1,140 matches
-
în regiunile noastre. Înfruntând furtuni, înscrise chiar în numele Mării Negre, grecii s-au aventurat pe apă spre țărmurile noastre, iar pe fundul apei, zac amfore ca mărturie a acestei cutezanțe. Sub patronajul lui Hermes, au fondat prospere polisuri pe litoralul vest pontic (Histria, Tomis, Calatis). Negustoria pe mare era singura cale de urmat a acestui popor. A fost nevoit să-și valorifice șansa accesului la Mediterana, în absența unor soluri fertile. De aceea, raportat la spațiul nostru, interesul grecilor s-a limitat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Antichitate. Însă nu atât evoluțiile socio demografice explică penetrarea barajului uman din Balcani, cât faptul că natura însăși nu i-a putut oferi o protecție absolută. A lăsat să se furișeze grave primejdii în ținuturile noastre. Zona umedă specifică rutei pontice nu a putut crea o barieră naturală impenetrabilă. A fost doar un filtru prin care s-au strecurat cu greu pe glia noastră năvălitorii stepelor. Am putea spune că a fost chiar o sită deasă care a cernut mărunt. Popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din miazăzi. Traversau fluviul, în galopul cailor, îndreptându-se spre Balcanii scăldați la capătul lor de apele calde ale Mării Mediterane. Nu întâmplător, nu doar din cauza stepei, care prezenta riscul expunerii în fața unor raiduri, ci și a umidității, pământurile nord pontice nu au putut constitui temelia fondării unor imperii durabile. Mai degrabă, au format un câmp de luptă între nucleele de putere coagulate fie la nord, în ascunzișul pădurilor boreale, fie la sud, la adăpostul Peninsulei Crimeea. Și nimic nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Podolia erau două provincii la care turcii au râvnit și pe care le-au deținut mai mult sau mai puțin timp. Inițial, au fost nevoiți să înfrunte Uniunea polono lituaniană sau chiar Hanatul Crimeii care se înstăpânise peste stepele nord pontice. Ulterior, s-au confruntat cu un rival de temut din răsărit care a crescut repede, înaintând spre miazăzi. Nici alianța cu tătarii nu i-a ajutat să zăgăzuiască torentul rus care s-a revărsat peste teritoriile din Edisan. În scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ce separa granița de Odesa. Mai târziu, nimic nu i-a deranjat pe sovietici să-și împingă frontiera în proximitatea Galațiului și a Iașiului. Deși reușisem, pe fondul colapsului țarist, să recuperăm Basarabia, poziția ocupată de Moscova în stepele nord pontice ne-a fost fatală. Din zona Odesei au fost dirijate rețele de spionaj și sabotaj împotriva României Mari și au fost concepute planuri de invazie militară. Prezența rușilor în preajma Gurilor Dunării ne-a făcut să pierdem încă o dată Basarabia. Destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Primii germeni ai urbanizării în spațiul românesc au încolțit în Antichitate în Dobrogea. Desigur, avem în minte fondarea de către greci a unor polisuri pe țărmul vestic al Mării Negre (Histria, Tomis și Calatis). Mult timp, aceste orașe au prosperat pe litoralul pontic din comerțul maritim, chiar dacă și-au schimbat frecvent stăpânii (romani, bizantini și, la un moment dat, geto daci). Cursul fast al vieții lor avea să fie curmat, în Evul Mediu, de invaziile migratoare. Cu timpul, au decăzut, ajungând simple sate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
era cu mult mai românesc decât Brașovul. g. Sub puterea metamorfozei În Antichitate, procesul de urbanizare a purtat în spațiul românesc amprenta puternică a civilizației greco romane. Desigur, a existat o nuanță care le diferenția semnificativ. Orașele grecești de pe litoralul pontic aveau preponderent un caracter comercial, în timp ce în Dacia romană, jucau precumpănitor un rol militar. În Evul Mediu, Transilvania a cunoscut, datorită aportului civilizațional german, cea mai importantă dezvoltare urbană (cu precizarea că elementul autohton majoritar se manifesta cu precădere în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Moscova. De fapt, cele trei rute formate în jurul arcului carpatic au fost influențate profund de această axa situată mult spre miazănoapte de teritoriile noastre. Figura nr. 1. La un capăt de lume Moscova Berlin Kiev Cracovia Liov Viena stepele nord pontice Budapesta Belgrad Sofia Istanbul b. Puternica rută vest est Cracovia Liov Kiev a reprezentat principala axă ce a deschis Europa Centrală spre lumea stepelor de unde au năvălit popoarele migratoare. Celălalt traseu concurent, care pornea din Asia Centrală și se continua prin
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
