5,976 matches
-
ați venit să vă faceți testamentul, nu? — Am venit să fac o fundație. — Sunteți și filantrop, pe deasupra... Bravo, domnule Frunza! În ce domeniu? — Balet. — Pot să vă pun o întrebare mai personală? — Nu vă sfiiți, la notar vii ca la popă. Sunteți și glumeț, pe deasupra, îmi place de dumneavoastră. Păcat că ne-am cunoscut atât de târziu. Ce voiam să vă ntreb: sunteți evreu sau homosexual? Sau amândouă? — De unde și până unde? se miră, pe bune, Lionel. — O fundație pentru balet
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noi nu retractăm. Noi spunem exact ce-o să se întâmple. Și așa, trebuie să vă spun că lui Lionel i-am dat o zi în plus, de la mine, din motive care mă privesc. Îmi pare rău, dar noi, vrăjitoarele, spre deosebire de popi, medici și avocați, chiar păstrăm secretul profesional. Altceva? dă semne Esmé că s-a terminat consultația. — Ați putea să le transmiteți ceva telespectatorilor noștri? — Stați liniștiți la locurile voastre: c-o moarte toți suntem datori, le spune ea, privind în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scapă de onomastici chisnovate: la Constanța l-am Întîlnit pe Romeo Profit, iar la BÎrlad pe Aurora Ceapă. Tot aici juca actrița Bugetescu (am lucrat cu ea, după ce și-a schimbat numele)... Cea mai bună actriță de la Sibiu se numește...Popii! Iar o colegă de an, În facultate, era tiza unui mare marxist (Engels). Am cunoscut-o și pe cronicăreasa Margareta Bărbuță; și pe doamna Areta Moșu - pe dl. Corneliu Baba, n-am avut șansa...La Odeon joacă acum copilul...China
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a mai mare dragul. Ad-o-ncoace, s-o am la îndemână. Și de mai crâcnești mult, doamne, doamne, când te-oi lua la măsurat cu dânsa pe spinare, n-ai să mai poți scoate-o vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă nu se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc încoace, hodoronc încolo, carul se strică. Și-apoi vorba ceea: dă-ți, popă, pintenii, și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ia așa, spre marginea drumului. ONOFREI: Așa, așa. Să-l cârmim de-a latul. Na, na! Ai grijă să nu-ți scape! DĂNILĂ (apare cu Onofrei, trăgând de proțap un car): Las' pe mine, că de-acu' eu i-s popa! E-he, da' așa merge treaba? (se opresc) Buuun, l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun: tot eu ți-s popa! Iaca dugheana la care am mai învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici ți-a fi capătul! (merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sub oblăduire câteva sute. Altul, mai mic, zece-cinsprezece. Și tot așa, în descreștere. Cei mai prizăriți, însemnați doar cu o cruciuliță neagră în călindar, au parte de unu-doi. Ce să mai vorbim? Iară sfințișorii de rând, pe care nici popa nu-i mai cunoaște, să fie mulțumiți că se află aici, la loc luminat, feriți de griji și de supărări. SISOE: Și-i bună tocmeala asta? Să n-ai a face alta decât să privești și să cânți cântări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dincolo de ușa care desparte cele două încăperi, o odaie de țară, cu o fereastra și o ușă de ieșire. Ilinca și trei babe, pe lavițe și scăunele, tăifăsuiesc în șoaptă, cu mâna la gură. Pe ușa exterioară a încăperii intră Popa Niță și dascălul Pitac. Femeile încetează sporovăiala și-i privesc pe cei doi cu suspiciune. NIȚĂ: Aici ai zis, dascăle Pitac? PITAC (vorbește cam fornăit): Aici, la Ilinca lui Dudău, părinte. NIȚĂ: Spune acuma lămurit despre ce-i vorba, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
minunile, că de la un loc încolo bărbatu-i tot bărbat, cât ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie o minune. BABA FIRA: Să-ți facă, maică, să-ți facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa, tu ești popa care face minuni? SISOE: Eu, cu voia Celui Preaînalt. DUMITRAȘ: Așa? Tare bine! Cum te cheamă, taică părinte? SISOE: Sisoe mă cheamă. DUMITRAȘ: Hm! Frumos nume, nimic de zis. Se cunoaște că nu ți l-a dat nașul la botez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul lui. SISOE: I-auzi! DUMITRAȘ: Apoi da. Iară pe dumnealui de colo, țârcovnicul care se holbează la noi, îl cheamă Ghiță. Da' asta-i, că-l cheamă și Pitac. NIȚĂ: Iară eu sunt popa Niță Pantilimon. SISOE: Pe sfântul Pantilimon îl știu și eu. Numai că-i mai puțin gros decât sfinția ta. DUMITRAȘ: Lasă-l pe-acela. Ce ți-am spus eu ai înțeles, taică părinte? SISOE: N-am ce înțelege acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiriași. Are trei camere pregătite special pentru indivizii de felul acesta. De teapa? Ea doarme în pod. Copiii și bărbatul și i-a trimis la țară. Bărbatul oricum e un mameluc sinistru. Și nici nu poate fi altfel pentru că, atunci când popa le-a pus pirostriile, tanti Magdalena l-a călcat energic pe picior. S-a asigurat astfel c-o să-l aibă sub papuc toată viața. Sigur că, dat fiind excesul de zel al lui tanti Magdalena, soțu’ a șchiopătat toată nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ochii? L-au ridicat de câțiva ani