490 matches
-
cu specii de buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a IUCN, triton cu creastă ("Triturus cristatus") și țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"); pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zvârlugă ("Cobitis taenia") sau petroc ("Gobio kessleri"); precum și două și specii de plante: "Agrimonia pilosa" (turiță) "Eleocharis carniolica" (pipiriguț). Printre speciile floristice semnalate în arealul sitului se află arbori și arbusti: arinul negru ("Alnus glutinosa"), arin-alb
Lunca Buzăului () [Corola-website/Science/330360_a_331689]
-
rozătoare de apă etc), păsări de apă mici (făcând salturi acrobatice după ele), amfibieni (broaște), reptile, rar nevertebrate. Peștii consumați sunt în special ciprinide: scobarul ("Chondrostoma nasus"), mreana vânătă ("Barbus petenyi"), cleanul ("Leuciscus cephalus"), beldița ("Alburnoides bipunctatus"), boișteanul ("Phoxinus phoxinus"), porcușorii ("Gobio"), grindelul ("Barbatula barbatula") etc., apoi zglăvoaca ("Cottus gobio"), lipanul ("Thymallus thymallus"), păstrăvul de munte ("Salmo trutta fario"), oblețul ("Alburnus alburnus"), mihalțul ("Lota lota") ș.a. Îi sclipesc ochii după orice pradă vie și tratează cu desconsiderare mortăciunile. Cu cât înaintează
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cel isteț, acesta îi avertizează că el se pregătește pentru a se apăra de lupul cel mare și rău care urmează să invadeze Porcmania. Bazându-se pe tratatul de pace pe care l-au semnat cu lupul Adolf, cei doi porcușori prostuți stau liniștiți, însă curând realizează ca fratele lor are dreptate.
Blitz Wolf () [Corola-website/Science/328573_a_329902]
-
Muscardinus avellanarius"), pârșul comun ("Myoxus glis"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), chițcanul de apă ("Neomys fodiens"), șobolanul de apă de munte ("Arvicola terrestris scherman") - o specie de șoarece endemic pentru țara noastră; Pești: mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zglăvoacă ("Cottus gobio"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), chiscar de râu ("Eudontomyzon mariae"), precum și "Romanichthys valsanicola", o specie de pește unică în lume, cunoscută de localnici sub denumirea populară de asprete; Amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca-roșie-de-munte
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
de exemplare de asprete. În amonte de Brădetu nu au fost semnalate exemplare de asprete. În anul 1965 nu a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965 comparativ cu anii precedenți. În anul 1967 s-a început construirea pe râul Argeș
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
a mai fost identificatt nici un exemplar de asprete. A fost lansată ipoteza potrivit căreia dispariția aspretelui era asociată cu competiția cu porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), care se hrănește cu aceleași insecte acvatice pe care le consumă și aspretele, efectivul porcușorului de vad crescând semnificativ în perioada 1964-1965 comparativ cu anii precedenți. În anul 1967 s-a început construirea pe râul Argeș a celui mai mare baraj hidroelectric din România, Lacul Vidraru, cu consecințe dezastruoase asupra mediului natural din bazinul râului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
vegetația acvatică este slab reprezentată. În Râul Vâlsan aspretele trăiește alături de alte specii de pești: beldiță ("Alburnoides bipunctatus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean ("Leuciscus cephalus"), grindel ("Barbatula barbatula"), mreană vânătă ("Barbus petenyi"), nisipariță ("Sabanejewia romanica"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zglăvoacă ("Cottus gobio"). Aspretele este extrem de greu de observat chiar și în apă de adâncime mică datorită homocromiei foarte pronunțate a corpului. Este un pește sedentar, cea mai mare parte a timpului exemplarele nu se mișcă
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
biologic important pentru poluarea cu substanțe organice. "Rhithrogena semicolorata", specie care predomină în hrana aspretelui, este un indicator al apelor curate. Zglăvoaca ("Cottus gobio") poate fi consumator de icre și de pui ale aspretelui; aceeași specie, precum și alți bentofagi ca porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și mreana vânătă ("Barbus petenyi") pot fi concurenți la hrană. Aspretele poate cădea pradă păsărilor piscivore și peștilor răpitori (în special păstrăvul de munte). Aspretele poate fi afectat de bolile bacteriene și virale ale peștilor și
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
