10,542 matches
-
învinovățitul a fost supus torturii. Pare-se că o fărădelege a comis un timișorean închis în corpul de gardă al cetății Timișoara, care a fost biciuit cu mai multe zeci de lovituri de bici pe 1 mai 1726. De el pomenește Jean de Jean (Deschan von Hansen). Pe 21 noiembrie 1775, povestește dr. I. Hațegan, la Timișoara se pronunță și se execută sentința asupra unui individ acuzat de dublă crimă. Sentința sună extrem de ciudat pentru noi, cei de astăzi: „... să fie
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
prădau tot ce întâlneau în cale și conturbau viața socială a vilayetului de Timișoara. Prin 1650, călătorind de la Timișoara la Lugoj, undeva prin pădurea Silagiului de astăzi va pieri Ignad, un catolic tălmaci și doctor al beilerbeiului timișorean. Haiducii sunt pomeniți și cu prilejul călătoriei spre Oradea, prin Banat, a unor negustori italieni, în martie 1653. Aceștia au fost atacați și prădați în zona Ineului. Oficialii otomani îi vor cere banului Bârcianu să-i despăgubească. Pare-se că aceiași tâlhari i-
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
fost atacați și prădați în zona Ineului. Oficialii otomani îi vor cere banului Bârcianu să-i despăgubească. Pare-se că aceiași tâlhari i-au dat de furcă, în 1654 și 1655, și lui Ali, aga spahiilor din Lipova. De lotri pomenește și F. Griselini, în cartea sa „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” (Editura „Facla”, 1984). În 1738, un prinț și un mare duce austriac se rătăcesc la o partidă de vânătoare într-o mlaștină. Acolo dau de
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
fără a-și lua măcar tonul. „Pe deasupra eram și răcit și aveam roșu în gât”, îmi mărturisește Busuioc. Laudativ s-au exprimat și „greii” domeniului - Corneliu Murgu sau Ioan Holender - după cum, într-o emisiune televizată la care participau cei trei pomeniți mai sus, reputatul bariton Sergiu Țapuchievici a avut o entuziastă intervenție telefonică, tocmai din Viena, adică orașul de domiciliu al Muzicii. „Bine-bine - veți replica. Are talent, potențial, e-n regulă. Și ce-i cu asta? Setea de senzațional, întru totul
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
și cel mai bine te cunoști prin artă și cultură. Un prieten din Bassano, Ferdinando Celli, a scris chiar o carte despre Lugoj și România, așa cum ne vede un italian, așa cum suntem noi, marea majoritate a oamenilor simpli, fără a pomeni de aurolaci, de boschetari, hoți sau mai știu eu ce lucruri care ne caricaturizează“. În familie are tot sprijinul, soția sa, Marcela, fiind cea care urmărește tot ceea ce se spune și se scrie despre caricatură și caricaturiști în mass-media. Fiul
Agenda2004-48-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283088_a_284417]
-
în "casa ficțiunii" de unde s-a ales cu un "roman într-o doară" căruia i-a spus Viziunea vizuinii; despre această carte nu s-a scris aproape deloc la apariția sa, nici după aceea, pînă în 1989, nu s-a pomenit în bibliografia autorului, iar după 1990, nici atît, într-o lume grăbită să-și uite trecutul și să înghită lacom un viitor incert: chiar dacă unul din protejații puterii de atunci, "mîna lungă" a cenzurii - care citea în acest roman "într-
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
general, în Polonia, instalînd aici guvernul comunist pregătit încă în URSS și știind bine că, potrivit înțelegerii cu aliații occidentali (Anglia și SUA), țara aceasta că și întreg Estul Europei, intră în zona lor de influență. Dramă opțiunii, de care pomeneam mai înainte, era dacă se continuă rezistență sau noncooperarea cu noile autorități, sau se colaborează cu ele. (Era, să notam în treacăt, tragică opțiune a scriitorilor și a intelectualilor în genere din toate țările est și central europene, atunci la mijlocul
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
vedere al realizărilor actoricești, aplicînd în această alegere un vechi clișeu: actorii sînt cei recunoscuți, aplaudați sau admonestați cei dinții. Ei sînt la vedere, cu bunele și cu relele ce decurg din asta. De multe ori spectatorii dacă știu și pomenesc numele regizorului. Discuțiile se poartă, din păcate, doar în jurul actorilor de pe scenă. Ei sînt recunoscuți pe strada sau în alte locuri publice. Dacă un spectacol face vîlvă, actorii sînt numiți, înșirați, catalogați. "Du-te să-l vezi pe X!" sună
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