buni. Cum au venit comuniștii la putere, cum au și început să-i culeagă. Unul câte unul. Nu se mai știe nimic de ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe popa Amaicei. Au luat și câțiva elevi din ultimul an de liceu. Cică au simpatizat cu legionarii... Înseamnă că au început să arate că-s stăpâni de adevăratelea! - s-a mirat Costăchel. Dacă tot a venit vorba de comuniști, să vă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Duminică dimineață, Costăchel și Petrache - frumos îmbrăcați - ieșeau pe poarta casei. După o bucată de cale, Costăchel a deschis vorba: Măi Petrache! Nu știu cum să ți spun, da’ lumea asta nu are ochi decât pentru mine. Se uită ca la un popă tuns. Cum să nu se uite? Unii nu te-au văzut de dinainte de război... Altele... Te sorb din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dacă gospodarii sunt acasă. Vine tovarășu’ de la raion. Vedeți cum grăiți, că... Câte unii îl întrebau: „Ce-i măi, Daurele? Ce cauți pe la porțile oamenilor? Tu n-ai treabă acasă? Da’ ce treabă să ai tu?” Sau: „Parcă umbli cu popa. De ce nu ți-ai luat dancii, să strige chiraleisa?” „Ia vezi! Nu te lua de mine!” - se burica Daurel... Zvonul că o echipă în frunte cu Chersân și Tașmău umblă din casă în casă a făcut îndată încojurul satului. Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mama cafelei, draga mea, pe unde umbli? Stai așa, nu e cazul să te alertezi. Eram la tine la fix, dar pe când treceam prin piață, în hală tocmai venise pește proaspăt! Știi, eu după pește!... Mori! Nu-mi dau ortul popii, dar îmi place, e și dietetic. Am stat la coada care abia înflorea și am luat doi pești frumoși, unul pentru tine, unul pentru mine. Deși voia să afle cât mai repede despre ce bombă e vorba, nu se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai îndulci viața celor două singuratice. În scurtul timp cât zăbovea cu ele, însăila discuții despre preocupărilre ei sau îi povestea bătrânei evenimente întâmplate în sat, cu fete și feciori, cu babe sau moșnegi care erau gata să dea ortul popii, învrâstându-le cu întâmplări mai vesele despre vreo vădană care ținea lampa aprinsă în fereastră, la vedere, până în crucea nopții, pentru vreun ibovnic, înlesnindu-i drumul pe dâra de lumină până în iatacul năbădăioasei. În unele ocazii asista și Simona la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cât mă simțeam eu de jignit atunci, i-aș fi venit de hac și l-aș fi trimis, cât ai clipi din ochi, direct pe lumea cealaltă, căci, la felul cum arăta, sigur puteam să-l fac să dea ortul popii ușor de tot! De fapt, pentru o clipă, chiar îmi trecuse fulgerător prin gând ideea de a-l ruga respectuos să-și întindă puțin gâtul, doar ca să pot eu să i-l tai cu mai multă ușurință. Și totuși, m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în domeniul educației fizice și sportului. Galați: Fundația universitară „Dunărea de Jos”, 2000, p. 357-358. 129. Platonov V. N. Teoria sportului. Kiev: Zdorovia, 1987, p. 16-73. 130. Popescu-Neveanu P. Tehnica programării didactice. București: Didactică și Pedagogică, 1974, p. 5-32. 131. Popa G. Metodologia cercetării științifice în domeniul educației fizice și sportului. Timișoara: Orizonturi universitare, 1999, p. 70-186. 132. Popescu G. Gimnastica - prezentare generală. București: Perpessicius, 2003, p. 10 - 28. 122 133. Popescu G. Popescu A. Strategie, metode, mijloace în pregătirea de
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
vizavi. Se aud râsete, cineva spune bancuri. Femeile așteaptă cu ochii stinși, cu mâinile atârnate, par statui dezolate peste care a trecut o viață de câine. Un loc cu verdeață, un loc de odihnă, de unde a fugit durerea și întristarea...", popa tămâiază sicriul, babele bocesc înfundat în năframă. Se gândește la bunica ei nu ca la o moartă, ci așa cum stătea ea în fața casei pe o lespede de piatră cu mâinile în poală, fără să spună nimic. Se așeza la picioarele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de putere și înavuțire, au uitat de soarta vitregă a poporului român și îl asupresc continuu, tăind pensii și salarii, mărind impozitele și taxele, scumpind nejustificat carburanții, închizând spitalele, într-o țară în care se înmulțesc doar cimitirele, spre satisfacția popilor nesătui și a „groparilor” nației, din care unii au ajuns președinți și prim-miniștri. Fiu de chiaburi, cum au fost stigmatizați țăranii harnici și mai avuți, care șiau cumpărat de la evreii bogați terenuri pentru pășunat animale, terenuri forestiere pentru prelucrarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eu, a slujit tot la Biserica Înălțarea Domnului din mijlocul satului, iar de pe la zece ani mă lua cu el la înmormântări, botezuri și cununii. Așa am ajuns o vreme să țin cădelnița preotului Mihuță, cel care avea să joace rolul popii din filmul „Neamul Șoimăreștilor”, să trag clopotele și să bat toaca, mai ales după ce bunicul a căzut de sus, de pe treptele clopotniței, de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]