orașul Bălți bacterioplanctonul sporește de 7-10 ori. Ihtiofauna piscicolă a râurilor Răut și Răuțel este compusă din specii ce aparțin complexului limnofil. Din cele 22 de specii care populează în bazinul Răutului, în sectorul orașului Bălți predomină fufa ("Leucaspius delineatus"), porcușorul ("Gobio obtusirostris") și carasul argintiu ("Carassius gibelio"). În exemplare unitare se întâlnesc osarul ("Pungitius platygaster") și moaca de brădiș ("Proterorhinus marmoratus"). Unele himenoptere sunt utilizate la reglarea efectivului de buhe și molii (buha verzei, buha fructificațiilor, sfredelitorul porumbului, molia strugurilor
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria", broasca verde ("Rana esculenta"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"); și trei specii de pești: zglăvoacă ("Cottus gobio"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și chiscarul de râu ("Eudontomyzon mariae"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
pitic este un pește răpitor de temut, omnivor, bentonic. Juvenilii se hrănesc cu organisme bentonice și zooplancton, inclusiv chironomide, cladocere, ostracode, și amfipodele, insecte, inclusiv larve de efemeroptere, larve de trihoptere și plante. Adulții se hrănesc cu insecte, pești mici (porcușori, roșioară, babușcă, lin), icre de pește, moluște, crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), năpârca ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"); Pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus"); Nevertebrate: patru specii de fluturi: "Leptidea morsei", "Hypodryas maturna", "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Lycaena dispar" (fluturașul-purpuriu); precum și un ortopter din specia "Pholidoptera transsylvanica" (cosașul transilvan). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
Pelobates fuscus"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul de munte (Triturus alpestris), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"), broasca-țestoasă europeană de baltă ("Emys orbicularis"); Pești: mreană vânătă (" Barbus meridionalis petenyi"), dunăriță ("Sabanejewia aurata bulgarica"), porcușor de nisip ("Gobio kessleri kessleri"), boarță ("Rhodeus sericeus amarus"), avat ("Aspius aspius"), fusar ("Zingel streber"), sabiță ("Pelecus cultratus"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), țipar ("Misgurnus fossilis"). Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbusti, ierburi
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
Porcușorul de nisip sau porconul, petrocul (Romanogobio kesslerii) este un pește dulcicol bentopelagic, de 7-11 cm (maximal 15 cm) lungime, din familia ciprinidelor, care trăiește în cursul mijlociu al râurilor de deal și șes din Europa: Nistrul și cea mai mare
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
lungime, din familia ciprinidelor, care trăiește în cursul mijlociu al râurilor de deal și șes din Europa: Nistrul și cea mai mare parte a bazinului Dunării. Poate trăi 5 ani. Numele genului "Romanogobio" vine din latina, "romano" = român, România + "gobius" = porcușor, adică "porcușori din România". Numele speciei "kessleri" este dată în cinstea zoologului Karl Fedorovich Kessler (1815-1881). , Porcon, Porcănel, Boțog, Cui, Pește pistriț, Pistriț, Petrișor, Văcar, Chetrar, Petroc. Europa: Nistru și afluenții bazinului inferior și mijlociu al Dunării (bazinul Mării Negre); bazinul
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
familia ciprinidelor, care trăiește în cursul mijlociu al râurilor de deal și șes din Europa: Nistrul și cea mai mare parte a bazinului Dunării. Poate trăi 5 ani. Numele genului "Romanogobio" vine din latina, "romano" = român, România + "gobius" = porcușor, adică "porcușori din România". Numele speciei "kessleri" este dată în cinstea zoologului Karl Fedorovich Kessler (1815-1881). , Porcon, Porcănel, Boțog, Cui, Pește pistriț, Pistriț, Petrișor, Văcar, Chetrar, Petroc. Europa: Nistru și afluenții bazinului inferior și mijlociu al Dunării (bazinul Mării Negre); bazinul superior al
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
mijlociu al râurilor cu fund nisipos sau cele cu prundiș și nisip, prundiș cu argilă sau pietros. În cursul superior al râurilor este mai rar și se întâlnesc aproape numai peștii adulți. Niciodată nu intra în regiunile mocirloase ale râului. Porcușorul de nisip trăiește în cârduri mari de câteva sute de exemplare, stă nemișcat pe fundul apei, ducând o viață sedentară. În epoca reproducerii face migrații scurte. Mai puțin fotofob decât alte specii ale genului "Romanogobio", este mai activ în amurg