însuși cu Creangă de aur e șocantă la început, dar pînă la urmă convingătoare și, în orice caz, înnoitoare, dislocatoare. Salut asemenea inițiative și le apreciez nu numai îndrăzneala, ci și acuitatea. Mă întreb însă dacă, nu atît cazurile concrete pomenite de autor, cît criteriile pe care se bazează, nu sînt în continuare discutabile. El consideră, de pildă, că anumite atitudini culturale sau estetice "marginale", "experimentale", "greu de clasificat" sînt susceptibile să formeze "un posibil hinderland pentru postmodernismul actual". Dar în
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
la graniță. Cele trei avioane erau MIG-uri rusești, amănunt de natură să spună multe despre posibilitățile României de a face față de una singură unor infracțiuni asemănătoare. Poate că acest amănunt a determinat la începutul săptămînii trecute echilibristica de care pomeneam, echilibristica a incertitudinii care nu poate fi compensată prin vizite ad-hoc, chiar dacă ele pot fi trecute în palmaresul diplomatic al țării noastre, că venirea lui Javier Solana, secretarul general al NATO. România, are la această oră, suficiente probe că joaca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
cu mai puțini, ca să scape, eventual, de admitere. În aceste condiții, nota nu mai este o sperietoare iar pregătirea nu mai este o problemă. Așa cum au trecut primară și gimnaziul, adolescenți care abia știu să citească și să scrie se pomenesc liceeni. Profesional, e un dezastru. Dar inflația de nulități și de mediocrități pe băncile școlii stopează șomajul printre nulitățile și mediocritățile de la catedră. Sigur că există și profesori onești și competenți. Dar ei n-au nici un cuvînt de spus în
Examene, examene... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17809_a_19134]
-
raporta, redundant, la Blaga sau la Cioran, angajîndu-se chiar să le prefațeze, la apariția în volum, pe temeinicul motiv, comunicat oral cuiva, că autorul rîndurilor de față... mai tipărește aforisme și în alte reviste! În al treilea rînd, m-am pomenit tratat în publicația de care mă legasem încă de la apariția ei și între redactorii căreia mai figuram, într-un duh așa de eugensimionesc, drept un "sinistru demolator de valori", un emițător de "aberații". Complementar, nu altcineva decît recent numitul (și
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
celui ce va fi ucis, dar putem, totodată, să refacem tot atît de amănunțit, acel segment din viața fiecărui personaj, pe durata scursa între vestea crimei ce va fi comisă și moartea propiu-zisă. Acea senzație de frison pe care o pomeneam mai devreme provine tocmai din acuitatea detaliilor despre fiecare personaj, fiecare acțiune, fiecare replică rostita. Chiar dacă nu am ști că se va petrece un omor, simpla derulare exasperant de atentă a evenimentelor ar izbuti să ne facă suspicioși. În toată
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
Trei surori, 1794. Să nu uităm de invitațiile numeroase de a lucra afară. Și la Freiburg, si la Tokio, de exemplu, oamenii pe care i-am întîlnit, intersectîndu-mă cu urmele lui, se luminau la fața, pur și simplu, cînd îi pomeneam numele și îmi înșirau povești peste povești. În Iluzia comică se împletesc, desigur, multe dintre elementele recognoscibile ale stilului Darie, este și o însumare a spectacolelor de pînă acum realizate împreună cu scenografa Maria Miu și cu o trupă în adevăratul
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
colosale. Eminescu îl vitupera mereu că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă din secolul al XVII-lea. Iar tatăl lui Carada a primit în al XIX-lea secol ranguri de boierie. Nimic, în acest medalion, nu verifica pornirile pamfletare ale lui Eminescu în Timpul. Și pentru că veni vorba de medalioane
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
nimic iar a sa Istorie a românilor e, azi, inutilizabila. Să notez și observația autorului nostru că mai toți acești eroi din elită liberală au fost înmormîntați la cimitirul Belu, cimitir creat - lucrul merită a fi reținut chiar dacă nu-l pomenește dl. Rădulescu - pe un teren imens donat municipalității bucureștene de un...grec. Un alt capitol din cartea d-lui Rădulescu e consacrat societăților culturale create de elită liberală a timpului. Cea mai importantă e Societatea "Ateneul Român", înființată în 1865