zona stepelor, Oka și colectorul său, Volga, spre pădurile boreale, Dvina de Vest, Nemanul și Volhovul, cursul esențial care formează fluviul Neva, spre Marea Baltică. Kievul își exercită mai greu influența în bazinul inferior al Niprului. Se intersectează cu traseul nord pontic care pleacă din stepe pentru a ajunge în Balcani, cu refugiul peninsular crimeean și cu axa paralelă a istmului ponto baltic. Eșecul Kievului a însemnat ridicarea Moscovei care, mult mai ferită de pericolul stepelor, s-a adaptat la specificul arealului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
axa paralelă a istmului ponto baltic. Eșecul Kievului a însemnat ridicarea Moscovei care, mult mai ferită de pericolul stepelor, s-a adaptat la specificul arealului boreal. După ce a cucerit treptat acest spațiu, rușii s-au orientat și spre ținuturile nord pontice. Ruta Cracovia Liov Kiev a sfârșit prin a fi dominată la rândul ei de o axă care a desenat harta istoriei continentului și chiar a lumii în ultimele veacuri. Schimbarea a fost generată de o serie de evenimente istorice: mutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Colinele Champagne. c. Mirajul căii sud est Unul din cele mai vechi trasee, dar și din cele mai periculoase a fost cel pornind din zona Bosforului. Trecea pe la noi, pe la Gurile Dunării, pentru a se continua prin tărâmurile nord pontice până în stepele central asiatice. Această rută, care conecta Asia Mijlocie de Balcani, nu a reprezentat decât o cale de refugiu. Numeroase triburi au folosit-o încercând să scape din fața feluritelor vitregii: populații mai puternice sau chiar capriciile naturii care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Nu face decât să lege pe uscat porturi care, în mod normal, sunt debușee. Ruta terestră a fost umbrită și de faptul că, pe cale maritimă, distanțele se scurtează considerabil. Să ne amintim de grecii care au urmat firul țărmului vest pontic de unde au preferat doar să avanseze spre Bugeac. Trecând vadurile fluviului, pe la Isaccea, sau folosindu-se de navigația costieră, elenii au înaintat spre est, unde au înființat polisuri de-a lungul mării. Așa cum arătam, pe pământurile noastre, ruta traversează Dobrogea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Adică, să ne amintim de extinderea rapidă spre est a Lituaniei, până la țărmul Mării Negre, care a filtrat din amenințarea tătară din Crimeea. A fost un cutremur geostrategic medieval de care, pe fondul reașezării plăcilor tectonice, Moldova a profitat. Atingerea litoralului pontic sub Roman I nu a fost doar o coincidență temporală cu expansiunea lituaniană, ci chiar consecința ei. Reorientarea Moldovei spre acest nou pol regional de putere s-a datorat, însă, unor cauze mult mai profunde. Istoria Europei Centrale și de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
avea cum să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul litoralului pontic, anexând Bugeacul. Având consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia, fostul regat protector al Moldovei. Astfel, Moldova a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nord, își făcuse apariția, în jurul Moscovei, o putere care, în absența unor obstacole naturale, se extindea cu agilitate spre sud, în zona stepelor. Inevitabil, a urmat o perioadă destul de lungă în care pentru a-și menține controlul asupra teritoriilor nord pontice, turco tătarii au fost nevoiți să se confrunte cu amenințarea rusă. În cele din urmă, sub Ecaterina a II a, armia rusă a luat sub stăpânire teritoriul dintre Bug și Nistru. Sub presiunea țaristă, construcția statului moldovenesc a fost zdruncinată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a luat sub stăpânire teritoriul dintre Bug și Nistru. Sub presiunea țaristă, construcția statului moldovenesc a fost zdruncinată puternic din temelii. Raptul Basarabiei, pe vremea lui Alexandru I, a fost consecința directă a preluării controlului de către Rusia a segmentului nord pontic. Țarii nu au ezitat să forțeze extinderea influenței spre Gurile Dunării în dauna unui Imperiu otoman slăbit și anacronic, ținut în viață mai mult de interesele Occidentului de a bloca marșul rus spre Mediterana. Puterea unei minuni Târgoveții s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