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
face migrații scurte. Mai puțin fotofob decât alte specii ale genului "Romanogobio", este mai activ în amurg sau în zilele înnorate, dar și în timpul zilei. Lungimea obișnuită 6-11 cm, maximal 16 cm. Femele sunt mai mari. Poate trăi 5 ani. Porcușorul de nisip se aseamănă mult cu porcușorul de vad ("Romanogobio uranoscopus"). Spre deosebire de acesta are botul și mustățile mai scurte și opt radii ramificate în înotătoarea dorsală. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: III, 8 (9); înotătoarea anală: II (III), (5) 6 (7
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
alte specii ale genului "Romanogobio", este mai activ în amurg sau în zilele înnorate, dar și în timpul zilei. Lungimea obișnuită 6-11 cm, maximal 16 cm. Femele sunt mai mari. Poate trăi 5 ani. Porcușorul de nisip se aseamănă mult cu porcușorul de vad ("Romanogobio uranoscopus"). Spre deosebire de acesta are botul și mustățile mai scurte și opt radii ramificate în înotătoarea dorsală. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: III, 8 (9); înotătoarea anală: II (III), (5) 6 (7—8); înotătoarele ventrale: I, 7; înotătoarele pectorale
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
faringieni 3.5-5.3 (2.5-5.2 sau 2.5-5.3). Spini branhiali 1-2. Vertebre 36. Corpul alungit, fusiform, gros, de înălțime mică, slab comprimat lateral, cilindric în secțiune transversală, acoperit cu solzi destul de mari, mai mari decât la restul porcușorilor, persistenți. Gâtul (istmul) și pieptul este lipsit de solzi, iar suprafața goală este limitată posterior de o linie ce unește extremitățile posterioare ale bazelor înotătoarelor pectorale; uneori, această linie prezintă un unghi, cu vârful îndreptat înapoi. Pe solzii de pe spate
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
din lungimea corpului, grosimea lui, la baza analei, este mai mare ca înălțimea lui minimă. Capul mijlociu și lung, lungimea lui fiind cuprinsă de 3,8-4,2 ori în lungimea corpului; botul alungit și subțire, mai ascuțit decât la alți porcușori, lungimea lui intrând de 2,1-2,4 ori în lungimea capului. Gura inferioară, orizontală; buza inferioară întreruptă la mijloc. Dinții faringieni dispuși pe două rânduri, terminați într-un croșet evident. La colțurile gurii se găsește câte o mustață lungă, care
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
boli virale și paraziți. Dintre paraziți predomină trematodele, cestodele și helminții și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt diferite specii de pești, păsări piscivore și șerpi acvatici. Specia are o valoare economică sau sportivă modestă și locală. Carnea porcușorului este osoasă dar foarte gustoasă și îndulcește mult ciorba fiind apreciată de pescarii locali. În unele țări din Europa de Est este comercializată pe piețele de pește și este consumată prăjita sau conservată. Specia este încă relativ comună și abundentă în mare
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
calea migrației (baraje, diguri) și retragerea excesivă a apei în timpul perioadelor cu debit scăzut. În România și Republica Moldova este o specie rară și pe alocuri vulnerabilă cu declin numeric continuu. În România au fost desemnate mai multe situri pentru conservare porcușorului de nisip : Balta Mică a Brăilei, Brațul Măcin, Canaralele Dunării, Cheile Nerei-Beușnița, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Crișul Alb, Crișul Alb între Gurahonț și Ineu, Crișul Negru, Defileul Crișului Alb, Defileul Crișului Negru, Defileul Mureșului, Delta Dunării, Dunărea la Gârla Mare - Maglavit
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
Porcușorul de vad sau chetrarul (Romanogobio uranoscopus) este un pește dulcicol bentopelagic, de 7-8 cm (maximal 13 cm), din familia ciprinidelor, care trăiește în râurile de munte și de deal din regiunea răsăriteană a bazinului dunărean. Numele genului "Romanogobio" vine din
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
uranoscopus) este un pește dulcicol bentopelagic, de 7-8 cm (maximal 13 cm), din familia ciprinidelor, care trăiește în râurile de munte și de deal din regiunea răsăriteană a bazinului dunărean. Numele genului "Romanogobio" vine din latina, "romano" = român, România + "gobius" = porcușor, adică "porcușori din România". Numele speciei "uranoscopus" este format din cuvintele grecești "ouranos" = cer și "skopos" = privire, țintă, adică „care privește în cer”, cu referire la ochii peștelui îndreptați în sus. , Chetrar, Cui, Morcoci, Pește pistriț, Pistriț, Petrișor, Petros, Petroasă
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]