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Costache Negruzzi, Ion Ghica, Petre Tutea, Corneliu Zelea Codreanu, prințul Alexandru Ghica, Nicolau Olahus, Corneliu Babă, Ion Tuculescu, patriarhul Teoctist (ultimul, pentru a-l fi invitat pe Papă Ioan Paul al II-lea în România). Nicolae Ceaușescu este și el pomenit de trei ori (de Alexandru Surdu, Dinu Săraru și Tudor Cătineanu), ceea ce spune multe despre opțiunile politico-morale ale unora dintre cei solicitați la ancheta. Ca o concluzie spontană: erau previzibile atît clișeele, cît și acest turn Babel de nume și
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
ceea ce s-a petrecut la Jockey, întrucît n-am înțeles totuși dacă a existat sau nu o ceartă între voi, si răspunde-mi imediat la această chestiune printr-o scrisoare recomandată.Scrie-i și unchiului ca să-l liniștești. Nu-i pomeni de necazurile tale de la țară ca să nu-și imagineze cine știe ce altă tragedie". Îi recomandă, cu o expresiva precizare asupra nuanței, s-o consoleze pe Martha Bibescu, abia scapătă dintr-un accident de circulație: "Scrie-i, te rog, în mod afectuos
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
și același. Erau sumedenii, avînd caracteristici diferite; însă dl. Sache, în calitatea lui străveche de jurist, avea obiceiul să lipească un nume sau un numar pe figură criminalului, sau a persoanei, uneori îi dădea și porecle, ca de pildă numele pomenit adineauri, ce nu era chiar o poreclă, dar te trimitea cu gîndul la unul din cavalerii legendari participanți la nu mai putina masă rotundă a regelui mitic. Mitic, dar pișca, al naibii!... Auzise dl. Sache că Wagner nu-i place
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
Adevărul de mai acum o lună: "Un trist omagiu celui ce a fost unul din cei mai mari oameni de stat ai secolului nostru: Ion Gheorghe Maurer." Când Napoleon se duce, Talleyrand se înalță, modelele se depășesc, cândva se va pomeni despre un bărbat de stat care n-a pierdut scrisoarea și tocmai de aici i s-a tras necazul. Se va scrie, poate, că a fost și printre cei mai mari. Și în ce anume. Oricum, l-am pierdut pe
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Frederik mă face să răsfoiesc o carte pe care nu o mai deschisesem demult, - Poveștile lui Andersen cu Mica sirenă, Fetița cu chibrituri și celelalte. Astăzi au loc un fel de concursuri internaționale, o seamă de confruntări mondiale, nu mai pomenesc de interesul universal arătat copiilor,... UNICEFUL... De ce faimosului post britanic BBC, atît de prompt și inventiv în toate, nu-i vine în minte să ofere întregii planete, acum în anul 2000, una din poveștile lui Andersen radiodifuzată, spusă în una
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
intrigi periculoase, odată ce pornește pe urmele unui criminal faimos, a cărui viață aventuroasă e reconstituită din flash-back-uri abil inserate și concis decupate, în irizații expresioniste, marcînd trecerea anilor. Incitantă este și localizarea, parte în zona balcanică, la un moment dat pomenindu-se chiar de București ca destinație fictivă a unui personaj misterios. Prin statura sa impozantă, ironic amendată de unghiul de filmare în contra plonjeu, și prin jocul incisiv, interpretul Sydney Greenstreet contribuind la conturarea inchientantă a partenerului de investigație nedorit, dar
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
o emisiune prezentată pe un ton șăgalnic, cu profesionalism, cu farmec pitoresc, de inconfundabilul Florian Lungu. Emisiunea din mijloc de februarie, cea de luni noaptea, a reluat, a retransmis, concertul din seara aceleiași zile, a fost ziua îndrăgostiților ce îl pomenesc, mai nou, pe Sf. Valentin, patron spiritual de import în ultimul deceniu, un agreabil prilej de petreceri în compania "Marelui Jazz", inclusiv în foyerul, în Studioul Sălii de Concerte Radio. Publicul - din păcate! - puțin numeros dar ales, entuziast și priceput
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
trăite în spațiul nord-atlantic, văzute cu ochii mei și auzite cu urechile mele, îmi sunt martori cu neputință de contrazis. De rugat, de obicei nu mă rog... Dar, în momentele grele prin care omenirea a trecut de atunci, m-am pomenit murmurînd, în clipele mondiale de restriște: Dumnezeu să apere America! Și nu sînt singurul.. O asemenea sumă de dolari aruncată pentru sprijinirea unui program scriitoricesc universal ar fi putut să le pară unora, - și de acolo și de aici - o
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
groase, n-am știut niciodată cît de groase pot fi... Eu nici de tipărirea lor nu prea mă îngrijeam, lăsam manuscrisul la editură și gata. Ba mă căutau și pe acasă editorii... Țin minte cu Vlașinii, prima din serie, mă pomenesc că editorul îmi face o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]