celor două axe majore ar reda sens uneia dintre cele mai sărace provincii nu doar din România, ci și din Europa. Rațiunea Moldovei istorice de a exista a fost de debușeu al rutelor comerciale dinspre orașele Ligii hanseatice spre litoralul pontic, unde erau transbordate mărfurile provenite din Orient după ce au parcurs lungul Drum al Mătăsii. f. Privind printre pasuri Pericolul ridicării unei bariere montane chiar în interiorul țării noastre pare de neînțeles, mai ales dacă rememorăm câteva episoade din istorie. Carpații ni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nord. A contribuit decisiv la făurirea și forjarea, la poalele Munților Caucaz, a triburilor indo europene. Din stâncile acestor munți semeți, a țâșnit, odată cu epoca metalelor, cel de-al treilea fluviu care a curs cu putere urmând calea stepelor nord pontice. Torente helenice și traco ilire s-au dirijat spre regiunea balcanică (Hg R1b și R1a). În paralel, apele ginților italo celtice și central europene (Hg R1b) s-au decantat în arcul carpatic, de unde, limpezindu-se, au curs mai departe spre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vlaho bulgar. Deși s-au aflat în conflict cu Bizanțul, noile formațiuni slave au funcționat ca un adevărat cordon sanitar în favoarea Imperiului Roman de Răsărit. Au filtrat din amenințările asupra Constantinopolului, dirijate din stepa panonică, dar mai ales din cea pontică. O asemenea protecție era cu atât mai necesară cu cât, după înfrângerea de la Manzikert în fața turcilor, imperiul pierduse aproape definitiv Orientul. Frontul se retrăgea spre apus, cantonând Bizanțul în arealul balcano anatolian. În nordul Dunării, romanitatea orientală a supraviețuit, repliindu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
La cumpăna veacului, sus,/ La cântecul încă nespus." Urmând o lungă tradiție, cunoscută în opera cronicarilor și a Școlii Ardelene, poetul cântă originea noastră romană, unitatea și continuitatea neamului pe teritoriul de astăzi: "Decebalus per Scorilo", "Tabula traiana", "Terra mater", "Pontica", "La Histria", "Cântecul Dornelor": "Lângă vetrele mărunte/ Am logodit timpul cu statornicia/ Dacă te uiți bine-apoi/ În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi". Trăind intens spiritul epocii sale, Dumitru Popescu se vrea " Un om în Agora". Important lider de partid
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
scriitorului total Sub semnul seriozității cu care Marin Mincu (1944, Slatina - 2009, București) și-a obișnuit cititorii, stă și cea mai recentă carte de interviuri date de scriitor, între 1983 și 2001, unor reviste românești, și apărută la Constanța, Editura Pontica (2001, 314 pagini și indice de nume) sub genericul A fi mereu în miezul realului. Așadar, 26 de persoane (poeți, eseiști, ziariști, profesori, critici, prozatori) ce n-au pregetat să-i pună întrebări, îl motivează pe Marin Mincu să dea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traducerea "nativului" Sauro Albisani Ne bucură apariția unei noi traduceri în italiană de versuri eminesciene a doua pe teritoriul național (dacă vrem să respectăm cronologia), după cea a subsemnatului. Este vorba de o antologie bilingvă Eminescu Poesie / Poezii (Constanța, Editura Pontica, 2000, 300 pag.), cu doi autori: regretatul Marin Mincu, ce asigură o meritorie prezentare critică și bibliografică, și Sauro Albisani, ce semnează versiunea italiană a 31 de texte eminesciene între care amintim "Venere și Madonă", cele cinci "Scrisori", "Glossa" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la Cairo, reprezentând ultima dinastie istorică a lumii arabe. Dinastiile mameluce ale Bahrizilor și Burdjizilor au condus Egiptul arabo-islamic, care, în perioada maximei expansiuni, a cuprins teritoriile Egiptului, Levantului, Cirenaica, vestul Arabiei. La origine, mamelucii erau robi capturați în stepele pontice aduși de negustori în Egipt. Având calități militare remarcabile, sultanii egipteni au format un regiment de elită alcătuit din mameluci. După moartea sultanului Malik al-Muazzam Turanșah, a urmat la domnie văduva acestuia Șadjar ad-Durr (singura femeie care a cârmuit în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în care oamenii interpretează roluri predestinate, cât și prezența cifrei șapte, cifră mistică, trimițând la facerea lumii. BIBLIOGRAFIE: Barbu, Constantin, Eminescu: poezie și nihilism, Editura Pontica, Constanța, 1991; Bhose, A., Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu: viață, creație, cultură, Editura Eminescu, București, 1989; Bulgăr, Gheorghe, De la cuvânt la metaforă în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2001; Braga, Corin, Nichita Stănescu, Orizontul imaginar, Editura Imago, Sibiu, 1993; Dimitriu, Daniel, Nichita Stănescu, Geneza poemului, Editura Universității "Al.I. Cuza" Iași, 1997; Mincu, M., Textualism și Autenticitate, Editura Pontica, Constanța, 1993; Mincu, Ștefania, Nichita Stănescu. Între "poesis" și "poiein", Editura Eminescu, București, 1991; Martin, Mircea, Generație și creație, E.P.L., București, 1969; Papahagi, M., Exerciții de lectură, Editura Dacia, Cluj, 1976; Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Pop
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]