucul Al. M.: „Când eram În librărie la Nela, l-am auzit spunând că Vianu este depășit!“. „Și ce asta Înseamnă că i-a insultat pe profesori?“, Întreabă, plin de curaj, un student dintr-un an mai mic. Nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tratezi disprețuitor pe toți aceștia, așa cum merită, de la Înălțimea la care te situezi acum și ei te urăsc. Atunci n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane și luminițe din jur râdeau, dar femeia aceea era serioasă. Simt acum, după ce te-am cunoscut cum nici tu nu te cunoști, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o dată cum ne strângeam în sala aceea lungă, cu scaune din șipci de lemn, ca niște grătare, tăcuți cei mai mulți, neștiind ce avea să se întâmple cu ședința amânată de câteva ori, la care își anunțau sosirea fel și fel de politruci mari, siguri că începe în sfârșit când s-au închis ușile, a fost ales un prezidiu în bloc, cu listă dinainte, am văzut cu ochii mei hârtiuța dată unuia, iar activistul ăla, Panaite, s-a ridicat și ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui ca om, despărțirea brutală și năucitoare de tot ce înseamnă valorile lui morale, acum terfelite și aruncate în noroi, îi provoacă o suferință uriașă. Ce poate să facă? Să-și suporte viitorul pe care îl întrezărește între vizite la politruc pentru a oferi informații și viața aparent obișnuită pe care trebuie să o afișeze ca o a doua lui personalitate? Va trăi un rol și nu o existență. Cum își va putea salva sufletul, onoarea? Dar oare le mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate portretul lui Dej, cuvântează dur : „Ba o s- o închizi, tovarășe inginer !” - „E un ordin ?” - „Nu, e o sarcină de partid. Aici s-a născut un om și n- avem dreptul să-l ucidem nici pentru o mie de sonde”. Politrucul e animat de „umanismul” socialist, inginerul e un „tehnic” încuiat și cu inimă rece. Vom vedea genul acesta de secvență în zeci dintre filmele anilor următori. Viața nu iartă (1959) sau O fosilă ciudată Presiunea dictaturii comuniste îi poate face
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ascultă, Petrescule, crede ce vrei despre mine, puțin îmi pasă. Dar să nu mă crezi prost ! Fă o excepție pentru un activist de partid, măcar o dată în viața dumitale...”. Din nou premieră : se face vorbire despre disprețul tehnicienilor, executivilor, față de politruci, considerați proști, inculți, lipsiți de o calificare serioasă. Nivelul de conflict atinge o cotă nemaiîntâlnită. Contradicția „neantagonistă”, între „bine” și „mai bine”, de bază în scenariile celor 20 de ani trecuți de la Răsună valea, e acum pe viață și pe
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
îmbrăcat sărăcăcios, singur și tânăr, e cât se poate de vulnerabil. Primele replici între Doctor și băiatul Vasile sunt memorabile : „Ce faci aici ?” - „Mă plimb” - „De ce ? De ce te plimbi ?” - întrebarea asta n-o pune un polițist, un procuror sau un politruc, o pune un civil, un doctor, un om a cărui meserie e să salveze oameni. Bazându- se pe nici un fel de dovadă, poporul aflat la plajă îl predă pe Vasile Miliției ca autor sigur al furtului lucrurilor doctorului și prietenei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
legende urbane din perioada regimului Ceaușescu, consacrat de propaganda comunistă sub numele de Epoca de Aur.” împărțit în 6 scurtmetraje, așezate în două părți, regizate de 5 regizori (Legenda activistului în inspecție, Legenda fotografului oficial, Legenda vânzătorilor de aer, Legenda politrucului zelos, Legenda milițianului lacom și Legenda șoferului de găini) filmul își propune să aducă la viața cele mai cunoscute legende urbane din România anilor ‘80, recuperând umorul care i-a ajutat pe români să supraviețuiască perioadei. Un șofer de la Avicola
CRONICĂ FILM. In: Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
profesional, se ocupa mai mult de propaganda de pe holurile cazărmii, de dovleceii și porcii de la GAZ. Cu toate acestea, a ajuns comandantul BIM-ului, funcție pe care a exercitat-o până prin 1997, dacă nu mă înșel. De altfel, cam toți politrucii au fost reîncadrați pe funcții mari. A avut grijă tovarășul Iliescu să restaureze sistemul. Chiar și pe CI-ști i-a repus în funcție. S.B.: Deci își făcea și el treaba pe acolo. L.M.: Când a venit din Academie, actuala Universitate
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
funcții mari. A avut grijă tovarășul Iliescu să restaureze sistemul. Chiar și pe CI-ști i-a repus în funcție. S.B.: Deci își făcea și el treaba pe acolo. L.M.: Când a venit din Academie, actuala Universitate Națională de Apărare, secția politruci, care reprezenta o extensie a Academiei "Ștefan "Burghiu"", cum îi spuneam noi Academiei "Ștefan Gheorghiu", era cunoscut prin Babadag ca un personaj oarecum neserios, dar care, fiind susținut de sistem, a ajuns și comandant. S.B.: De fuga Nadiei Comăneci ați
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
altul al Europei în detrimentul statului-partid și domniei terorii. Capitalismul bazat pe tandemul cerere-ofertă și economia de piață se dovedise un sistem socioeconomic viabil în raport cu artificialitatea economiei socialiste planificate. În lipsa personificării Răului, conflictul ideologic se atenuează, lipsind de obiectul muncii numeroși politruci sau analiști, unii dintre ei căzând într-o akedie existențială postcomunistă. Triumful Binelui în viziunea occidentală marca nu doar sfârșitul Războiului Rece, ci și sfârșitul istoriei ca atare, anunțat cu tam-tam din think tank-urile americane de un profet postmodern, adică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
excesiv de mult, de soarta literaturii. Stalin însă era aprovizionat cu tot necesarul de structura de protocol a statului. Însă aprovizionarea cu cărți era o problemă din cel puțin două motive: pe de o parte, nu putea avea încredere în gusturile politrucilor de la protocolul de stat, iar pe de altă parte, nu dădea bine să comande el, direct prin structurile statului, cărțile pe care le vroia. De unde deducem că suma de 200 de ruble îi era necesară pentru a achiziționa cărți. Altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
o a doua carieră, Încă o dată Într-un aer politic ostil mie, dar... de data aceasta, eram eu acela care-mi provocasem destinul. Nu mai eram tinerelul confuz, tembel, jucărie a tartorilor politici ai liceului lugojean, ai UTM-ului, ai politrucilor așarnați de la Uniunea Scriitorilor, plutind uimit, speriat și, cumva, inconștient, pe toate valurile acelui timp aspru pentru România, când temnițele gemeau de elita politică, financiară și culturală a țării, când generații de tineri trebuiau să-și plece grumazul sub lozincile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]